În inimă port viața
În inimă port viața, ca apa un ulcior,
Prin soarele ce-n aur și sânge mă îngroapă,
Prin roua care cade pe ierburi și adapă
Hulubii îmbătați de lungul lor sobor.
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Clopotul de aur (1939)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știm
Nu știm de unde am venit,
Nimeni nu știe unde pleacă.
Venim din flăcări blestemate?
Plecăm spre-o vale veșnic seacă?
Nu știm de ce-am venit și cum
Pe-această coajă rotitoare,
Purtăm în sânge zări și fum
Și-n carne spumă și licoare.
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Alb (1937)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nașterea
Păstorii se întorceau în somn pișcați de purici.
Îngerii n-au sunat din trâmbițe,
Nu s-au cutremurat înălțimile,
Magii își iubeau pe covoare moi țiitoarele.
Dar vitele în adevăr rumegau paie,
Maria se zbuciuma în adevăr în sânge,
Și în vreme ce ochii lui Iosif creșteau văpaie,
Pruncul trandafiriu a prins a plânge.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carul de foc
Aurul toamnei căzut în noroi
Îl zdrobim în călcâie, în tălpi
Ținem pe umeri ca niște stâlpi
Zările vinete amândoi.
Sângele ni-l adună pământul.
Doar carnea ne-o lasă și oasele
Să le clătinăm prin frumoasele
Zile în cari ne spulberă vântul.
Sub frunte gândul încă rămâne,
Îl rup cu inima-n două, în două,
Îl mânjesc cu lună, cu rouă
Și ți-l întind proaspătă pâine.
Aurul toamnei pe câmp și-n pădure
Îl strivim mohorâți cu picioarele.
Dârdâim și-așteptăm soarele
În carul lui de foc să ne fure.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă pierd pe plaiuri vechi
Mă pierd pe plaiuri vechi de basm și de aramă,
Podgoria ma-mbie cu chiote la cramă,
în linuri tălpi desculțe se-ngroapă pan' la pulpe.
Ca frunza, roșcovana, din vite iese-o vulpe
Chefnind - și dupa ea fug puii dolofani,
O ia la ochi pandarul și-o dă în bolovani.
Pe blană-i înfloresc deodată maci de sânge.
Amurgul se pravale în zari, un clopot plânge,
Si vântul bate lin cu miros copt de struguri.
Pe drumurile toamnei se leagană în juguri
Boii blânzi cu truda-n trupuri și cu văzduhu-n coarne.
Si ziua - ziua de-astăzi - nicicând n-o să se-ntoarne.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am urmărit răscoalele țărănești cu ochii copilului care eram atunci. Flăcări și scrum. Conace aprinse și fum. Sânge și moarte. Cadavre lăsate la margini de drum. Jandarmi și soldați. Boieri cruzi și slugi boierești sălbatice. Bătăi și schingiuiri. Toate, chiar și culoarea norilor, toate mi s-au imprimat pentru totdeauna pe retină și în minte. Atunci și acolo am înțeles că prin naștere fac parte din rândul celor condamnați la foame și frig, că fac parte din rândurile acelora pe care slugile boierului sau ale statului îi pot bate, îi pot batjocori și schingiui, ba chiar și împușca.
Zaharia Stancu în Confesiunile lui Darie (1966)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Zaharia Stancu despre sânge, adresa este: