Lebedele sălbatice de la Coole
Copacii împlinesc splendoarea toamnei,
Potecile pădurii s-au golit;
În amurgul de octombrie în lac
Se-oglindește un cer încremenit;
Pe întinsul apei, printre pietre,
Plutesc cincizeci plus nouă lebede.
Au trecut nouăsprezece toamne
De când le-am zărit întâia oară;
Abia le numărasem, când brusc,
Într-un singur val, le-am văzut cum coboară
Prin aer cu-alura navelor în drum de capă
Și-n sparte cercuri aterizează-n apă.
Am urmărit un timp aceste frumoase păsări
Și-acum am inima-întristată.
Nimic nu mai e cum a fost când ascultam
Pe mal, în amurgul de-altădată,
Ritmul de inimă-ale aripilor vibrând sonor
Când călcam prin iarbă cu pas sprinten și ușor.
[...] Citește tot
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în spaniolă, catalană, portugheză și esperanto.
Sfioasa
Sfioasă, sfioasă,
Sfioasă dorului meu,
Se mișcă la para focului
Cu gândul departe.
Aduce talerele
Și le așează la rând
Într-un ostrov pe ape
Cu ea o să merg,
Aduce lumânările
Și luminează odaia cu perdele lungi,
Sfioasă pe pragul ușii
Sfioasă în întuneric.
Sfioasă ca un iepure de casă,
Gata de ajutor și sfioasă
Într-un ostrov de ape,
Cu ea o să merg.
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Ion Pillat
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacul Insula Innisfree
Mă voi ridica și voi pleca acum, voi pleca la Innisfree,
Și voi clădi acolo o cabana mică din lut și din nuiele;
Voi pune nouă rânduri de fasole, va mai fi
Și-un stup de-albine. Voi trăi într-un luminiș, uitând de toate cele.
Voi avea puțină pace-acolo unde pacea, strop cu strop,
Picură prin vălul dimineții străpuns de-al greierilor cor.
Acolo la miezul nopții stelele se cațără în plop,
Iar seara e plină ochi cu-aripi de cânepari în zbor.
Mă voi ridica și voi pleca acum, mereu, mereu voi auzi,
Zi și noapte, clipocind molatic apa din lacul Innisfree;
În vreme ce umblu pe șosele sau pe trotuare gri
O aud în adâncul inimii.
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la apă, dar cu o relevanță mică.
Când vei fi bătrână
Când vei fi bătrână, cu păr alb și somnoroase pleoape,
Și vei picoti pe lângă foc, ia-n mână-această carte
Și citește-o-încet, și visează la umbrele catifelate
Pe care le-au avut cândva ochii tăi, și la adâncile lor ape.
Mulți te-au îndrăgit în momentele-ți de grație fermecătoare
Și ți-au iubit frumusețea c-o dragoste sinceră sau prefăcută,
Dar numai unul ți-a iubit sufletul rătăcitor în goana lui de ciută
Și-a iubit și tristețile-acelui chip și fiecare-a lui nouă-înfățișare.
Și-aplecată peste jarul din care,-arar, răsar flăcări mici, rebele,
Murmură, tristuță, cuvinte despre Dragostea care-a zburat
Și care-a trecut dincolo de muntele din toții munții mai înalt,
Și și-a ascuns fața-n mijlocul unei mulțimi de stele.
* Poem scris în tinerețe de Yeats pentru Maude Gonne.
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrâna cruce de piatră
Un om de stat e-un om de lume,
Minte cum respiră, cum bea apă.
Un ziarist imaginează minciuni
Și ți le toarnă pe gât pân' ce te-ndoapă.
Mai bine stai acasă și bea-ți berea,
Lasă-i pe vecini la vot, să se-afle-n treabă,
A spus omul în platoșă aurie
De sub Vechea Cruce de Piatră.
Pentru că acest veac și veacul care vine
Vor sfârși într-o fundătură mare,
Nimeni nu va-întâlni vreun om fericit
Printre călătorii acestei vieți amare;
Când Nebunia merge la braț cu Eleganța
Nimeni nu discerne care-i cine și cine-i care.
A spus omul în platoșă aurie
De sub Vechea Cruce de Piatră.
Doar actorii cărora le lipsește simțul muzical
Mă dezmeticesc cel mai lesne din plictis;
[...] Citește tot
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peștele
Deși te tot ascunzi în apa mareei care vine, vine mereu
La țărm, pentru-a se retrage-apoi, vrăjită de farmecele lunii,
Toți oamenii de mâine vor ști de bună seamă că eu
Mi-am aruncat aici năvodul, cum cândva-au făcut-o și străbunii,
Și că tu evadat de mii de ori din maja mea umilă,
Țâșnind printre firele-argintii ale plasei subțirele,
Și vor considera că ai fost nepoliticos, lipsit de milă,
Și te vor condamna cu multe, multe vorbe grele.
poezie de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescarul
Deși eu încă îl mai pot zări
Pe bărbatul pistruiat scuturând țigara
Cum urcă-n zori dealul înnegurat și gri
În haine cenușii de Connemara
Pentru-a merge la pescuit pe mal de ape,
A trecut mult timp de când am început
Să rememorez și să mi-l aduc aproape
Pe omul simplu din propriul meu trecut.
Toată ziua l-am privit atent, față-n față,
Sperând că voi afla acolo,-n acel chip,
Secretul rasei mele-ascuns în ceață
Și realitatea-n primordialul arhetip:
Oamenii de azi care nu-mi plac
Și morții pe care i-am iubit,
Lașii stând pitiți veac după veac
Și obraznicii trăgând folos necuvenit,
[...] Citește tot
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu William Butler Yeats despre apă, adresa este: