Citate despre aer și apă
citate despre aer și apă (inclusiv în versuri).
Cassiel: Să pot simți aerul.
Seth: Să simți gustul apei.
Cassiel: Să citești ziarul.
Seth: Să minți.
Cassiel: De-ngheață apele. Să hrănești câinele.
Seth: Să-i ating părul.
Cassiel: Și ce mai aștepți?
replici din filmul artistic Îngerul păzitor
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, doamnă, a ajuns să le știe aproape pe toate, el nu mai are respect față de secrete și mistere, a răscolit toată natura, apele, pământul, aerul, vrea să devină propriul lui Dumnezeu și asta îl va pierde, îl va pierde...
Ion Băieșu în romanul Balanța
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Perspectivă
Dacă te-ai îndepărta puțin,
Dragostea mea ar crește
Ca aerul dintre noi.
Dacă te-ai îndepărta mult,
Te-aș iubi cu munții și cu apele
Și cu orașele
Care ne despart.
Dacă te-ai îndepărta
Cu o zare,
La profilul tău s-ar adăuga soarele,
Luna și jumătate din cer.
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!


Amiaza pietrei
E ora
înființării întunericului
privirii divergente
prăsiți-vă!
Nu.
E pariul asinilor
amiaza pietrei uscate
pulberii ciudate
aerului demoralizant
Apele vin din trei părți:
din munți, din zăgazurile sparte și din cer
zuruie ce diamant
lichid?
șuierând metalic
vântul deplasa frunze
și inventariază vid
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


- poezie (vezi și poem)
- Poezia e felul apei să ardă
e felul focului să curgă
e felul aerului să pământenească
lângă felul omului...
* * *
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tetraedrul, simbolul focului, fețele lui sunt 4 triunghiuri echilaterale; cubul are 6 fețe pătrate și este simbolul pământului; octaedrul, mărginit de 8 triunghiuri echilaterale, este simbolul aerului; icosaedrul, cu 20 de triunghiuri echilaterale ca fețe, este simbolul apei și în fine, dodecaedrul, simbol al cosmosului cu tot ce cuprinde el, este singurul poliedru regulat cu fețe formate din pentagoane în număr de 12 și nu din triunghiuri sau din pătrate.
Platon în Timeu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



Soria și câmpurile ei
Dealuri placate-n argint,
înălțimi sure, pietre de-un roșu întunecat
printre care apele râului Duero
își arcuiesc halebarda
în jurul Soriei, stejari umbroși,
ținuturi uscate și pietroase, piscuri golașe,
drumuri albe și răchite pletoase,
amurguri în Soria cu aerul lor războinic, mistic....
Soria, astăzi simt pentru tine,
în adâncul inimii mele, o tristețe,
tristețe ca aceea care-însoțește iubirea!
Șesuri ale Soriei, unde pietrele visează,
tu călătorești cu mine! Dealuri placate-n argint,
înălțimi sure, pietre de un roșu întunecat.
poezie clasică de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!




Pescaruș albastru
Acel pescăruș albastru săgetând în amonte
prin aerul strălucitor parcă-ar lăsa-n urmă
o parte din el. Copacii
sunt acolo doar pentru a-i sublinia trecerea.
Chiar dacă pare-a fi, nu este un vegetarian.
Nu ciugulește firișoare la hotarele
curcubeielor. El plonjează
în apele umflate, apoi, cocoțat
într-un arbust japonez, înghite
în propria-i incandescență
bucățele dintr-o plevușcă, dintr-un ghidrin
sau dispare în niște galerii, glorios
samurai, întorcându-se acasă
în maghernița lui.
poezie celebră de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Leul este cel mai mare prădător al uscatului, vulturul este este cel mai mare prădător al aerului, iar rechinul este este cel mai mare prădător al apelor.
aforism de George Budoi din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (1 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ceea ce nu știai...
Îți spuneam odată că sunt piatră
ceea ce nu știai...
era că fiecare piatră a trăit
somnul pietrei
și a văzut, cum văd și eu,
prin somnul pământului,
prin somnul aerului,
prin somnul apei,
prin somnul trupului...
Numai nesfârșitul dans al luminii
n-am reușit să-l văd... pentru că... lumina,
lumina nu doarme niciodată!
Și-atunci... m-am întors
în somnul pietrei și-n mine,
în uitare și-n aduceri-aminte,
ascunzându-mă în miezul muntelui
unde ochii ce privesc,
nu pot pătrunde!
poezie de Viorela Codreanu Tiron din Fără Titlu/Ohne Titel (2011)
Adăugat de Viorela Codreanu Tiron
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pământul e țărâna pe care o călcăm, dar e și ce se ascunde dedesubt, e forma sub care se înfățișează (munte, vale, șes), e apa care îl udă, îl acoperă, îl pătrunde (deci e râu, lac, mare, apă subterană), mai e aerul care îl învăluie, care îi împrumută lumină și umbră, culori mângâioase sau violente, nori și ploaie, vânt, furtună sau viscol. Mai e vegetația care îl îmbracă atât de splendid și de variat. Mai sunt viețuitoarele care îl animează, de la turmele care pasc pajiștile, până la peștii care populează apele și, în sfârșit, mai e omul care îl stăpânește și se bucură de toate darurile acestui pământ.
George Vâlsan în Geografia fizică
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sara... sara... sfânta și limpedea mare își întinde pânzăriile transparente de azur sub luna care-n nălțimea depărtată a cerului trece ca un mare măr de aur neținut de nimic în eterul albastru... pustiile Nubiei lucesc verziu-sur ca câmpii de gheață pe care a căzut o ninsoare ușoară și Memfis, divina Memfis, își ridică colosalele ei zidiri ninse de lună în depărtarea țării... pare că-ntr-o noapte de vară ar fi nins deodată o pulbere de diamant peste toată lumea și urmele acelei străluciri ar fi muiat și-ndulcit aerul cel dulce al Egipetului, și numai Nilul își leagănă mișcătoarele și lungile lui maluri de papură pintre care curg oglinzile lui mari, care reflectă lumea cerului și parecă apele lui, mișcându-se una peste alta ca lințolii de cristal mișcător, sună în adânc cântarea cântărilor.
Mihai Eminescu în Avatarii faraonului Tlà
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Frig
Atâta frig încape-n noi
Că putem să dăm și împrumut
Cerbii și cerboiacele la rut
Poartă-n coarne ghețurile sloi
Pătrunde frigul în cetate
Și în fiecare dintre noi
Cărțile-i prezintă pe eroi
Înghețați de veacuri în tratate
Aerul vibrează ca o coardă
Un diapazon sau un acord
Simptomele atacului de cord,
Dau alarma-n camera de gardă
În case și în suflete e frig
Apele îngheață în fiorduri
Și ne trecem viața-n dezacorduri
Pentru-o pâine sau un biet covrig.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!


Arhitectura-n mișcare
Cine și ce ar putea să oprească vreodată
Această arhitectură-n mișcare
Mereu renăscând și murind,
Această mănăstire ce vine spre mine
Se-apropie, se umflă, și crește, și iată,
Cu bolți și cupole de spumă
Ca niște scufe-coroane atârnând,
Se-aruncă în aer, se-mprăștie lent, se prăvale,
Se destramă-ntr-un nor de meduze, și alge, și crabi
Și se scurge-n pământ?
Cine-ar putea să încremenească odată
Mișcarea aceasta prea vie pentru a nu mai muri
Și pentru a nu mai renaște prea muritoare,
Cine-ar putea să strige valurilor Stați!
Și apelor să nu mai fie mare,
Și-acestei mănăstiri mereu surpată
În sine însăși ca într-un ecou
Să îi clocească stâlpii-osificați
În aerul făcut în juru-i ou?
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textele de mai jos conțin referiri la aer și apă, dar cu o relevanță mică.
Aerul rece al singurătății
și pietrele vorbesc
din când în când
cu aerul rece al singurătății
cu praful de pe marginea viselor
cu păsările fără amurg
cu pustietatea cărărilor
fără frunze
cu bolta
fără înaltul copacilor
cu apele repezi
cu viețile și mai repezi
cu veșnicia
și uneori cu oamenii
mai ales atunci
când ei tac
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cheiuri
În cercul sărat al razelor de lună
Prova lotcii face reverențe nimănui,
Scurmă-n apa sclipitoare
Și-și scutură umbra
Într-o înșelătoare plasă de lumină.
Un lanț ruginit într-o poziție de reptilă
E legat de pământ cu brațele buruienilor;
Două vâsle, umezite de apa dulce
Sustrasă aerului, stau înclinate
În furcheții naufragiați ai unor crabi.
O plută care nu poate exista călătorește
Nasul unei vidre.
Elegant, un scoicar
Pe două picioare portocalii și nervoase
Fluieră, țipă și-njură pe cineva.
Mareea respiră, într-un soi de balans
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


«Chiar de la ivirea-i dumnezeiască din Materia Informă, odată cu celelalte patru elemente, Focul deschide cea mai rapidă și bună cale frățească tuturor celorlalte: (1) face să zboare prin Aerul din ceruri mai tot ce se află pe / sub terestra scoarță de Țară ; (2) facilitează Apei să-și lege cu fulgere norii, spre a și-i plimba peste mai toată ființa ; (3) îngăduie Lemnului să-și înalțe vasele liberiene-n dăcini, în palmieri, în cetini, în cedri,-n stejari etc. până la soare, până-n constelații ; și (4) permite Pământului ca, periodic, în tornade piroclastic-încenușate, să se avânte cu mult foc, spre slăvi...» ‒ (33) / 29 aprilie 2022
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre-nflorite stihuri despre elementul Foc» ‒, Timișoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 117 sq.).
Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" printre-nflorite stihuri despre elementul Foc» (29 aprilie 2022)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remorchere portuare
Cu aerul lor impertinent și-un scurt sonor salut,
Cu pupa ofertantă și marinari puțini la bord,
Țopăie-nclinate pe val, sub copastii, la prova
Și remorchează vapoarele imense-n port.
Ele luptă cu mareea înverșunată care se-nfige
Pe sub poduri și canale, plecând și revenind;
Și fentează marea mânioasă care-atrage înalta
Navă spre coastă și spre mereu flămândul grind.
Ele schiază-n rada biciuită de lapoviță-amarnic
Cu balustrăzile albite de valuri și de vifor;
Își croiesc drum pe șenalele-nghețate bocnă
Cu parâmele întinse vibrând la pupa lor.
Țintesc, icnind înfundat în vălătuci de abur,
Prin fuioarele apei spre niște dane imobile și trândave,
Înșurubând printre balize-n curenți tot traficul maritim.
Niște pigmei într-o lume de mari nave.
poezie de Burt Franklin Jenness din Spuma mării și salvia, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul moare-n chilia sângelui
Alerg sălbăticită ca o fiară
Mușcând din aerul mustind a-mbrățișare,
Ca-n carnea lui tot zborul să-ți sărut
Bărbat, din lemnul soarelui născut.
Și în genunchi m-aplec cu ochi și carne,
Cu spaima fiarei căreia mă dau,
În vraja apei ochi de dor îți beau
Și-ți simt mușcarea-ntoarsă-n sărutare
Pe coastele privirii păsării de pradă
Boltite păsări zborul își îngână,
Zvâcnește vie aripa de sânge,
Ochiul ca dinte mă mușcă și mă strânge.
Cu mlădiere roșie de fiară
Zvâcnește pasul prins în așteptare
Cu umbra-naltă ascuțită-n gheară
Timpul moare-n chilia sângelui
Mușcând din pieptul aerului tare.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autodafé
Îmi vor spune "nebună"
când le voi arăta
cu degetul spre locul, cât un bob topit de Lumină,
pe care-Și odihnește fruntea Dumnezeu.
Speriați,
dând naibii logica pe frică,
vor arde aerul de deasupra Pământului întreg,
vor otrăvi apele prin care curge Viață spre viața lor meschină
și vor rupe cu dinții carnea caldă, pulsând încă,
dinăuntrul pieptului meu.
poezie de Mădălina Grama Toma din Cuvinte în dreptul inimii (2006)
Adăugat de Mădălina Grama Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre aer și apă, adresa este:
