În vis, uneori, sunt pământuri vii și pământuri moarte, sunt ape vii și sunt ape moarte.
Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râsete, hohote, chiuituri. Niciodată femeile nu sunt mai vesele decât atunci când se scaldă goale, în apă, sub soare.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
În inimă port viața
În inimă port viața, ca apa un ulcior,
Prin soarele ce-n aur și sânge mă îngroapă,
Prin roua care cade pe ierburi și adapă
Hulubii îmbătați de lungul lor sobor.
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Clopotul de aur (1939)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cirezi
Cirezi blajine pasc trifoiști lângă ape
Și-și nalță în văzduh, cu muget, botul ud
Când, seara te presimt plutind sfios pe aproape,
Când pași desculți prin ierburi înalte se aud.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veste
Cicorile culese de tine în mănunchi,
Umblând pe malul gârlei, le-am aruncat pe ape
Și-am stat lângă o rugioară de ceară în genunchi,
Să-i scutur roua care-i izvorâse-n pleoape.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe în amurg
Tristețea ce-mi răsare în inimă amurg,
Când apele sunt albe sau galbene ca norii,
De nu va mai fi vorba ta blândă s-o alunge,
Eu veșnic voi fi trist cu fața ca amurgul.
poezie clasică de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo, în casa părintească, și pe ulițele satului Salcia am învățat să vorbesc, să merg și să muncesc. Tot acolo am făcut cunoștință cu lucrurile de pe pământ și din cer, cu ființele apelor, ale câmpiilor și ale pădurilor. Acolo am aflat ce este omul. (...)
Zaharia Stancu în Confesiunile lui Darie (1966)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amar
Amarul din coaja nucilor crude,
Amarul din rodul pamantului vechi
Alearga prin sangele meu
Ca un blestem puternic, din batrani.
Amarul din seva cucutei inalte,
Amarul din apele marilor verzi
Alearga prin sangele meu, prin ochii
Pe care-i plimb, verzi, peste lume.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt soarele tău
Eu sunt soarele tău și fără mine
Tu nu poți să trăiești.
Eu sunt aerul tău și fără mine
Tu nu poți să trăiești.
Eu sunt apa ta și fără mine
Tu nu poți să trăiești.
Eu sunt pâinea ta și fără mine
Tu nu poți să trăiești.
Eu sunt somnul tău și fără mine
Tu nu poți să trăiești.
Eu sunt...
Eu nu sunt nimica.
Nu sunt nimica.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nor de vară
Tu, nor de vară, rumen, belșug de-argint și apă,
Ce treci prin slăvi de vis ca o năframă fină,
Cum stau trudit și singur încovoiat pe sapă
Și-mi picură sudoarea și lacrima în tină,
Abate-ți mersul și prin acest văzduh o clipă,
Cu fulgere și tunet destramă-te în ploi,
Că azi un pîlc de păsări cu fîlfîiri de-aripă
Pe țarina mea arsă zvârli semințe noi.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt soarele tau
Eu sunt soarele tau si fara mine
Tu nu poti sa traiesti.
Eu sunt aerul tau si fara mine
Tu nu poti sa traiesti.
Eu sunt apa ta si fara mine
Tu nu poti sa traiesti.
Eu sunt painea ta si fara tine
Tu nu poti sa traiesti.
Eu sunt somnul tau si fara mine
Tu nu poti sa traiesti.
Eu sunt
Eu nu sunt nimica.
Nu sunt nimica.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Rădvanele liniștii dincolo de deal au poposit,
Apele sunt cum e cerul, cerul cum sunt apele.
Amurgul rumen închide pleoapele,
Vântul trece, strigă un clopot în turnul învechit.
Cirezile vin, cumpenile fântânilor li se închină,
Umbrele cresc, șoapte înfrigurate răsar.
În limpezișurile cerului se risipesc iar
Bani neatinși de rugină.
În grădină mi-a intrat un tâlhar,
Mi-a furat uleiele, albine, fericirea.
Am cântat cetatea și câmpul, iazul clar,
Viața, moartea, iubirea.
Cântă, omule, cât ești viu, cântă,
Nu te gândi nicio clipă la moarte,
Moartea e departe, departe,
Cântă, omule, cât ești viu, cântă.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râul
Râul curge la picioarele mele,
Râul curge peste picioarele mele.
Pești de argint scot capul din apă și-mi spun:
"Aruncă undița să ne prindem în ea,
Aruncă repede undița".
Pești de aur scot capul din apă și-mi spun:
"Aruncă undița să ne prindem în ea.
Aruncă repede undița".
Mă uit la ei, zâmbesc și grăiesc:
"Nu vreau să vă prind în undița mea,
N-am ce face cu voi, n-am ce face.
Aștept să cadă sara, aștept
Să răsară luna, să cadă în râu,
Să cadă în râu și-n undița mea. "
Peștii de argint se uită la mine și râd,
Peștii de aur se uită la mine și râd.
"Luna e uscată și aspră", îmi spun,
"Uscată și aspră... "
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul ne poartă pe umăr
Pământul ne poartă pe umăr.
Ce ușori suntem!... Libelule.
Albinele harnice sunt sătule,
Stupii de zumzet n-apuc să-i mai număr.
Cu must nou umplem ulciorul lunii
După ce bem vinul tare și vechi.
În grădini și-au prins la urechi
Albi zurgălăi zarzării, prunii.
Visul cârtiței e să-și sape o groapă,
Calul doar în vis și în basm zboară.
Nu-ți potolești setea a doua oară
Cu același căuș de apă.
Iubim pașii de fier ai veacului.
Înflorim cerul cu stele și steaguri.
Cu mâinile noastre turnăm în faguri
Dulcea miere a viitorului.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Cântec șoptit (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Halucinații
Cerul nu e decât un uriaș iaz,
Mă plimbă pe apele lui corabia norilor.
Încotro mă întorc văd același obraz,
Aceiași ochi mirați, ca ai florilor.
Tu întinde-mi mâna, doar mâna,
Îți voi citi în miezul gândului.
N-ai mai putea să-mi purifici țărâna
Nici dac-ai da foc pământului.
Poate sunt sămânță de lotru,
Nici o stâncă nu mă strivește,
Dar la marginea marelui codru
Întunericul gras mă pândește.
Floarea-soarelui a crescut prea înaltă
Tot uitându-se mereu după soare.
Cârtițele uitate pe câmp
Și-au săpat singure, în pământ, închisoare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Anii de fum (1944)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diavolii vin pe rând
Vine diavolul alb și-mi spune:
Ai iubit, dar ai și uitat.
Rămân cu ochii în jos și tac.
Tac întristat, tac rușinat.
Vine diavolul roșu. Mă-ntreabă:
Unde ți-e sulița? Unde ți-e sabia?
Îi arăt portul cu ape stătute:
Mi-a plecat, îi spun, goală, corabia.
Albastrul diavol vine și-mi spune:
Știu bine că-ți plac zorile.
Îmi plac, îi răspund, dar îmi place și roua
Pe care-o păstrează în ochi florile.
Diavolul negru vine la rând.
Tace. Și m-apucă de mină.
Îl rog lângă mine, măcar o clipă,
O singură clipă să mai rămână.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uite, pe dealuri rosii
Uite, pe dealuri rosii, podgoriile ard.
Zorelele cu roua in pleoape rad pe gard.
Vazduhul dimineata e limpede si rece.
Nimic nu s-a schimbat si raul inca trece
Cu ape stravezii sa cante-n roata morii,
Dar, undeva, sub zare, in palcuri negre, norii
S-au adunat, - si cerul pe unde porumbei
Cu aripile albe aduna funigei
il vor surpa curand, intunecati si rai.
De-aceea-ngenuncheat, iti spun: in ochii tai
Culege, azi, lumina din mine si din soare.
Cad stelele in piept, se prabusesc frunzare.
Mi-e teama, vreau tristetea sa n-afle unde sant,
Ca pe-o samanta-n toamna ascunde-ma-n pamant.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Zaharia Stancu despre apă, adresa este: