aer şi iubire

îndrăgostit

Îndrăgostiţii sunt pietoni ai aerului.

definiţie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Andreea C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostiţii sunt autostopişti pe Centura Aerului!

Iubirea şi aerul rezistă la depărtări temporare.

citat din Ileana Stana Ionescu
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul pe care-l respiri, te iubeşte. Apa pe care o bei, te iubeşte. Soarele care te luminează, te iubeşte. Eşti o fiinţă iubită de Tot Ceea Ce Există.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când glasul inimii îţi vorbeşte, cunoşti iubirea. E un timp greu dar minunat; greu ca aerul arşiţei, minunat ca Eternul.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Lucia Dumitrescu Ralea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perspectivă

Dacă te-ai îndepărta puţin,
Dragostea mea ar creşte
Ca aerul dintre noi.

Dacă te-ai îndepărta mult,
Te-aş iubi cu munţii şi cu apele
Şi cu oraşele
Care ne despart.

Dacă te-ai îndepărta
Cu o zare,
La profilul tău s-ar adăuga soarele,
Luna şi jumătate din cer.

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebările pe care mi le pun din ce anotimp vii îmi oferă plusul de intensitate, că ai fi aerul pe care-l respir şi-mi anulează prezentul: ce curaj să iubeşti fără să ceri nimic...

aforism de Ştefan Radu Muşat din Estetica anotimpului de licean (1985)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârsta de aur a dragostei

Mâinile mele sunt îndrăgostite,
vai, gura mea iubeşte,
şi iată, m-am trezit
că lucrurile sunt atât de aproape de mine,
încât abia pot merge printre ele
fără să mă rănesc.

E un sentiment dulce acesta,
de trezire, de visare,
şi iată-mă fără să dorm,
aievia văd zeii de fildeş,
îi iau în mână şi
îi înşurubez râzând, în lună,
ca pe nişte mânere sculptate,
cum trebuie că erau pe vremuri,
împodobite, roţile de cârmă ale corăbiilor.

Jupiter e galben, şi Hera
cea minunată e argintie.
Izbesc cu stânca-n roată şi ea se urneşte.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă umărul tău

Te iubesc
când cu umărul
despici aerul
într-o parte şi-n alta
şi-n palme faci cuib
obrajilor mei
îmbujoraţi
de vârtejul
de lângă umărul tău

poezie de Carmen Agoutin din Înger şi sau demon (2013)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica este o doamnă pe care o iubesc încă, pentru că îmi dă aerul pe care îl respir. Avem nevoie de tot felul de hrană. Iar muzica domoleşte şi hrăneşte foamea din noi pentru apropiere şi armonie.

citat din Cat Stevens
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar s-a scumpit aerul,
Iar s-a ieftinit iubirea.

Marius Robu (3 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc pămânutul de sub picioarele tale şi aerul de deasupra capului tău, şi orice obiect pe care îl atingi, şi fiecare vorbă pe care o rosteşti. Iubesc toate privirile tale, toate faptele şi toată făptura, aşa cum eşti.

Emily Bronte în La răscruce de vânturi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititori de gânduri

Tu eşti acolo, ştiu, şi îmi citeşti
din gândurile mele răzleţite
dorinţe care par să te agite
acum, când eşti a mea şi mă iubeşti.

Ai vrea ca aerul ce te-nconjoară
să nu mai fie-atât de plin de mine,
dar îl inspiri, îţi place, îţi e bine,
şi, parcă, n-ai mai vrea să-l dai afară.

De unde ştiu? – din gândurile tale,
pe care pot şi eu să le citesc,
căci peste tot, de-o vreme, mă-nsoţesc,
şi-mi plac, le vreau cu mine, le iubesc.

Iubita mea, puterile astrale
ne-ndeamnă să urmăm aceeaşi cale.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schiţă de dragoste

Dragoste - pasăre albă pe cer singuratic,
Apa doreşte să o prindă în braţe rotunde.
Dragoste - bărbatul înconjurat de cuvinte marginale
aprofundează unul... Neînchiderea mării!
e timpul dragostei. În lectici de aur
o poartă prin noroi spre ultima stea

Când în urma ei se cicatrizează aerul
are ochii curaţi, ca o modă veche.

poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru

Morminte de soare şi scrum de nori,
Deşert de valuri şi ceruri de mare,
Câtă iubire e-n noi şi cât război,
Fără să vrem să cerem pacea cu daruri?
Femeie frumoasă şi, tu, cel iubit,
Voi care aveţi Dumnezeul în oase,
Inimile ştiu tot şi ştiu, ca şi voi,
Că totul e dar, fără de moarte;
O, pace –
Cuvânt minunat şi pur,
Ca aerul dimineţilor pline de vară –,
Scrie-te în inimile oamenilor, în sufletul lor,
Să te simtă, când vor uita
Să privească cerul şi mările, laolaltă!

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de început

..

Viaţa e tot ce iubesc, tot ce cânt,
Toate văpăile patimei mele într-însa se mistuie.
Viaţa - smintită-nfrăţire cu vraja-nserării şi-a zorilor
Viaţa - năvalnică grindină-a luptelor,
Viaţa - dragostea omului...
... dragostea...
Hei, aş dori să iubesc o femeie şi eu...
Ea în mine există de mult şi-o aştept...
Are un suflet ca aerul, mângâindu-mi vâslirea aripei,
Are un sânge ca viforul, sângele meu biciuindu-l,
Are o minte ca soarele, lângă a mea ca să ardă,
Trup mlădiu, sâni pietroşi, statuie antică vie.

Până azi n-am iubit,
Deşi somnul m-a prins uneori cu tâmpla în poala frumoaselor.
Eu, fiul şi flacăra munţilor,
Îndoitu-mi-am fruntea şi-n iarba câmpiilor ude,
Primit-am sărutul frunzarelor veştede

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de toate frustrările

Numai din dragoste suferinţa-i umilitoare
ca o piatră căzută pe suflet ce n-o poţi ridica,
te rogi la copaci să te ierte de nepăsare
şi le respiri aerul.

Cerul tău nu mai are alţi ochi
şi-ţi blestemi lipsa de aripi, lipsa de tine
cu respiraţia tăiată de aşteptări,
mutilat de dorinţe şi ameninţări închipuite
dincolo de toate frustrările
este o imensă fericire şi mult surâs.

Izbânda face cărare prin gânduri,
te umple cu răsadul iubirii,
au mai rămas câteva ape de trecut
fără punţi de trecere,
mi-e frică de vâltori ori furtuni violente
dar niciodată nu mă vor învinge
când iubesc.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul (sufocat): Mă omori... Îmi iei aerul...
Femeia: Iubi! Tu poţi trăi şi fără aer! Sunt lângă tine, odorul meu! Nu spuneai tu: "Iubito, am nevoie de tine, ca de aer!"
Autorul: Mă sufoci...
Femeia (cu glas profetic):... Iar şarpele, când mi-a dat mărul şi numărul său de telefon, mi-a şoptit: " Ai grijă, doamnă! Adam, pare el om, dar este mai şarpe decât şarpele! Fii posesivă! Încolâceşte-te în jurul lui, ca o liană fierbinte, şi strânge-l bine! Strânge-l! Altfel o să-ţi scape... Iar un bărbat, odată scăpat din strânsoarea dragostei, se duce direct la gară....
Autorul: Delirezi! Ai găsit tu aşa ceva în Biblie?
Femeia: Pasajul acesta a fost suprimat! Biblia este o carte scrisă de oameni normali, dar cenzurată de sfinţi! Adică de masculi ajunşi la andropauză!...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea nu-i totul

Dragostea nu-i totul: nu-i carne şi nici măcar nu-i băutură,
Nici siestă nu-i, nu-i nici ţiglă care să te apere de ploaie;
Şi nici buştean nu-i, de care să te-agaţi să scapi de viitură,
Când coborând cu el, când cu el urcând pe creastă de puhoaie;
Dragostea nu poate împinge aerul într-un plămân bolnav,
Nici curăţa sângele, nici vindeca fractura unor coaste
Şi, totuşi, mii de oameni i-ar dărui lui Satan sufletul sclav
Pe loc, în schimbul unei infime promisiuni de dragoste.
S-ar putea ca-un ultim ceas de cumpănă, nevoilor datoare,
Ţintuită la pământ de dureri sau ţipând după-ajutoare,
Sau poate fiindcă nu văd o altă ieşire salvatoare,
Să-mi vând iubirea pentru-o zi de pace şi-un strop de alinare,
Sau să negociez amintirea-acestei nopţi pentru mâncare.
S-ar prea putea. Deşi, nu cred ca-aş putea. Aşa să fie oare?

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eros

În strânsa ta îmbrăţişare
Şi în superba dăruire
În ochii tăi plini de mirare
Şi în a braţelor strivire...

În geamătul de fericire
Şi în extazul ce urmează
În stropul dulce de iubire
Eros e zeul ce veghează....

Căuşul palmelor cuprinde
Zvâcnirea sânului zglobiu
În aerul ce se încinge,
În trupul tău, eu am sa viu.

Eu, mijlocul am să-ţi cuprind
Şi în a braţelor vigoare
Plăcerea ta o să o simt
Şi blânda ta înfiorare...

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Sitaru din Efemeride
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elen: Suntem trei femei în derivă pe oceanul singurătăţii...
Venera (tremură): Ne-am agăţat de tine! Nu-ţi mai dăm drumul! Tu eşti vesta noastră de salvare...
Olaf (panicat): Vai de mine! Nu mai am aer...
Elen: Aerul nu ajută în dragoste! Vă spun eu! Patru ani am trăit numai cu aer...
Olaf: Mă sufocaţi...
Ala: Marco, iubitule...
Venera (autoritară): Olaf! Te implor pentru ultima oară! Ridică ancora!
Olaf: Nu pot!
Venera: Cum adică, nu poţi!
Ala: Totdeauna ai putut!
Venera (nervoasă): Extraordinar! Se însoară cu trei femei, şi acum spune că nu poate.
Elen: Trebuie să puteţi, domnule căpitan... Trebuie! Este un imperativ al zilelor noastre...

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!