
Macbeth: Ce tristă și ce mândră zi-ntre toate!
replică celebră din piesa de teatru Macbeth, Actul I, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1606), traducere de Ion Vinea
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Rosalinda: Mândria mea s-a dus odată cu norocul.
replică din piesa de teatru Cum vă place, Actul I, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Mândria oamenilor josnici își are obârșia în fleacuri.
citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



Jack Cade: Adio, Iden. Fii mândru de izbânda ta. Spune-i din parte-mi ținutului Kent c-a pierdut pe cel mai bun om al său și îndeamnă pe toată lumea să fie lașă, căci eu, care de nimeni nu m-am temut, învins am fost de foame, nu de vrednicie.
replică celebră din piesa de teatru Henric al VI-lea, Actul IV, Scena 10, scenariu de William Shakespeare (1590), traducere de Barbu Solacolu
Adăugat de Jokerisalive
Comentează! | Votează! | Copiază!



Gloucester: Trista iarnă a necazurilor noastre s-a preschimbat în vară sub ocrotirea acestui mândru soare din York, iar toți norii negri ce ne-au apăsat sunt cufundați acum în abisurile mării.
replica de început din piesa de teatru Richard al III-lea, Actul I, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1593), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 94
Cei care pot răni, dar se abțin
Și nu fac ce arată permanent,
Ce-i mișcă pe-alții, dar ei stânci devin,
Reci, imobili, trăind indiferent;
Aceștia haruri multe moștenesc
Și se-ngrijesc de tot ce li s-a dat;
Chipul lor mândru bine-și stăpânesc
Și îl expun să fie admirat.
Florile verii dulce înfloresc
Doar pentru ele, după care mor,
Dar dacă înăuntru putrezesc,
Chiar și ciulinul pare încântător.
Dulce-n amar prin faptă s-a schimbat;
Crinii miros urât când s-au stricat.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 95
Un chip frumos rușinii-i dai pe lume
Ce, ca rugina rozei parfumate,
Pătează ce-i frumos în al tău nume;
Și tu pari dulce, însă ai păcate.
Iar cine viața ta o povestește
Vorbind lasciv de-a ta destrăbălare
Nu te-njosește, ci te preamărește;
Parc-ar rosti o binecuvântare.
Și-acele vicii care sunt în tine
Sălășluiesc ca-n mândrele palate
Unde-al splendoarei văl astupă bine
Tot ce-i murdar și vezi lucruri curate.
În viață, dragul meu, tu chibzuiește
Prost folosită, lama se tocește.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 52
Eu sunt ca cel bogat, cu cheia sfântă
Ce-l duce la comoara ferecată,
Dar care ceas de ceas nu se frământă,
Căci ar toci plăcerea minunată.
Și-s sărbători solemne, îndepărtate,
Ce greu sosesc în fiecare an,
Rare ca niște pietre nestemate
Ori ca un pandantiv de căpitan.
La fel și tu, ești cufăr cu odoare
Sau un dulap imens cu haine-o mie
Și dintr-o clipă faci o sărbătoare,
Când te arăți în lume cu mândrie.
Ești binecuvântat și-i dai prestanță
Cui te-a avut, cui nu, îi dai speranță.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 78
Pentru că des ca Muză te-am chemat
Și-a ta splendoare-n vers m-a sprijinit
Alte condeie locul mi-au luat
Și-al lor poem tu l-ai oblăduit.
Cu ochii-l pui să cânte pe cel mut,
Pe ignorant în zbor l-ai ridicat
Celui școlit tu aripi i-ai făcut
Și celor nobili șarmul le-ai dublat.
Dar să fii mândru de al meu condei,
Căci tot ce scriu, din tine e născut
Altor poeți le dai numai idei
Și cu-al tău farmec versul le-ai umplut.
Dar tu ești arta mea și-al meu garant
Că mă faci cult, deși sunt ignorant.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 60
Așa cum valuri vin peste prundișuri
La fel minute se grăbesc să treacă
Și curg la vale ca în repezișuri
Trudindu-se cât pot să se întreacă.
Un nou-născut ce iese la lumină
Se-ndreaptă încet spre-a lui maturitate
Eclipse rele soarta i-o domină
Și Timpul, care-a dat, îi va lua toate,
Căci va păli a tinereții floare
Și riduri va săpa pe mândra frunte
Hrănindu-se cu lucruri trecătoare
Ce coasa lui nu pot să o înfrunte.
Și totuși versul meu timpul sfidează
Căci te slăvesc, când el te ruinează.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 63
Când dragul meu va fi cum azi sunt eu
Zdrobit și zdrențuit de-a vremii mână
Cu fruntea-n riduri și cu trupul greu,
Când zorii tinereții lui se-ngână,
Apoi în noaptea bătrâneții trec;
Și frumusețile ce le slăvește
Dispar și-n depărtare se petrec,
Furându-i primăvara mișelește;
Pentru-acel timp acum mă pregătesc
Să-nfrunt al vârstei crunt cuțit ce taie,
Ca să nu-mi ia ce vreau să-mi amintesc,
Al lui chip mândru cu sclipiri vioaie.
Dar frumusețea lui nu se va pierde,
Că-n slove negre va rămâne verde.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 149
Cum poți să spui că nu te îndrăgesc
Când partea-ți iau chiar împotriva mea?
Gândind la tine mă nesocotesc,
Ca un tiran, căci inima te vrea.
Al tău vrăjmaș crezi că îmi e amic,
La cin' te-ncrunți vezi că mă ploconesc?
Nu, nicidecum, ba încă mă ridic
Chiar împotriva mea și gem firesc.
Ce har am eu atât de drag și pur
Și mult prea mândru pentru a-ți servi
Când ce-am mai bun iubește-al tău cusur
Și-l miști cum vrei cu ochii tăi cei vii?
Urăște-mă, iubito, c-am simțit,
Iubești pe cei ce văd, eu sunt orbit.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textele de mai jos conțin referiri la mândrie, dar cu o relevanță mică.

Sonetul 105
Iubirea mea nu e idolatrie,
Nici dragul meu nu-i idol târnosit,
Ci în poem slăvit-am cu mândrie
Doar pe acel ce e desăvârșit.
Astăzi și mâine blândă mi-e iubirea
Și trainică e măreția ei,
Iar versul meu păstrează strălucirea
Celui ce nu se schimbă-n ochii mei.
Real, frumos și bun e personajul,
Real, frumos și bun în orice vers;
Și-aceste trei cuvinte sunt mesajul
Acestui minunat și drag demers.
Real, frumos și bun stau separat
Însă acum în tine au intrat.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 137
Iubire oarbă, ochii mi-i smintești,
Încât privesc și par a nu vedea;
Ei știu splendoarea și unde-o găsești,
Dar cred că cea mai bună-i cea mai rea.
Și dacă ochii cei părtinitori
Ar ancora în golful tuturor
Din plăsmuirea lor de ce faci sfori
Să-mi legi cu ele gândul păzitor?
De ce să cred că acest mândru lot
E doar al meu, când e ogor comun?
De ce-ai mei ochi să vadă clar nu pot
Și-un chip pătat îl fac să pară bun?
Tot ce-i onest, ochii îmi văd greșit,
Căci o destrăbălată i-a vrăjit.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 75
Ești pentru gând ce-i hrana pentru viață
Sau ploaia dulce vara pentru glie
Și pentru tine eu mă lupt pe față
Ca un avar cu marea-i bogăție.
Sunt mândru, mă desfăt, dar vreme vine
Când frică mi-e că-mi vor fura odorul;
Și uneori te vreau doar pentru mine,
Iar alteori te-arăt la tot poporul.
Și ba mă delectez cu-a ta vedere,
Ba nu te văd și ochiul te vrea tare
Nu caut și nu am altă plăcere
Decât să știu că te-am pus la păstrare.
Că sunt flămând sau îmbuibat, n-am pace
Ba mă desfăt, ba sunt un om rapace.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 98
Departe-am fost de tine-n primăvară
Când mândru' April, cu haina lui bălțată,
A întinerit tot ce era pe-afară,
Pe când Saturn râdea cu fața-i toată.
Însă nici cânt de păsări, nici vreo floare
Din cele cu parfumuri diferite
Nu mi-au rostit povești încântătoare,
Ca să le smulg din locuri însorite.
Nici crinul alb nu mi-a adus uimire,
Nici trandafirul roșu la culoare,
Pentru că-ți semănau bine la fire,
Căci le erai model și desfătare.
Dar îmi părea că-i iarnă fără tine,
Iar ele-s umbra ta în ochi la mine.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 83
Să fii pictat, văd că n-ai trebuință
De-aceea nu întreprind acest demers,
Dar n-am crezut că este cu putință
Să întreci cu mult descrierea din vers.
Deci nu te-am prezentat din neglijență
Cum ar fi trebuit, dar tu trăiești
S-arăți că pana, câtă decadență,
Nu poate spune cât de mândru ești.
Mi-ai socotit tăcerea ca o vină,
Dar e mai drept să nu scot un cuvânt
Căci dacă tac, splendoarea ta-i deplină
Când alții-n loc de viață-ți fac mormânt.
Și-un singur ochi de-al tău mai viu devine
Decât ce-au scris cei doi poeți de tine.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru a recomanda secțiunea cu William Shakespeare despre mândrie, adresa este:
