
Când nefericirea devine așa de mare, lacrimile se transformă în chipuri care plâng și curg în jos.
Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!


Unii au atâta deșert în suflet... că și apa plânge de bucurie când dă de o picătura la fel ca ea!
Viorel Muha (aprilie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iubiți florile, căci ele nu supără pe nimeni, niciodată! Ele doar plâng sau râd, când plouă sau când este soare!
Viorel Muha (ianuarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!


Inima este memoria iubirii, ea nu gândește, ci doar simte! Ea nu vorbește, ci doar suferă, plânge, râde sau cântă.
Viorel Muha (ianuarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!


Să nu plângi niciodată la poarta speranței dacă nu ai cheia care o poate descuia. Întoarce-te înapoi și caută o altă cărare a destinului!
Viorel Muha (martie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dacă nu ai fii tu!
Mă dor lacrimile stelelor, ce-n ele tu exiști
Mă îneacă plânsul vieții, ce trece fără sens
Te rog să fii tu noapte și zi lumină-n mine
Te aștept în stânci și-n munte, în clipa care vine
Tu ești minune-n lume, început de univers
Tu legeni aceste zile, în brațe și în vers
Tu-n râul vieții nudă, viață, tu ne dăruiești
Ești pasărea phoenix și sfăntă tu ne ești
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tu
nu plânge noaptea
prin lacrimi de stele
lasă capătul lumii
și vino spre mine
ia o coardă de suflet
și fă-o sunet minune
cheamă prin vise
începutul luminii
lasă-mi, te rog, vie făclie
inima-mi care se zbate
în imagini și-n clipe
nu lăsa ghețuri veșnice
să crească grele-n mine
nu vreau negre uragane
în suflet ucigașe
nu mă alunga-n deșert
să pier în pustie
te rog mult, lasă să vie
destinul să-mi fie
un gând, o filă, o carte
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu plânge după ce ți s-a luat. Asigură-te să nu ți se mai ia. Hoția este un obicei care recidivează.
Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!


Te iubesc, tu, ce ai rămas frumos, încă
azi, acolo, o creangă plânge ruptă-n lacrimi
balsamul ei miracol nu mai este de mult iubit
noroiul umple sufletele noastre acre ce strigă
opriți să distrugeți tot ce încă mai poate fi distrus
o hârtie și-o sticlă goală, cola, gunoi modern tâmpit
plutesc în ani, amar, în lacrimi și-n ochi ce orbi rămân
tu încet ai fost distrusă, omorată, pustiită și n-ai vină
apă nu mai este-n lac, doar noroi, pustiu și părăsit
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!


Furtună
nu-i dimineața
un pumn mic a strâns atâta îndrăzneală
încât
chiar dacă-n frânturi de cuvinte
nu a plâns fața ta
știu!
pleopele încă-ți mușcă imagini
ferecate-n gânduri
suspine își deschid aripile
și totuși
încă mă uit prin fereastra ultimului tău sărut
și plec îngândurat
aveam urme de ruj pe-o încheietură
la o mână
nu-i încă deschisă încuietoarea, trecutului
trebuie să mă întorc neapărat
Meteorologul anunță:
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lacrimi
rămân înăuntru în zbatere, ele singure cu mine
mă pedepsesc și încep și ele să plângă
apoi se uită înapoi și văd încleștat trecutul
de prezentul care vor să-l uite, chiar mâine
ce-a mai rămas din mine, rămâne
o felie subțire de timp rătăcită
falange lungi de degete pietroase, căzute
strivesc cuiburile mele mult îndrăgite
cuiburi din adânc de aduceri aminte
de pe munți, lacrimile încet mi se preling
prin eleștee de stalactite, cristal încrustate
iar din peșteri, văgăuni și scorburi uitate
sorb adâncuri de mult în mine uitate
iar eu curg încet prin lacrimile mele
izvor nesecat de aduceri aminte
în lacrimi de stânci de munte zdrobite
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tu...
iarna plânge șuvoi de sus
e seară...
un răzleț mănunchi de picuri
îndrăznește
în geam doar bate
în rânduri mici ca soldăței
în mantii albe curg
de sus...
alunecă lumina cerului
în plete fulguite,
aer suflat din norduri
de gheață
spațiul rarefiat în sărutări de pleaope
depune închis spre pământ
flori de suflete ce îngheață
tu, iubire,
alergi în alb văzduh
tresari în vânt de bucurii
așterni chipul tău
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la plâns, dar cu o relevanță mică.

Pictorul vede acel loc în care lumea nu știe cum să ajungă! Pictorul vede dincolo de banalitate! Pictorul vede pauza din zborul aripii fluturelui. El vede cum un colț de buză imperceptibil se lasă a plâns. El vede cerul cand iubește și pâmântul cum primește lumina lui!
Viorel Muha (martie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pasărea iubirii
ascultă-mă!
atunci când norii nu vor mai fi
și ochii tăi nu vor mai clădi cerul cu mine
iar pădurea va plânge toamne în gândurile tale
voi spune: mai așteaptă-mă
dacă vei ști că am oprit în nopți șoapte
și încă vântul va bate în geamul tău
să știi că le-am sculptat, pe chipul lunii
cu lacrimi
ca să-ți vegheze visele nopții
dacă pădurea va așterne pașii mei
în iarnă, cu frunze de toamnă
și-n primăvară mugurii vor răsări-n flori
iar vântul va tremura crengi pustii
să-ncerci să mă uiți
căci este prea târziu, iar lăstarele ierbii crude
vor sorbi lumina vieții mele
plângând cu lacrimi de rouă
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (februarie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!


Să nu plângem ce am pierdut, să nu plângem ce pierdem, să nu plângem ce vom pierde. Să ne bucuram că suntem o existență sub cerul vieții care se poate indentifica pe sine insăși și să încercăm să nu ne pierdem sufletul.
Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!


Plânsul elimină durerea sufletului și este cel mai bun medicament, temporar.
Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!


Niciodată
sunt o groapă întoarsă
ca un sac
pe care mulți nu știu să-i găsească capătul
nu mai exist în el, pentru că m-am pierdut
în ceea ce nu mai este
sunt un capăt nedeșirat al unui alt început
sunt o clipă furată din prezent
gândurile-mi sunt diluate-n spatele unei armuri false
fântâni seci, săpate-n mine fără cuvinte
așteaptă plânsul cerului
clipele nu-mi fac statui din gândul nimănui
prăbușirea este adâncul din care încerc să urc
spre ceea ce nu ești
mă salvez, salvând pe cel ce nu mă știe
decât urând sau
îngropându-și propriul destin
urcându-se spre ceea ce nu este
să nu devenim, niciodată, cer înnegurat și furtună-n
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!


S-a frânt sunetul tău
fulgerul aruncă-n noapte
rafale în suflete moarte
stropi de frânturi de clipe
cad plângând în rămășițe
strig cu derere spre soare
sunetul tău nu mai răsună, în vale
sa frânt în zborul păsări-n-pușcate
nu pot sâ cânt mai departe
pădurea te plânge cu jale
cortegiu ți-s păsările zburătoare
sub frunze de toamnă ruginite
am îngropat o mie de sunete
a murit odată cu tine
vraja de sunet vrăjit din pădure
poezie de Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!


December
un sărut suspină-n ruginiu de toamnă
o cană se îmbracă cu roșu de struguri
amintiri strivesc buze din nopți de jăratec
rătăcită o rază spre noapte aleargă
spre apus cerul suspină încă lumină
un eu mă alergă spre iarnă
un ochi de lac închide gene printre raze
târziu frigul se zgribulește-n ferestre uitate
pe mine am dezbrăcate priviri
un colț de umbră rătăcește tremurând câmpia
zarea dincolo de mine uită ziua trecută
o frântură de rouă se sparge înghețată
toamna spre iarnă strigă cu vânt și zăpadă
un strigăt de pasăre caută cerul ranită
fără priviri culori în cenușiu pictează zarea
vara trecută amăgește încă destine
năuc aleargă visul prin mine și-mi spulberă speranța
în pumn am strânsă amintirea ta
mă doare
nopțile curg încet în mine și rana vieți-mi suspină
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!


Amintirile nu se sinucid
piatra, privită prin semne, îmi spune
pietruită-n drumul vieții, ea-mi cere
pașii să-i număr dinspre început
tâmpla-mi cuprinde durerea
amintirea ochilor tăi plânge
acolo păstrată de timp
nimic nu este ostenit, nici măcar
când eu nu mai exist, dincolo
de-o poartă
văd colțul străzii dărâmat
o urmă de ceață trecea ultima dată
când te-am mai zărit
încăperea se certa cu umbre de colț
cu raze de soare când ochii tăi i-am privit
cornul lunii a fost din început doar iubire
unul acolo unde tu răsăreai
aplecat deasupra lumii soarele mă doare
amintirile scrise pe frunze de toamnă
se întorc de unde au venit
aștept acum pe-o piatră din vârf de munte
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (septembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Viorel Muha despre plâns, adresa este:
