Citate despre albăstrele și timp
citate despre albăstrele și timp (inclusiv în versuri).
Albăstrele
Sinilii, pe șesuri, ce de albăstrele!
Și privirea dragei - tot o albăstrea.
Râu-n zări desface sinilii cordele,
trec peste răzoare, eu și draga mea.
Anii se vor duce, vor zbura ca norii,
oameni vor culege flori, ca și acu.
Numai noi lipsi-vom, dar în lumea florii
albăstrele, poate, fi-vom eu și tu.
Un flăcău va duce fata pe cărare,
despre fericire păsări vor zvoni,
cu-ale noastre sfinte albăstrele-n floare,
ochii dragei sale va asemui.
poezie celebră de Vladimir Sosiura din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Adecvare
E târziu să-i mai ofere
Trandafiri sau albăstrele,
Căci, la anii ei, s-ar cere
Unguent cu gălbenele.
epigramă de Constantin Iurașcu-Tataia din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Auzi cum se izbesc fluturii de noapte
E vremea cireșelor coapte.
Auzi cum se izbesc fluturii de noapte!
Îți culeg un coș de gânduri, ca pe niște fructe.
Cerul s-a sprijinit de fruntea unui munte.
E timpul să culegem mușețel și albăstrele.
Să adunăm din iarbă un coșuleț cu stele,
Din care să îți fac un colier,
Cât mai am timp, cât mai pot să sper...
Și mai vreau să-ți aduc o turmă de nori pufoși,
Ca să ai din ce să faci gogoși.
Și de la zvârlugele alea de iele
Puțină pulbere dulce de stele...
Și, dansând pe tâmpla mea, să dai timpul mai încet,
Că deja îl aud pe bătrânul ascet,
Care mă amăgește cu o eternitate...
Auzi cum se izbesc fluturii de noapte!
poezie de Ioan Lila
Adăugat de Dos Passos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de dimineață
Pe lunci, covor de albăstrele
Culeg aur din soare
Au coborât cerul la ele
Și-albina călătoare.
Un grup de panseluțe
Nu mai ia-n seamă bruma
Și-au pus frumoasele catrințe
Doar așteptând căldura.
În colțul cu zambile
C-un zumzet ca-n uzine
Tot cursul unei zile
De harnice albine.
Parfum de dimineața până seara
Dăruie numai primăvara.
poezie de Constantin Iordache din Gânduri în patru rânduri de 8 martie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parada anotimpurilor
Sub zarea dulce și albastră arcuită-n sferă
În aula naturii vaste cu- aleasă atmosferă
Anotimpurile toate, invitate la estradă,
Pregătite în culise sunt gata de paradă
Fiecare dintre ele cu dorința să-și încânte
Lunile admiratoare ce sunt cordial venite.
Săptămânile distinse și ele sunt în sală
Așteptând nerăbdătoare să-nceapă-această gală.
Protocolar cum e din fire, anul la intrare,
La invitații toți sosiți le-mparte calendare.
În sală un cortegiu intră și se-așează-n rânduri
Mai întâi în lojă șade Roza Celor patru vânturi.
Lin apoi toți se așează nobile-adieri și brize,
Conți curenți cu a lor valuri, alizeele marchize
Și apoi zefirii tineri însoțiți de câte-o boare
În loje de abur moale își au locul fiecare.
Acum liniștea se-așterne și lumini se sting îndată;
Solemn un crainic dă anunțul: 'Start pentru paradă!''
Iată, prima ce apare în al florilor décor
[...] Citește tot
poezie de Sergiu Mănuș din Parada anotimpurilor (27 martie 2012)
Adăugat de Sergiu Mănuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
El o așeza în el ca un etern anotimp
nimeni nu intuia cu adevărat
simfonia verdelui crud
și dantelat aruncat ca un arc
peste sufletul lui și peste universul înalt
fecundat de cuvântul divin
și visul hieratic și euforia pasiunii lui
ce-i înflorea ei în nopți singurătatea
făcând-o să rămână trează
și să suspine prelung
ca un clopot tânguindu-se în amurg
el o visa și ea îi aducea mirosul mării,
mirosul lunaticei ieșită să caute luna
în cămașa de borangic
mirosind a albăstrele revene
și a miros de lună și de stele
pe țărm o uda cu lumină
de la tălpi în sus și îi căra luceferi
cu cearșaful umed și-i aureola umerii
din care zburau îngerii
în picioarele goale și aurite
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertatea de decizie
Am scris pe pereții unei camere obscure cuvinte frumoase
Deodată a devenit atât de luminoasă că nu mai puteam privi
Era efectul cuvântului invocat, poate erau albăstrelele
Sau poate erau acele stele ce se abătuseră din drumul lor
Din lunga lor călătorie, unde cerul plângea din dragoste
Cât de departe e adierea lunii?
Cât de departe sunt limbile timpului!
Plec căci a venit timpul.
Plec că merită să cred în idealurile mele.
Merit mai mult. Merit totul.
Liniștea mea valorează mult mai mult,
Ea valorează cât libertatea mea de decizie.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Băsmăluța cu zorele
-I-am cusut măicuței mele
Băsmăluță cu zorele.
Narcise cu guleraș
Ce au chip de îngeraș.
Buchete de ghiocei,
Brândușe și brebenei.
Ochi de frezii parfumate
Ce zâmbesc înviorate.
Flori mărunte, colorate,
Le-am cusut în fir pe toate.
Și un flutur am cusut
Cu aripi deschise mult.
Mărgărit în doi cercei
Cu chenar din stânjenei.
Botine din toporași
Pentru micul fluturaș.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din din cartea cu același nume Băsmăluța cu zorele - (2011)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la albăstrele și timp, dar cu o relevanță mică.
Bade, pentru gura ta (Versuri populare)
Bade, pentru gura ta
Am lăsat în sat lumea
Și te-am găsit la izvoare
Purtând turma de mioare.
Măi bădiță, dorul meu
Îl țin în piept tot mai greu
Când să-mi stâmpăr sufletu'
Ești cu turma pe Suru.
Bade, pentru gura ta
Mi-am pus în cap năframa
Și un fir de albăstrea
Ca să nu mă poți uita.
Că dragoste-ai boală grea
Scurtă-i este răbdarea,
Iar eu o duc greu, bădiță,
Fără a ta dulce guriță.
[...] Citește tot
cântec, versuri de Valeria Mahok (2 februarie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cântec occidental
O, a sufletului bătaie de aripi:
Pășeam odinioară, păstori, spre păduri amurgite
Și urma cerbul roșu, floarea albastră și gângăvitul izvorului,
Plin de smerenie. O, străvechiul ton al greierelui,
Sânge înflorit pe piatra jertfei
Și strigătul păsării singuratice peste liniștea verde a iazului.
O, voi cruciade și martiri înflăcărați
Ai cărnii, violetele fructe cad
În noptatica grădină, unde în vremuri trecute pășeau pioșii apostoli,
Acum războinici, treziți din răni și vise de stele.
O, blândul mănunchi al nopților albăstrele.
O, voi vremuri de liniște și ale toamnelor aurite,
Căci noi călugări pașnici storceam violeții struguri;
Și împrejur străluceau dealul și pădurea.
O, voi vânătoare și castele; odihna serii,
Căci în cămăruța lui omul medita la cele drepte,
Și-n mută rugăciune spre viul căpătâi al Domnului tindea.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii desculți
Murmură in jur pădurea
Este plină de viață
Spre a cerului lumină
Pinii falnici se inalță
Azi din turnul meu de fildeș
Mă cobor in vis la tine
Vom culege albăstrele
Vom fugi inspre câmpie
In meandrele vieții
Un destin va găsi cale
Să-mpletim in doi iubirea
Unei zile trecătoare
Si-alte zile cer să vină
Luminând cărări in doi
Eu tinându-te de mână
Tu făcându-mi dar din flori
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de câmp
Am strâns astăzi curcubeul în buchet cu flori de câmp,
Am pus vara în clepsidră să se scurgă-ncet în timp,
Din nuanțe tricolore ROGVAIV-ul am făcut,
O speranță de căldură pentru sufletu-mi pierdut
Și am strâns în albăstrele un azur luat din cer
Să mi-l pun iarna la grindă când se cântă Lerui-ler
Și când plouă sau când ninge și e totul trist în jur
Să-mi ascundă norii negri paravanul de azur...
Iar din soare-n sânziene am pus raze aurii
Pentru când lumina moare noaptea-n orele târzii
Și din albe margarete aripi îngerilor pun
Să-mi aducă pacea-n suflet când se zbate în taifun
Macii ard ca niște torțe cum a ars iubirea-n piept
Cu-n buchet de flori de câmp țes un curcubeu........ și-aștept!
Hai să împletim cunună, eu te-oi aștepta sub tei
Tu să-mi faci inel din lună, să pui stele-n ochii mei!
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Covor românesc
Ca o câmpie, oglindind întinsul,
Cu păsări care-i stau pe crengi cântând,
Privindu-l lung, aduce-n el nestinsul
Din depărtate vremuri luminând.
Împestrițat cu crini și lămâiță,
Cu albăstrele și cu maci duioși,
Vii, flori de liliac sau romaniță
Te fac să te apleci, să le miroși.
Pus în perete, lângă pat, în casă,
Te-ntinzi sub el ca-n margini de câmpie.
Îi simți răcoarea dulce de mătasă,
Și parcă vântu-l simți cum te adie.
Lucrat adânc din lână și culoare,
Cu-nseninări și arbori fel de fel,
Odihna lui te-mbie la visare
Și la un somn pe pajiștea din el.
[...] Citește tot
poezie clasică de Virgil Carianopol din Inedite (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te rog
Primăvara-n calendar,
Cu debutul ei sprințar
A uitat "babe"-n cojoc
Fără somn și fără foc.
Iarna parcă nici n-a fost,
Plecată să-și facă rost
Mai la nord, în țări străine,
Cu alai de fulgi în rime!
Primăvară, te-ai născut
Din apă, soare și lut
Pășești azi ca o regină
Relaxată și sublimă!
În prezentul relativ
Zilelor adaugi tiv....
Ghiocei și viorele,
Toporași și albăstrele!
Adu-mi și mie, te rog,
Vis furat de Inorog,
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mugurii răsăritului
Pentru ziua gândurilor mele
am păstrat și soarele și luna
lângă un buchet de albăstrele
pe care eu le privesc într-una.
Norii nu pot muri într-o noapte
când minciunile cresc în ecouri,
printre uragane resemnate
lângă legende puse-n tablouri.
Stelele nu împrăștie umbră,
dar dacă noi respectăm prezentul
vom aduce secunda celebră
să pună pe-o statuie momentul.
Toți suntem niște simpli trecători,
pe cărări fără umbre de statui,
cu scenele pline de mulți actori,
unde doar o floare ai vrea să pui.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu (februarie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi
Mă mir de unde-atât albastru-n ochii tăi!?
De unde atâta limpezime,
atâta lumină și soare,
când te știu ca pe un căutător de
anotimpuri noi,
pe care nu le-a trecut nici măcar o pasăre,
nici un înger și nici o femeie,
pentru că atunci, eu nu mai eram singur azi
și aș fi învățat să măsor timpul cu inima,
fericirea cu pasul, bucuria cu glasul,
pe care nu mi l-am auzit niciodată!
Ah, cum se mai leagănă cerul
în ochii tăi, așa...
... ca pe un câmp bătut cu albăstrele!
Închide-i iubito
și tot albastrul văzduhului se va face scrum!
Ca să mai existăm,
Magul va trebui să reclădească lumea!
poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Memorie
cândva era pace
pe miriște și în inimă
diminețile încă
aveau înțeles
mă culcam în iarba
cu miros de nemurire
și lut
priveam cerul
încremenit
în splendoare
acum aici
am totul
îmi spuneam
niciodată aerul
nu va mai
atât de ușor
[...] Citește tot
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elixirul fericirii este zeama de cucută
poate și cifra unu
golgota cui ne-a lăsat de ales între nimic și nimic
și doar un pic de cer sub o umbrelă
cât să-mi pară rău de inocența pierdută
sub o lună înșelător de plină
greierii cântă imnul scufundaților de pe titanic
de parcă ar ști unde începe dezastrul
cântă sălbatic și fiecare animal domestic din mine
chiar și albăstrelele promit să repete refrenul
ca pe o ploaie verde de dincolo de rai
tu să taci și să visezi pe muțește
că de nu o să-ți dau să împarți infinitul la doi
ca să vezi și tu cum se leagă neantul de neant
printr-o singură axiomă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunica
Avea bunica părul alb ca fulgii care-au nins-o-n vreme,
Doi ochi ca două albăstrele ce scânteiau de bunătate,
Părea desprinsă din icoane sau dintr-un basm cu Cosânzene
Pe care ni-l spunea odată, când ne-adormea în miez de noapte!
Era o mână de femeie, cu trup firav ca de copilă,
Dar vrednică și înțeleaptă cum doar o sfântă poate fi,
Iar sufletu-i atât de cald și-mpodobit cu-atâta milă,
Că pentru orice vietate era în stare-a suferi!
Avea bunica firea dulce și-n toată duioșia ei
Știa s-aline pe oricine s-ar fi aflat în suferință,
Povața ei era blajină și-ntotdeauna cu temei,
În fața fiecărui suflet se apleca cu umilință!
Era atât de credincioasă, cu Dumnezeu era în toate,
Nici gândul nu și-l slobozea fără să-și facă sfânta cruce,
Ținea o candelă aprinsă la o icoană, zi și noapte
Și-ngenunchia în rugăciune seara-nainte să se culce!
[...] Citește tot
poezie de Liliana Burac din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Testament
Si de-o fi..... si-o fi să mor
Să imi puneți in urcior
Numai vin de Drăgășani
Si lapte-n pahare mari
Numai miere de albine,
Din stupina de la vie
Si lipie coaptă-n vatră
Sau din țest o pâine caldă
Cu un pui pus in mujdei
Si-un buchet de brebenei
Mere ionatan mai multe
Din livada de la munte
Sânziene, albăstrele
Să imi fac cununi din ele
Chihlimbar pentru mărgele
Păpădii pentru inele
Cercei roșii din cireșe
Si un voal ce-i dat de zestre
Mâna mamei l-a cusut
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre albăstrele și timp, adresa este: