Banchiză ancorată
Corpul meu, cu gheață transparentă
La rece îmi apără existența,
Mă tem de soare, ca Icar pe vremuri,
Căldura mă topește și mă preface-n apă.
Cu restul corpului meu mă arunc
În apa rece, ce din mine provine
Dar nu mă scufund, fiind doar banchiză
Și nu curg, ci rămân la mal.
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în poloneză.Scoica
Scrii cu degetul pe nisip cuvinte vechi, demodate.
Vântul spulberă greșelile tristul tablou al expresiilor.
Scoți apă cu o scoică, pentru că dorești să golești marea.
Vântul, mereu împotriva ta cad picături sărate.
Elementele se luptă alături: apa, aerul, focul.
Pământul pe toate le susține.
Scoica arde la soare.
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în poloneză.Eleșteu
Nu mă plânge, salcio,
Că mai tare va umple zăvoiul a ta jale.
Oglinda apei, ce reproduce fidel chipul tău,
Nu va putea susține preaplinul lacrimilor Tale.
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în poloneză.Sunete curgătoare
Cuvintele sunt plate ca suprafața apei
Cu oglinda-i care uneori reflectă tabloul;
Schimbând întotdeauna optica adâncului
Ascunzând cel mai adesea fundul.
Cum să mă rog, Ție, în cuvinte?
Ele sunt doar sunete ce curg pe valuri,
Sub care se află abisul tuturor oceanelor
Recife curate de corali și vase putrede
Tu vezi, Doamne.
Că Tu vezi totul, Dumnezeule Nesfârșit,
Fără cuvinte îmi înțelegi gândurile.
Primește inabila-mi încercare de rugăciune.
Aminul celor mai tăcute cuvinte.
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în poloneză.Margarete
Doar margarete înfloresc în curte.
Și-au întins florile până la scări.
Ca să ajungă până aici au urcat dealul.
Așa puternice sunt grădinile noastre.
Și marele castan se pleacă adânc,
Crengile uscate și le-a acoperit cu flori.
Cu frunzele sărută margaretele și iarba.
Că nu-ți vine să crezi că e așa bătrân.
Cu ramurile sale atinge iarba,
Baldachinu-i acoperă rotundul pământului.
E-atât de mare și se pleacă adânc.
Trebuie să vezi pentru a putea crede.
Iar fântâna aceasta, care cândva dădea
Apă celor însetați, atâția-ani la rând
Oameni au băut din ea, animale și păsări.
Ba chiar și florile, în anotimpul uscat
Au supt rouă înainte.
[...] Citește tot
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Este disponibil și textul în poloneză.Pentru a recomanda secțiunea cu Zofia Walas despre apă, adresa este: