albăstrele şi ochi

Albăstrele

Sinilii, pe şesuri, ce de albăstrele!
Şi privirea dragei - tot o albăstrea.
Râu-n zări desface sinilii cordele,
trec peste răzoare, eu şi draga mea.

Anii se vor duce, vor zbura ca norii,
oameni vor culege flori, ca şi acu.
Numai noi lipsi-vom, dar în lumea florii
albăstrele, poate, fi-vom eu şi tu.

Un flăcău va duce fata pe cărare,
despre fericire păsări vor zvoni,
cu-ale noastre sfinte albăstrele-n floare,
ochii dragei sale va asemui.

poezie celebră de Vladimir Sosiura din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi ca doi sihaştri

Ochii tăi ca doi sihaştri,
Pe o stâncă-n larg de mare,
Caută spre zări... albaştri,
Răsăriturile clare.

Ochii tăi senini ca cerul,
Risipiţi pe valuri reci,
Spintecă tăcut... eterul
Înspre care vrei să pleci.

Ochii tăi, două izvoare,
Două flori de albăstrele,
Poartă-n dimineţi cu soare
Taina gândurilor mele.

Ochii tăi, sărut pe pleoape,
Ard de patimă şi dor
Inefabil... de aproape,
Mă pătrund năucitor

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua cu ochii de sticlă

Cu ochii ei de sticlă
ziua
ni se uită-n
paharul aducerilor aminte
de pe
povârnişul
ideilor
date în floare
şi
curg
cuvintele
ca o mireasmă de albăstrea
plutind
spre cerul senin

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 martie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte statui tulpina ta apleacă

pe câmp ceştile florilor ca pe o tavă
se înfioară în stânjenei licoarea lunei
albăstrelele urcă spre cer o apă suavă
iedera: tremurare în argint a strunei

păpădia îşi desface pânzele
cum îndulceşti gura aerului, cicoare!
trifoiul îşi adună ca miei frunzele
lucerna pune în glas o răcoare

rătăcire pe eşarfele ochilor
prin pieptul păsărilor de brumă
trandafirii opresc vântul în agrafa rochiilor,
muşeţelul clatină tălăngi ca o turmă

rătăcire prin scările buruienilor
în clopoţei inima lămpilor creşte
lalelele au păstrat amintirea iernilor
în artere, muşcatele au înălţat creste

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ilarie Voronca din Plante şi animale. Terase (1929)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele de foc

Pe cei munţi pustii, sălbatici,
Din Lombardo-Veneţie,
Unde noaptea în orgie
S-adun demonii lunatici,

Hoţi de moarte doisprezece
Stau în rond sub vântul rece
Care şuieră şi trece!

Focul cerului s-aprinde,
Urmărit de groaznic tunet,
Şi al munţilor răsunet
Printre văi adânci se-ntinde.

Hoţii râd cu voie bună.
Şeful lor, purtând cunună,
Cântă astfel în furtună:

"Varsă-n cupa mea de aur
Acest vin ce desfatează

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Mă mir de unde-atât albastru-n ochii tăi!?
De unde atâta limpezime,
atâta lumină şi soare,
când te ştiu ca pe un căutător de
anotimpuri noi,
pe care nu le-a trecut nici măcar o pasăre,
nici un înger şi nici o femeie,
pentru că atunci, eu nu mai eram singur azi
şi aş fi învăţat să măsor timpul cu inima,
fericirea cu pasul, bucuria cu glasul,
pe care nu mi l-am auzit niciodată!
Ah, cum se mai leagănă cerul
în ochii tăi, aşa...
... ca pe un câmp bătut cu albăstrele!
Închide-i iubito
şi tot albastrul văzduhului se va face scrum!
Ca să mai existăm,
Magul va trebui să reclădească lumea!

poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii desculţi

Murmură in jur pădurea
Este plină de viaţă
Spre a cerului lumină
Pinii falnici se inalţă

Azi din turnul meu de fildeş
Mă cobor in vis la tine
Vom culege albăstrele
Vom fugi inspre câmpie

In meandrele vieţii
Un destin va găsi cale
Să-mpletim in doi iubirea
Unei zile trecătoare

Si-alte zile cer să vină
Luminând cărări in doi
Eu tinându-te de mână
Tu făcându-mi dar din flori

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi sunt pajiştea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.

Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.

Flori de albăstrele porţi în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.

Sunt ţărmul ce ritmic îţi poartă
Iubirea şi dorul prin propria soartă.

Aş vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.

Să intru des în zborul inimii tale
Să-ţi aduc etern tornade de petale.

Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele

alerg pe malul apei
sărind într-un picior
poteca e îngustă
pe vale spre izvor

în spatele meu mama
păşea încet tăcută...
şopteşte numai apa
povestea ei trecută!

culeg o păpădie...
mai rup o albăstrea...
şi soare cald răzbeşte
prin nori ca o perdea

din iarba umezită
cu ochii mari zăresc
o coadă cam pestriţă
şi-n ţipăt izbucnesc

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de câmp

Am strâns astăzi curcubeul în buchet cu flori de câmp,
Am pus vara în clepsidră să se scurgă-ncet în timp,
Din nuanţe tricolore ROGVAIV-ul am făcut,
O speranţă de căldură pentru sufletu-mi pierdut

Şi am strâns în albăstrele un azur luat din cer
Să mi-l pun iarna la grindă când se cântă Lerui-ler
Şi când plouă sau când ninge şi e totul trist în jur
Să-mi ascundă norii negri paravanul de azur...

Iar din soare-n sânziene am pus raze aurii
Pentru când lumina moare noaptea-n orele târzii
Şi din albe margarete aripi îngerilor pun
Să-mi aducă pacea-n suflet când se zbate în taifun

Macii ard ca nişte torţe cum a ars iubirea-n piept
Cu-n buchet de flori de câmp ţes un curcubeu........ şi-aştept!
Hai să împletim cunună, eu te-oi aştepta sub tei
Tu să-mi faci inel din lună, să pui stele-n ochii mei!

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Petale de crini, presărate peste părul tau rebel,
Bucle de blond-şaten, bucle rebele călătoresc printre albăstrele mari
Atinge-mi odată cu părul şi privirea
Nu te mai pot scoate din mintea mea...
Eşti departe de mine, doar timpul ne va rescrie povestea în fiecare noapte
Hai să râdem... Hora s-a recompus, s-a aliniat şi râde
Suntem la mii de paşi distanţă, dar timpul nostru s-a oprit la acea clipă-n doi
Putem atinge norii în particular sau în comun
Am să te chem în fiecare vis să mă conduci printre stele
Hai să privim cerul... Suntem mai departe decât zorii luminaţi
Hai să ne sărutăm mâinile pentru dragostea nepreţuită comoară
Hai să ne Sărutăm mâinile pentru dragoste, nepreţuită comoară
Hai să ne luminăm faţa... A căzut lumina peste ochii tăi, ce-mi adâncesc lacrimile de fericire.
Hai să ne admiram în fiecare clipă Frumuseţea adierii fiorului dragostei.

poezie de Ilena Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violetă, floare de câmp...

Alerga copilăria, flori de câmp purtând în plete
Cu tăcerea dimineţii şi-a-nserării violete
Şi în liniştea albastră, din petale de cicoare
Picurau în ochii tineri, lacrimi şi un dor de mare.

Pe scaieţi tronau albine, îmbrăcate-n muselină
Ciumăfaiele ca neaua, îmbibate-n vanilină
Erau gazdele perfecte, lângă macii rupţi din soare,
Înroşiţi de astrul lumii când apune sau răsare.

Clopoţei şi anemone, galbenele, albăstrele
Le-mpleteam în coroniţe pentru nopţile cu iele;
Margarete, sânziene, stânjenei şi garofiţe
Le-aşezam pe ia mamii, broderie pe altiţe.

Păpădii şi levănţică, dediţei şi viorele
Toate au rămas în mine, amintiri cu gust de stele;
Când mi-e dor, alerg în vise pân' la lunca dunăreană,
Să-mi găsesc copilăria-n ţara hiperboreană,

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte...

Zâmbeşte-mi, fată dragă,
Cu ochii-ţi lăcrimânzi,
Zâmbeşte-mi, fată dragă,
Cu ochii tăi cei blânzi.

Închide-ţi ochii de cleştar
Şi zâmbeşte iară...
Alungă-mi din suflet soarele-amar,
Să fie din nou vară.

Să pătrundem între copaci,
Să prindem puf de păpădii,
Să fim din nou săraci,
Să fim din nou copii.

Să ne jucăm cu florile,
Şi să stăm în ploaia argintie,
Şi să vedem cum cad zorile
Pe bolta argintie.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge!

Ce greu e-ades prin viaţă
Şi drumul ce murdar!
Câţi nori, câtă-ntristare
Şi întuneric, dar...
Mai e şi dimineaţă
Senină, strălucită.
Nu plânge! Te agaţă
De clipa fericită

Şi frământări şi vise
Ştiute de cireşi,
De flori de albăstrele,
De câmpuri cu maci deşi,
Pe aripi desfăcute,
Din sânul zămislirii,
Porni-vor spre doritul
Tărâm al izbândirii.

Sclipirile visării
Ţinute-n umbră, pier

[...] Citeşte tot

poezie de Cristina Maria Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silful

Duh al aerului, silful, forme largi închipuieşte,
Ca jonglerii mingi de spumă şi de vânt în cer roteşte,
Iar în case se strecoară – numai dânsul ştie cum –
Distilând din flori uscate stinsul verilor parfum,
Exalând din rochii rupte dulci miresme desuete,
Clătinând uşor pendulul vrunui ceas de pe perete
Sau făcându-şi joc cu panglici, cu vreo scamă, cu vreo fundă,
Fiindcă aerul e visul unde toate se cufundă.

Într-o roză cu petale veştejite, pe o carte,
Sta o fee-n agonie, sângerând, tânjind spre moarte,
Căci în orişicare floare spun legendele c-ar fi
Câte-o zână ce cu floarea timpul o va ofili.

Prea mărunt e trupul zânei, ochiul lumii n-o străvede,
De aceea doar copilul sau poetul se încrede
Că ar exista aievea, dincolo de-a ei poveste.
"Silfule, suspină dânsa, du-mă-n zbor pe-a tale creste,

Du-mă să mai văd poiana unde flori răsar şi unde,

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Psihiatrul meu mi-a spus
că n-ar fi trebuit să am vocaţie de poet.
În primul rând am văzut lumina zilei într-o clasă socială improprie
unde lacrimile ca şi rugăciunile erau păstrate într-o cameră a sufletului
mai mereu încuiată,
deci nu puteai plânge pentru orice
nu te puteai ruga pentru orice.

În al doilea rând
inima mea fusese modificată încă de la naştere,
fiind doar un ciob dintr-o oglindă
în care era imposibil să mă pot privi întreagă,
acesta fiind motivul real pentru care mi-am scris poemele pe frânturi de lume,
pe petice de primăveri grăbite,
pe câmpuri de zăpadă ori
le-am presărat prin nesfârşitele păduri siberiene.

De fapt
am descoperit că tot ce ştiu psihiatrii
e să-ţi pună întrebări despre copilărie.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parada anotimpurilor

Sub zarea dulce şi albastră arcuită-n sferă
În aula naturii vaste cu- aleasă atmosferă
Anotimpurile toate, invitate la estradă,
Pregătite în culise sunt gata de paradă
Fiecare dintre ele cu dorinţa să-şi încânte
Lunile admiratoare ce sunt cordial venite.
Săptămânile distinse şi ele sunt în sală
Aşteptând nerăbdătoare să-nceapă-această gală.
Protocolar cum e din fire, anul la intrare,
La invitaţii toţi sosiţi le-mparte calendare.
În sală un cortegiu intră şi se-aşează-n rânduri
Mai întâi în lojă şade Roza Celor patru vânturi.
Lin apoi toţi se aşează nobile-adieri şi brize,
Conţi curenţi cu a lor valuri, alizeele marchize
Şi apoi zefirii tineri însoţiţi de câte-o boare
În loje de abur moale îşi au locul fiecare.
Acum liniştea se-aşterne şi lumini se sting îndată;
Solemn un crainic dă anunţul: ‘'Start pentru paradă!''

Iată, prima ce apare în al florilor décor

[...] Citeşte tot

poezie de Sergiu Mănuş din Parada anotimpurilor (27 martie 2012)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intersecţii de vorbe

Nu sunt atât de romantică, moşule, tâmplă albă, vecinule,
care nu ştii cum duc zi de zi scrisorile dimineaţa la poştă,
cât plângeam pentru ele,
de fapt,
nu am mai modelat de mult timp pe oale din lut,
roata putredă e încă acolo,
ştiţi,
am învăţat pe de rost cum se ajunge cu mâinile,
cum se răscoleşte brazda, cu degetele, şi lut era destul
făcut din pământ şi din apă şi încă din tot felul de rămăşiţe vegetale adunate în timp,
roata mă chemase pe nume,
ştia cine sunt,
că împrumutasem numele Elisabetei,
nişte păsări frumoase mi-au spus
şi iubitul meu aşa să fi zis:
Lisabeth,
poate pe-o roată s-a făcut mai ales dreptatea Domnului,
bărbatul şi femeia, crescând de copilaşi din mâinile Lui de foarte departe
zbenguindu-se
doi

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pic

Cuvânt înainte

aripi de pământ aripi de cer aripi
crescute din răni din carne din vânt
toate se înalţă într-un zbor fără ţintă
haotic

pe sub coaste
o armată de îngeri săpând un tunel
între lumea de astăzi şi lumea de ieri
e tot o hărmălaie de zâne şi viermi
iar funia a înmugurit de veghe a moarte
în jurul gâtului firav
cineva s-a trezit din somn şi a zis
ăsta e Pic

1. Despre rostul lui Pic în lume

e sigur
Pic nici nu a existat

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!