Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Vladimir Potlog despre plâns

Vladimir Potlog

Femeia rămâne femeie

Femeia e un simbol a iubirii.
Toți știu, dar mulți nu așa gândesc.
Ea este Eva cea pierdută în amintiri,
Care a fost la începutul neamului omenesc.

Femeia de mică e femeie.
Femeia e femeie când devine mamă,
Femeia rămâne tot femeie
Când e bătrână și plânge în năframă.

Ne este dor de ea când suntem mici,
Ne este dor de ea când creștem mari.
Dar când suntem bătrâni și bolnavi,
Plângem din nou după ea ca niște sugari.

Căci ea este steaua care a răsărit
Pe cerul vieții noastre.
E ca floarea care a înflorit
Sub bolțile albastre.

poezie de (7 martie 2019)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Lacrimi de îngeri

Lacrimi de îngeri cad din cer,
Pline de taină și mister,
Plâng și zeii din Olimp
De câte rele se fac pe pământ.

Munții se cutremură de plâns,
Pământul de întuneric este cuprins!
Oamenii trăiesc ca într-un groaznic vis
Și vor să fugă în paradis.

poezie de (18 noiembrie 2012)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Și totuși sunt singur

Și totuși sunt singur
Și gândul mi-i pribeag
La cineva care e departe,
La cineva care îmi este drag.

Și totuși sunt singur
Și pe geam privesc,
Cum plânge cerul,
Și pe el singur îl găsesc.

Și totuși sunt singur
Și sufletul mă doare,
Că n-am aripi să zbor
Până la divinul soare.

Dar în singurătatea
În care mă găsesc,
Mai am putere și voință
Să-i spun vieții că o iubesc!

poezie de (21 septembrie 2012)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Vladimir Potlog

Plâng îngerii închiși în chilii de piatră.

aforism de (7 mai 2012)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vladimir Potlog

Raza mea de soare

Mi-i dor de tine, draga mea,
Când pomii sunt în floare,
Câci nu sunt lângă tine
Și sufletul mă doare.

Ești departe de mine
Cum luna e de soare
Și știu că plângi...
Și lacrima ta mă doare!

Dar vorba ta e dulce
Ca nectarul de pe floare,
O, cât de mult te iubesc,
Dragostea mea cea mare.

Nu știu de ne vom mai întâlni
În lumea asta mare,
Dar tu ve-i rămâne veșnic
Raza mea de soare.

poezie de (3 mai 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Vladimir Potlog

A murit poetul (În memoria lui Grigore Vieru)

În miez de noapte,
Venind de departe,
A murit poetul
Pe un drum care ducea spre moarte.

A murit poetul,
Un geniu nepereche.
El s-a dus ceruri,
Să stea de veghe,

Peste neamul lui care atât de mult l-a iubit,
A cărui soartă dură
Cu dânsul a împărțit,
A murit poetul cel mai iubit!

Și toată lumea plânge
Cu lacrimi amare,
Cu lacrimi de sânge,
Căci nu a murit poetul!

[...] Citește tot

poezie de (18 ianuarie 2009)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Vladimir Potlog

Lumea e un ecou etern

Plânge cerul și pământul,
Soarele nu mai răsare,
Totul e beznă și întuneric
În lumea asta atât de mare!

Oamenii sunt ca niște stafii
Fără suflet, fară minte,
N-au altceva decât
Un grai, fară cuvinte.

Tot învăluit în ceață,
Pământul parcă e un infern
Oamenii sunt morți,
Chiar dacă sunt în viață.

Lumea e un ecou etern!

poezie de
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Nu mai am timp

Nu mai am timp, iubite,
Să mai plâng pe umărul tău,
Căci a secat de mult
Lacrima din ochiul meu.
Nu mai am timp, iubite,
Să mai alerg după iluzii bizare
Și după o dragoste care încet dispare,
Nu mai am timp, iubite,
Să-ți mai spun că te iubesc,
Căci eu în altă lume trăiesc,
Te-am așteptat și adorat
Ca pe un zeu!
Dar de acum nu mai am timp
Pentru tine, iubitul meu.

poezie de (2 august 2013)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Să ai o patrie

Să ai o patrie, să ai un soare,
Să ai o inimă, să ai o mare,
Să ai o grădină cu flori în floare.
Să ai patrie fără sânge,
Să ai o mamă care nu mai plânge.
Să ai tot ce-ți dorești,
Să ai o fată frumoasă ca-n povești,
Să te iubească și s-o iubești.
Să ai o patrie, să ai o mare
Să ai un loc sfânt sub soare.

poezie de din Pe o ramură de grai (10 martie 2002)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la plâns, dar cu o relevanță mică.

Vladimir Potlog

Hai să ne unim (100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România)

Hai să ne unim, frații mei de cruce,
Frații mei de sânge, din nou într-un singur popor.
Și să nu ne mai plângem sau să ne râdem
Că împreună nu o să avem un falnic viitor.

Hai să ne unim, frații mei de lacrimi,
Frați de suferință, cum s-au unit cândva, demult,
Niște oameni simpli, dar plin de credință
Și cu puterea ei unire s-a făcut!

Căci ne așteaptă mama noastră bună
Cu brațele deschise și ochii înlăcrimați!
Ea vrea să ne vadă din nou împreună,
Fraților, hai să rămânem frați.

Să nu uităm trecutul atât de glorios.
Să luptăm cu mândrie
Pentru un viitor mult mai falnic
Și mult, mult mai frumos!

poezie de (18 martie 2018)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Uită-te, iubito

Uită-te, iubito, cât de frumos
Afară ninge!
Dar sufletul meu tot mai plânge.

Căci trupul tău rece, parcă de gheață,
Ochii tăi blânzi odată
Acum sunt fără de viață.

Inima mea în două se frânge,
Și ca un nebun îmi mușc
Buzele până la sânge...

Și mă-ntreb de ce oare mai ninge.

poezie de din revista "Mâine Junior" (12 decembrie 2007)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Vladimir Potlog

Un nou început

Plânge cerul și pământul,
Soarele nu mai luminează,
Nu mai bate vântul
Cel cald de la amiază!

Oamenii sunt orbi
Și merg pe drumul fără de întoarcere,
Chiar dacă vor să facă ceva,
Nimic nu mai pot face!

Căci lumea asta moare
Și alta-n locul ei să va naște,
Ca Hristos în zi de Paște.

poezie de (27 aprilie 2008)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Așa e viața

Așa e viața
Un copil râde,
Un bătrân plânge!
O mamă cu drag
Pruncul la piept își strânge.

Frate trădează
Pe frate,
Pentru bogăție și libertate,
Ca să aibă el de toate!

O floare înflorește, alta se ofilește,
Una moare, alta trăiește,
Dar nimeni nu se bucură
Și nimeni nu le jelește.

Căci așa e viața dată de Dumnezeu,
Și nimeni nu o poate schimba!
Așa a fost,
Și așa va fi mereu.

poezie de (14 decembrie 2007)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Sânge nevinovat

Roma e în sărbătoare.
Traian a dobândit o victorie mare!
Oamenii la zei se închină
În aceasta zi divină.

Vinul curge din ulcioare,
Se coace carnea pe grătare,
E veselie mare,
Gladiatorii se luptă setoși de sânge!
Toți râd, nimeni nu plânge.

Numai pe cer nori negri s-au adunat,
Tună și fulgeră neîncetat!
Poate un zeu e supărat, pentru că ca a fost
Sânge nevinovat vărsat.

poezie de (14 noiembrie 2007)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Vladimir Potlog

Viața și moartea

Mulți nu mă înțeleg
Când le zic că:
Omul se naște pentru a muri,
Alții râd, alții plâng,
Dar eu știu că fiecare
Ne naștem ca să murim într-o zi.

Dar niciodată să nu regretăm
Că ne naștem.
Căci o viață avem,
Nu mai mult!
Și s-o prețuim căci
o dată ne naștem,
o dată murim.

poezie de (4 noiembrie 2006)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Nu mă plângeți

Nu mă plângeți voi pe mine,
Plângeți-vă voi, pe voi!
Căci nu voi aveți nevoie de mine,
Ci eu am nevoie de voi.

Nu râdeți voi de mine,
Râdeți–vă voi, de voi!
Câci nu sunt eu slab de înger,
Slabi de înger sunteți voi.

Nu fiți cu două fețe
Și strigați că-l iubiți pe Dumnezeu,
Dar îl huliți când vreți,
La bine și la rău.

Căci este o vorbă,
Spusă de Domnul Sfânt,
Să-l iubim pe Tatăl lui cu adevărat
De când ne naștem și pănă la mormânt.

poezie de (18 noiembrie 2009)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Un gladiator

În Roma e mare sărbătoare,
Curge vinul din ulcioare.
E o zi caldă și senină,
Pe o arenă de lume plină.
În mijlocul ei, doi gladiatori se luptă ca niști lei.
Dar unul dintre ei se roagă în gând către zei,
Să-i dea putere și credință, ca să obțină biruință.
În mână el sabia strânge, în jurul lui e numai sânge,
În urechi răsună neîncetat, vrem sânge, vrem sânge cu adevărat!
El sabia prin aer o învârtește și capul adversarului îl zdrobește.
Apoi în genunchi se lasă și își aduce aminte de soție, copii și casă.
Inima de durere îi plânge și către public strigă,
V-ați săturat acum de sânge!
Publicul tace mirat și se uită la viteazul bărbat, care moartea a înfruntat.
De odată toți au strigat: ești liber, că ai meritat!

poezie de (10 februarie 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Mă uit în ochii tăi

Mă uit în ochii tăi, iubito,
Care de lacrimi și durere sunt plini,
Inima în mine plânge,
Trupul parcă mi-i pe spini.

Vreau să te întorc din drum,
Din drumul acesta, al despărțirii,
Dar totul e în zadar acum,
Căci s-a stins în tine flacăra iubirii.

De-aș putea să întorc timpul înapoi,
Să fim iarăși tu și eu,
Tu să fii o floare între flori,
Eu soarele tău.

Dar viața acum îmi pare un infern,
Fără tine, frumoasa mea,
Acum nici de moarte nu mă tem
Te rog, te rog nu mă lăsa!

poezie de (9 iulie 2009)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Vladimir Potlog

Floarea albastră

A murit floarea în glastră
Și petalele au căzut la pământ,
Plânge ploaia la fereastă
Și eu n-am niciun gând.

Dor o să-mi fie de floarea cea albastră
Și de parfumlul ei amețitor,
Căci a înflorit odată în glastră
O floare învăluită de taină și amor.

poezie de (12 martie 2013)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Vladimir Potlog@plâns? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Vladimir Potlog despre plâns, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cine a inventat televizorul? Răspunde acum!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!