Citate despre acasă și noapte
citate despre acasă și noapte (inclusiv în versuri).
umbrela vine
acasă noaptea târziu
gata pliată
haiku de Sumitaku Kenshin, traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Concluzie
Am înnoptat la un pahar
Și grija mă apasă;
Dau telefon, dar e-n zadar...
Probabil nu-s acasă.
epigramă de Mircea Matcaboji din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teatru
După-o noapte furtunoasă,
Când venii în zori acasă,
M-așteptă în prag nevasta
Și-am văzut atunci... Năpasta!
epigramă de Eugen Pop din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unuia cu o viață colorată
Noapte albă - la o masă
Ai băut cu kilele,
Iar blondina de acasă,
Negre-ți face zilele.
epigramă de Ica Ungureanu din Glume la Masa Tăcerii Târgu-Jiu (mai 2011)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boemă
Se așeza să ningă -
Ningea.
Doream,
Sunt ani de-atunci,
Să te-ntâlnesc
La sfârșit de stradă
Ce dă în câmp.
Îmi părea
Că tu ești mai frumoasă
Iarna.
Doar corbii spuneau
Că stai acasă
Cu vreun prieten.
Reintram în târg.
Zăpada licărea
Electric
Pe fereastra ta.
Se ducea o noapte.
Citeam
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ajuns pe "linie moartă"
De vreo lună și mai bine,
Soața mea cea drăgăstoasă
Trage, nopți la rând, de mine,
Și mă ia... din șanț, acasă!
epigramă de Ioan Toderașcu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciunița
Floare roșie-n
Fereastră
Sânge-mi ești
Din altă viață..
Te-a trimis
Domnul din cer
Să mă bucuri
Să mai sper
Că in noaptea
Neagră toată
Ești lumina
Nepătată
Gând aprins
De un jăratec
Arde incă
Singuratic
Roșu inchis
Intr-o fereastră
Crăciunița
De acasă!!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iti placeau
Ție îți plăceau mereu căpșunile
Și eu alergam să-ți aduc căpșuni,
Mie îmi plăceau mereu nopțile
Dar tu noaptea trebuia să fii devreme acasă!
Ție îți plăcea des ciocolata
Și eu alergam mereu să-ți aduc ciocolată
Și-mi zâmbeau atât de frumos vânzătoarele
Când alergam eu ție să-ți aduc ciocolată!
Ție îți plăceau stelele și eu
Te alergam mereu prin gând nopțile
Să-ți arăt stelele,
Mie îmi plăceau mereu sărutarile
Și tu mi le dădeai atât de greu!
Ție îți plăceau de fapt alți băieți
Și eu am picat de fraier.
poezie de Andrei Ionut Sava
Adăugat de Mihaela Dorulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până una alta, el o rugă să întrebe pe zmeu în ce îi stă puterea, iară fiul de împărat se întoarse la curtea babei și mase acolo peste noapte. Venind zmeul acasă, fata îl întrebă unde îi stă puterea? El îi trase o palmă ca la Urlați. Ea, prefăcându-se a plânge și a fi bolnavă, zmeul se căi că s-a iuțit și îi spuse o minciună.
Petre Ispirescu în Poveste țărănească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri într-o noapte liniștită
Din patul meu
Văd lumina lunii
Acoperind pământul
Ca un strat de brumă:
Îmi ridic capul
Și privesc luna strălucitoare,
Cobor capul
Și îmi imaginez că sunt acasă.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străinul
într-o noapte
un străin ne-a bătut la poartă
eram copil
era toamnă abia împlinisem patru ani
ai mei i-au dat să mănânce ceva
pâine cu brânză și ceapă
apoi l-au culcat cu mine în pat
în camera mea
o cameră mică cu tavanul jos
fără lampă
doar o candelă aprinsă mereu
privită de afară ți se părea că
fereastra era în flăcări
umbre alungite bântuiau dudul
din fața casei lângă fântână
câinele a început să urle
sfâșietor la lună
și toată noaptea nu am putut să dorm
i-am privit somnul
cum zgâlțâia patul și casa
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dor de înălțime
Mai poartă cu sine
Acel dar nemărginit
Rouă nopților senine
Inimă de infinit
Acest dor de înălțime
Numai Domnul a dăruit.
Ionii de pe înălțimi alpine
Ozonul e bine venit
Răsplată însutită ce vine
Dumnezeu a dăruit.
Acasă, la el în grădină,
Crezul său în vreme e împlinit
Har deplin să-nvingă la greu
E-un dar dat de Dumnezeu.
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de înălțime
Mai poartă cu sine
Acel dor nemărginit,
Roua nopților senine,
Inimă de infinit,
Acel dor de înălțime,
Numai Domnul a dăruit!
Ioni, de pe înălțimi alpine,
Ozonul e binevenit,
Răsplata însutită ce vine,
Dumnezeu a dăruit.
Acasă, chiar în grădină,
Crezul său în vreme împlinit,
Har deplin purtat mereu,
E-un dar dat de Dumnezeu!
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Requiem
Sub cerul verii înalt și plin de stele
O, sapă-mi groapa în noaptea morții mele;
Din iarbă și rouă venit, să mă-întorc la ele.
Mi-i gata testamentul cu vremea să se-înfrunte,
Iată și-epitaful care mă încape:
"Aici el zace să vă fie aproape;
Acasă-i marinarul, acasă de pe ape,
Și vânătorul acasă de pe munte. "
poezie clasică de Robert Louis Stevenson din Lăstăriș, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se sculară ei și plecară după vânat, apoi se întoarseră acasă. Țugulea acum se culca afară în toate nopțile, și tot plănuia cum să facă să-și ia vinele. El se ducea mereu pe la zmeoaică, fără să știe cineva, și pândea vreme cu prilej când să-i vie bine să-și ia vinele. Într-o seară se făcu muscă, intră pe coș în cămara unde era cutia cu vinele, pe când zmeoaica nu era acasă; aci daca intră se făcu om, luă vinele din cutie și le puse la picioarele lui. Cum le puse, se lipi, parcă fusese acolo de când lumea. Se făcu iară muscă și plecă acasă. A doua zi, noaptea, trebuia să meargă zmeii la vânat pentru nuntă. Țugulea se duse mai întâi în calea zmeului celui mai mare. Când se apropie de el, calul zmeului începu a sforăi...
Petre Ispirescu în Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu m-am măritat niciodată, fiindcă n-am simțit nevoia. Am trei animale de casă, care-mi țin perfect loc de soț. Am un câine, care sforăie toată noaptea, un papagal care înjură măcar o dată pe zi și un motan care vine foarte târziu acasă, seară de seară.
citat din Marie Corelli
Adăugat de L. Iuliana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confidențele unei tinere soții
I-a povestit mamicii ei,
Că-n noaptea nunții, după masă,
A fost la fel ca de-obicei,
Doar c-a rămas la el acasă.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acostând la crepuscul în districtul Yuyi
Strângând velele lângă orașul Huai,
Folosesc drept port un golfuleț
Unde briza abia trezită urmărește cu biciul valurile.
Soarele scapătă spre apus, alunecând în amurg.
Oamenii se-întorc acasă. Lumina se stinge pe vârful muntelui.
Gâștele sălbatice se lasă-n zbor pe o insulă cu buruieni albe.
... La miezul nopții mă gândesc la poarta unui oraș din nord
Și ascult cum un clopot bate-între mine și moarte.
poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Una dintre cele mai vechi nevoi umane este ca cineva să se îngrijoreze pentru tine când nu ai ajuns acasă peste noapte.
citat din Margaret Mead
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sosi și ziua nunții. Cununia se făcu cam pe sub ascuns. Apoi, puindu-se porcul cu soția sa într-o căruță împărătească, porni la dânsul acasă. Pe drum trebuia să treacă pe lângă un noroi mare; porcul porunci să stea căruța; se dete jos și se tăvăli în noroi, până se făcu una cu tina, apoi, suindu-se, zise miresei să-l sărute. Biata fată, ce să facă? Scoase batista, îl șterse nițel la bot și-l sărută, gândindu-se să asculte povețile tatălui său. Când ajunseră acasă la porc, care era într-o pădure mare, se și înseră. Șezură nițel de se odihniră de drum, cinară împreună și se culcară. Peste noapte, fata împăratului simți că lângă ea era un om, iară nu un porc. Se miră. Însă își aduse aminte de cuvintele tătâne-său și începu a mai însufleți, plină de nădejde în ajutorul lui Dumnezeu. Porcul seara se dezbrăca de pielea de porc, fără să simtă fata, și dimineața, până a nu se deștepta ea, el iară se îmbrăca cu dânsa. Trecu o noapte, trecură două, trecură mai multe nopți și fata nu se putea domiri cum se face de bărbatu-său ziua este porc și noaptea om. Pasămite el era fermecat, vrăjit să fie așa. Mai târziu începu a prinde dragoste de dânsul, când simți rodurile căsătoriei; atât numai se mâhnea că nu știa ce o să dea lumii peste câteva luni. Când, într-o zi, văzu trecând pe acolo o babă cloanță vrăjitoare.
Petre Ispirescu în Porcul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre acasă și noapte, adresa este: