Citate despre Zeus și moarte
citate despre Zeus și moarte (inclusiv în versuri).
Textele de mai jos conțin referiri la Zeus și moarte, dar cu o relevanță mică.

La mulți ani!
De ziua ta ți-aș dărui o viață,
De-ar fi posibil însăși viața mea,
Suflet de vis cu zâmbetul pe față,
Zeiță-Lună și Zeiță-Stea!
Și-aș vrea să fiu din viața ta măcar
Un soare ce durează o secundă,
Privirea ta și zâmbetul tău rar
Să mă topească și să mă pătrundă...
Să pot măcar s-apuc să strig și eu
Că știu ce-nseamnă toată fericirea,
Căci m-a pătruns o clipă Dumnezeu,
Cu zâmbetu-i de foc și cu privirea.
Mă simt etern căci m-am atins de tine,
Zâmbind și moartea o voi îndura,
Chiar dacă pentru totdeauna ține,
Cât amintirea-ți nu poate dura.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Voievodul de piatră
Nașterea lui a suprimat metafizica.
I-a dezarmat și i-a biruit pe zei:
în jarul focului luminând albastru,
și-a devansat destinul și i-a devenit stăpân;
n-a mai fost interesat să-și trăiască viața
ca un condamnat în cătușele timpului.
Vulturul lui Zeus n-a reușit să-i smulgă ficatul.
Asemenea lui Prometeu,
s-a răfuit cu moartea propriei morți;
în urma armistițiului planetar,
a căpătat dreptul la nemurire.
Captiv continuu în trecutul viitor,
cu ochii larg deschiși peste țara dacilor,
de pe soclul său de piatră carpatină,
Sfinxul, înțepenit în taina lui divină,
cu stăruința înnobilată în cutele adâncite de pe frunte,
rămâne ursul de piatră românesc
în chip de voievod înferecat în vârful de munte.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cântul XII
Mergeam acum cu umbra cea-ncărcată
ca boii-alături, când în jug îi pui,
cât timp mă-ngădui prea-bunul tată.
Dar, când mi-a zis: "Desparte-te și sui.
că-i bine-aici cu vâsle și vântrele
să-mping-un om cât poate barca lui,"
dând dreptu-i stat înfățișării mele,
cum faci când vrei să pleci, deși-mi erau
gândirile smerite-acum și grele,
eram în mers și pașii mei urmau
cu drag pe-ai lui Virgil, făcând dovadă
și-ai lui și-ai mei ce sprinten umblet au.
Când iar mi-a zis: "Las-ochii tăi să cadă
spre-a fi cu spor cărarea ta nainte,
să faci și locul de sub tălpi să-l vadă."
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Caii lui Ahile*
Privindu-l pe Patrocles mort
cel atât de viteaz și de viguros, atât de tânăr
caii lui Ahile au început să lăcrimeze;
natura lor nemuritoare s-a revoltat
în fața acelei lucrări a morții pe care trebuiau s-o privească.
Și-au înălțat capetele, și-au scuturat coamele,
au bătut pământul cu copitele
și l-au plâns pe Patrocles, văzându-l fără viață, ucis,
doar carne și-atât, cu flacăra spiritului stinsă,
dezarmat, fără suflare,
întors de la viață la marele Nimic.
Zeus a văzut lacrimile acelor cai nemuritori și i-a părut rău.
"N-ar fi trebuit să fim atât de necugetați
la nunta lui Peleus," a spus.
"Mai bine nu v-am fi dăruit, nefericiți mei căluți.
ce treabă aveați voi acolo jos,
printre pateticile ființe omenești, jucării ale destinului?
Voi nu cunoașteți moartea, voi nu veți îmbătrâni niciodată,
și, totuși, suferiți pentru niște dezastre efemere.
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica depășită
1.
Profet e cel ce minte viitorul,
Eu îl iubesc cum mi-aș iubi odorul,
Voință depășită de voință,
Adio, draga mea ființă.
Am depășit și frica și realul,
Eu am reinventat trăsura, calul,
Mă reîntorc mereu la punctul zero,
De nu sunt Zeus, poate tu ești, Hero.
Iubim ce-i trecător, dar și etern,
La fel și raiul, viața în infern,
Așa cum Dante nu este Jules Verne,
Nici eu nu sunt zăpada, cern.
2.
Sensul basmului cu plus,
Pulsul crește, luna-i sus,
Eu înaintez prin nori,
Pasul doi și trei viori.
Elefant bătrân se joacă,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Și-o mirare...
N-am niciun dubiu că Dumnezeu e bun, blând și binevoitor,
Și, dacă ar sta cu noi la o șuetă, ne-ar spune, bunăoară,
De ce micuța cârtiță-i de-o veșnicie oarbă sub ogor,
De ce o carne, aidoma cu-a Lui, trebuie să moară;
Ne-ar arăta motivul pentru care flămândului Tantalus
Râvnitul fruct îi dă cu sâc sau de toana cui, lovit,
Sisif trebuie să-și care povara tot mai sus
Pe treptele-nghețate-ale unei scări spre infinit.
Inscrutabile sunt căile Lui și imune oricărui catehism
Mințile confuze, absorbite de-ngrijorări inadmisibil
De mici pentru a înțelege cât de cât ce fel de mecanism,
Ce fel de creier misterios conduce-acel braț teribil.
Și-o mirare, iată, prinde-n gândul meu să se frământe:
A făcut un negru poet și i-a poruncit să cânte!
[...] Citește tot
poezie de Countee Cullen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


PRIN UNIVERS...
Astă noapte, pas la pas, m-am plimbat prin Univers
Pentru care deodată s-a deschis un interes
Și prin telescopul Hubble... ca și cum aș fi privit
Două sute miliarde galaxii eu am găsit...
Astă noapte-am străbătut miliarde ani lumină
Și-am ajuns până la Abell, roi de stele pe retină,...
Am vizitat Sagittarius, Ursa Major, Ursa Mică
Chiar și Galaxia Morții... de care îmi era frică
M-am plimbat prin galaxii până când am obosit
Și pe Drumul Robilor vrând-nevrând am poposit
Coborând din Andromeda, tot de prin Grupul Local
Ca și Calea Laptelui, am făcut un gest banal
Mi-am pus degetul pe-o tâmplă și așa m-am întrebat:
Oare Zeus pe Heracle când l-a dus la alăptat
Și l-a pus la sânul Herei, care dormea pe o parte,
A știut că o să facă o spirală ca de lapte
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rugăciune universală
Tată a toate! Adorat
În orice loc, mereu, mereu,
De înțelept, de ignorant,
Iehova, Zeus, Dumnezeu!
Cauză Primă, drag străbun
Ce minții mele pui hotar
Vreau doar să știu că Tu ești bun
Iar eu sunt orb și n-am habar.
Dar chiar și-n beznă tu ai vrut
Să văd ce-i rău și ce e bine
Și Trupu-n Soartă l-ai țesut
Însă Voința mă susține.
Și ce-mi dictează Conștiința
Eu fac sau mă feresc a face
De Iad îmi protejez ființa
Și caut Raiul care-mi place.
[...] Citește tot
poezie de Alexander Pope, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!




Cântul XIV
Acele risipite foi le-am strâns
și-mpins de-a locului natal iubire
le-am dus sub cel ce-a răgușit de plâns.
De-aci sosim la punctul de-ntâlnire
cu-al treilea cerc, unde-apare-ntreagă
a sfintei vreri o groaznică-ntocmire.
Dar lucrul nou mai clar să se-nțeleagă
vă spui c-am fost pe-un șes, pământul cui
oricărei plante viața-n el i-o neagă.
Cunună-n jur pădurea o văzui,
precum și ea de șanț e-ncunjurată;
și-am stat aci-n extremul punct al lui.
Un sterp nisip, uscat și des, s-arată
pe-ntregul șes, și nu altfel de cum
ne spune Cato că-l văzuse-odată.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Memento mori (Panorama deșertăciunilor)
Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Când a nopții întunerec - înstelatul rege maur -
Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc,
Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,
Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,
Când în straturi luminoase basmele copile cresc.
Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri,
Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,
Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos,
Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină,
Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină,
Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos.
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,
Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite
Tu încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,
Alta unde cerci viața s-o-ntocmești, precum un faur
Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!


Persefona... Simfonia luminii...
... zborul alb... melodia sufletului... și Soarele din Noi...
Prin luminișul Nysei toamna înfloreau
în leagănul de raze sfioase albăstrele,
îndrăgostite, nimfele, feeric culegeau
mirese-romanițe și tândre gălbenele.
Le admira Demetra, cu licurici pe umăr,
frumosul legănau pe unda de lumină...
sau răzvrătit în umbra unui Neastâmpăr,
păzindu-și Persefona de soarta sa haină.
Se-ndrăgostise Hades, cerând-o de soție,
cu Zeus convenise să nu mai piardă timpul,
când s-a întors acasă, răpusă de hoție,
Demetra-ndurerată a părăsit Olimpul.
S-ă vestejit lumina în nouă zile sumbre,
ruga natura toată fiica să-i întoarcă...
un sâmbure de rodie făcuse printre umbre
[...] Citește tot
poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Zeus și moarte, adresa este:
