Citate despre apă și munți
citate despre apă și munți (inclusiv în versuri).

Apele ne unesc, numai munții ne despart.
citat celebru din Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Oltul coboară din inima muntelui pentru a trece prin lume și lumea se trece odată cu el prin pământul apei.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproapele uitării
Aproapele uitării
scurtează munții și lungește apele.
Pasăre de pagubă, tu porți
prigoana cenușii în cioc.
Pe râuri și prund,
juzii se-ascund
ca nisipul.
Coc
semințe la morți.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte, când nu înțelegeam, vedeam munții ca munți și apele ca ape, după ce am aprofundat, nu mai vedeam munții ca munți și apele ca ape, după ce în sfârșit am înțeles, iar am început să văd munții ca munți și apele ca ape.
citat din Tao Te Ching
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cabana de pe Lacul Bâlea e ancorată spre largul apelor și pare de departe străvechea Arcă a lui Noe, poposită între munți pe ultima oglindă de apă rămasă de la potop.
citat din Geo Dumitrescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sunt o stâncă a iubirii, iar apele timpului nu reușesc să erodeze tot granitul din mine. Chiar și ajuns în ocean în minuscule fire, încă mai sunt un munte de iubire!
Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!


Raudalul era un fel de culoar între munții abrupți ai malului, lung de zece kilometri. Apele, înfuriate de îngustimea defileului spre care le îndruma înclinarea lor, deveneau tumultoase.
Jules Verne în Minunatul Orinoco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Îmi plac la munte serile în care luna plină umbrește potecile, poleiește apele și luminează plaiurile.
citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


La Prelunci, nu departe de două izvoare ale apelor celor mari, și acolo, pe un tăpșan, deasupra unei cline domoale unde se aduna omenire de pretutindeni, bătrânul din muntele ascuns se arăta și înălța brațele, binecuvântând pe pământeni și jertfele lor depuse la altar.
Mihail Sadoveanu în Creanga de aur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nord
Întinse corzi pe care fructe cad,
cu sonuri blânde preajma-nmiresmează,
din toamnă-n toamnă: aur repetat
în care mici inele îngerii sculptează,
Fulgere scurte, teamă de amurg,
între un munte și o stea uitată;
și apele, aceleași, care curg,
din nordul rece-al lui a fost odată.
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Perspectivă
Dacă te-ai îndepărta puțin,
Dragostea mea ar crește
Ca aerul dintre noi.
Dacă te-ai îndepărta mult,
Te-aș iubi cu munții și cu apele
Și cu orașele
Care ne despart.
Dacă te-ai îndepărta
Cu o zare,
La profilul tău s-ar adăuga soarele,
Luna și jumătate din cer.
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!



Romanță în stil vechi
Se stinge amurgul cu roșii văpăi,
Și noaptea de vară
Coboară-n tăcere pe munți și pe văi,
Înaltă și clară.
La marginea apei să-și caute vad
O turmă s-abate.
Răsare și luna din codri de brad,
În singurătate.
Măicuțele-n umbra părerii de rău
Se duc să se culce;
Din vale s-aude un glas de pârău
Sălbatic și dulce.
Odihna s-așterne pe sfântul lăcaș
Din vremea străbună.
Și numai o fată cu dor pătimaș
Mai cântă sub lună.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!


Amiaza pietrei
E ora
înființării întunericului
privirii divergente
prăsiți-vă!
Nu.
E pariul asinilor
amiaza pietrei uscate
pulberii ciudate
aerului demoralizant
Apele vin din trei părți:
din munți, din zăgazurile sparte și din cer
zuruie ce diamant
lichid?
șuierând metalic
vântul deplasa frunze
și inventariază vid
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea pe munte
Ceața s-a ridicat de pe mare și-a încoronat
Tristele, singuraticele promontorii de pe coastă;
Cutreieră un glas, venind din adâncimea vastă
A apei la miezul nopții, solemn și vibrant.
Un sunet moare pe fiece-altar de granit, înalt
Și intens ca tropotul unei oștiri mărșăluind sub fereastră,
Însingurat ca lamentarea unei stafii sub o lună-albastră,
Dezolant ca diapazonul celor înecați în mările de cobalt.
Muntele nu mai pare-un lucru fără suflet, impasibil minereu,
Ci mai degrabă forma unei spaime străvechi nevindecată,
În întuneric și-n furtunile Haosului născută,-n strai cernit,
Printre tunetele unui cer în care nu mai există niciun zeu
O Prezență chircită, enormă, severă și crispată,
La picioarele căreia apele omnipotente jelesc necontenit.
poezie de George Sterling, 1869 1926, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Soarele scapătă spre asfințit. Crestele munților par aprinse. Încet se desfac și s-aștern pe văi perdele de umbră.
Înaintea noastră, pe luciul plumburiu al apei, se ivește-n curmeziș, mai întâi o dungă, o coamă gălbuie și creață. Ne apropiem de pragul gherdapurilor. Dunărea începe să vâjâie mânioasă, e un zbucium ș-un clocot de valuri dintr-un mal în altul.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Porțile De Fier
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ce urme de urieși au lăsat legionarii lui Traian pe unde au trecut! Pașii lor se cunosc prin desfundăturile munților. Toate li s-au supus. Stâncile s-au dat la o parte și le-au făcut loc, apele s-au plecat speriate de umbra și zgomotul celor dintâi poduri ce le-au încălecat. Dunărea, însăși măreața și năpraznica Dunăre, s-a îmblânzit și s-a dat învinsă în mâinile lor.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Turnu-Severin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abis II
Visa. Totul era vâscos.
Lucrurile se amestecau în timp și-mprejur.
Cleioase, apele somnului.
Era și nu era el.
Ceasornicarii munților de cârpe împietriseră.
Era și nu era acasă. Se vedea și copil și adult.
Împietriseră.
O altă casă începea din aceiași pereți.
În același timp. Bărbați mulți
cântau într-o limbă a lor
amestecată cu spectre de vânt, șuierături de vâslă și de argint...
Gesturi. Sânge. Vorbe.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căprioară în crâng
te-ai întors iubire de foarte departe
genunchii ți-s juliți de la vânt
dumnezeu astăzi parcă iarăși desparte
apele dintre cer și pământ
inorogii pasc printre munți de zăpadă
copitele le sunt prea fierbinți
vara asta pare c-ar vrea să mai ardă
doi copaci încărcați de dorinți
azi să nu mă aștepți în crâng căprioară
nu mai am ce păduri să-ți ofer
niște maci înroșesc un lan de secară
nu mai sunt nici amurguri în cer
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt...
Lăsați-mi brazii ca să crească-n tihnă
Și oile pe pajiști la odihnă,
Lăsați-mi apele să curgă line
Și inimile-n dragoste să fie pline,
Lăsați-mi munții să ne țină veșnic
Și nu ucideți flacăra din sfeșnic,
Lăsați-mi mintea trează peste ani
Și n-o mințiți cu fraze de "doi bani",
Lăsați-mi țara pură, nepătată
Și n-o însângerați cum ați făcut-o odată,
Lăsați-mi neamul liber pe acest pământ
Să-și poată spune sincer... gândul prin cuvânt.
poezie de Liviu Reti (19 decembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot să-mi trădez plaiurile de lumină ale copilăriei și simțămintele de taină culese de-a lungul apelor de munte.
citat din Paul Decei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre apă și munți, adresa este:
