armată şi lumină

Tristeţea unei stele

Mi se ivi Minerva drept fie-mea din ţeastă
O stea însângerată de-a pururi mă-ncunună
Stă în adânc raţiunea iar cerul e pe creastă
Unde-ncepu zeiţa demult arme să-şi pună

Dar dintre rele-acesta nu este cel mai mare
Că am în cap spărtură mortală şi-nstelată
Durerea tăinuită ce-o port în aiurare
Mai mare-i decât fost-a-n vreun suflet vreodată
Ea arde-n mine-ntr-una şi fără de speranţă
Ca-n licurici lumina din trupu-i luminat
Ca la soldatul nostru în piept slăvita Franţă
Şi ca la crin în cupă polenul parfumat

poezie clasică de Guillaume Apollinaire din Caligrame (1918)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoigule, mai vin-odată,
Ia-l pe Dodic la armată
Şi zburaţi prin Ucraina,
Poate-i stinge ea lumina!

catren de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adormitul din vâlceà

E o vâlceà în care doineşte-un pârâiaş,
Smulgând, ca un bezmetic, din iarbă şi sulfină,
Făşii de-argint. Deasupra, pe muntele trufaş,
Stă soarele. Musteşte vâlceaua de lumină.

Cu capul gol, cu gura deschisă, un soldat
Culcat în iarbă doarme, cu ceafa năpădită
De frunze de lăptucă. E ca-ntr-un verde pat.
Lumina plouă-asupră-i, din bolta împâclită.

Cu tălpile în irişi, el doarme, surâzând
La fel cum ar surâde un prunc bolnav, plăpând.
Mi-l leagănă, Natură, căci are frigu-n oase!
Nu-l tulbură mireasma. Cu măinile pe piept,
Sărmanul doarme-n soare. Iar sub plămânul drept
Se cască două găuri roşcate şi hidoase.

sonet de Arthur Rimbaud (1870), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina s-a făcut tot mai mare şi s-a auzit un glas strigând: "Uite soldatul de plumb!" Ce se-ntâmplase? Peştele fusese prins, dus la piaţă, vândut şi acuma ajunsese în bucătărie pe masă şi bucătăreasa îl spintecase cu satârul. Bucătăreasa l-a luat de mijloc cu două degete şi l-a dus în casă; toţi cei din casă s-au îngrămădit să vadă pe năzdrăvanul care călătorise pe apă până-n pântecele unui peşte; dar soldatul de plumb nu se prea fălea cu asta.

Hans Christian Andersen în Soldăţelul de plumb
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul toamnei la miezul nopţii

Peste capitală pluteşte luminos siajul lunii;
La râu, zece mii de maiuri lovesc rufele;
Vântul de toamnă îmi poartă inima,
Iarăşi şi iarăşi, către Trecătoarea de Jad...
Oh, când vor fi învinse armatele tătarilor,
Iar soţul meu se va întorce din lunga campanie!?

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânii soldaţi nu mor, ci doar pălesc în lumină până nu se mai văd.

Sidney Sheldon în Străinul din oglindă (1976)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea

Nu sunt niciodată văzută.
Nu mă simţiţi niciodată.
N-am vocea clară a trompetului
sunând asaltul cetăţii.
Sunt doar căldura imaginii
ce-o poartă la piept ostaşul.
Nu sunt orchestra bogată în viole, nici orga.
Sunt ecoul din sala concertului,
după ce ultimele aplauze s-au stins, şi luminile
rare îşi povestesc, retrăind bucuria.
Nu sunt ploile primăverii cu toane ciudate,
sunt aerul respirat de cel dintâi fir de iarbă
şi lumina de apus la căderea ultimei frunze.
Nu sunt patima
care-şi strigă vecia de-o clipă -
sunt ceea ce rămâne din dragoste,
subînţeleasa poezie a ploii mărunte şi sure.
Nu sunt marea ce-adună în palme
legănări sidefate.
Sunt tăcerea unde se coc în afund

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlot soldat aşteaptă în rând cu camarazii lui, şi fiecare scrisoare trezeşte şi pe chipul său aceleaşi speranţe, acelaşi joc de lumini până ce caporalul rosteşte numele adresantului. Umanitate primitivă, arhaică, aşa cum a fost închipuit sfântul de iconografia şi poezia populară.

Iordan Chimet în Comedia burlescă
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată de ce, numai suveranul luminat şi generalul de valoare, care sunt în măsură să folosească drept agenţi persoanele cele mai inteligente, sunt siguri că realizează lucruri mari. Operaţiunile secrete sunt esenţiale în război; pe ele se bazează armata pentru a efectua fiecare din mişcările ei.

Sun Tzu în Arta războiului
Adăugat de Simona E
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada, tinereţea mea

Zăpada, tinereţea mea,
copilărie pală, mută,
tu, care eşti lumină, stea
ce piere surâzând tăcută

cazi lin pe mâinile aceste
şi luminează-le mereu,
pe tâmple aşterne-te şi peste
sprâncene, pe obrazul meu,

pe-ntregul trup aşterne-mi, clară,
aceste muzicale oşti
şi ocoleşte-mi ochii doară,
doar ochii – să mă recunoşti...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceauşescu a scos România din Evul Mediu, de la lumina lumânării la lumina electrică, de la carul cu boi la întreprinderi producătoare de automobile, camioane, tractoare, locomotive şi avioane... Nu ştiu dacă, păstrând proporţiile, există performanţe asemănătoare în istorie – poate Ramses cel Mare.
Ceauşescu a dictat să se ridice şcoli, spitale, diguri, baraje, hidrocentrale, căi ferate, aeroporturi, baze militare subterane, lucrări hidrotehnice portuare, flote de avioane şi vapoare, irigaţii pe mii de hectare, poduri impresionante, ba chiar si autostrăzi. In 24 de ani amărâţi, răstimp în care a plătit datoriile, a dublat populaţia urbană...
De fapt este incredibil.

Petre Ţuţea în Petre Ţuţea despre Nicolae Ceauşescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a copleşit o lumină orbitoare asemănătoare unei raze de soare. Când mi-am întors ochii către această lumină nespus de frumoasă, l-am văzut pe Domnul nostru Iisus Hristos în slava sa, având înfăţişarea unui fiu al omului, înconjurat de oştile cereşti: îngeri, arhangheli, heruvimi şi serafimi. Cât despre mine, am primit o binecuvântare specială.

citat clasic din Sfântul Serafim de Sarov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu privirea fixă...

Cu privirea fixă-n tine
Spune-mi sincer ce-i lumina
Astfel ca, privind în mine,
Să îmi văd cu claritate
Tot defectul meu şi vina,
Sesizând că am un frate
Ce-mi înlătură ruina.

O, fixaţi-mi dar privirea
În ce Este nu-n ce ştiţi;
Definiţi-mi ce-i iubirea
Cei ce-n adevăr iubiţi
Nu voi care-aveţi gândirea
Celor pe cere-i citiţi
După cum vă îndeamnă firea.

Spuneţi-mi ce e trăirea
Voi ce-n adevăr trăiţi
Nu voi care nemurirea
Ştiţi frumos s-o definiţi

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii (4 iunie 2020)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt o victimă. Nu vreau să îţi tai capul, dar vreau să aud mărturisirea că ai făcut rău. Şi atâta timp cât aud că ţi-ai apărat patria... care patrie? Patria ta a securiştilor şi a beliştilor. Care ne-au încălecat timp de 40 de ani. Asta a fost patria pe care ai apărat-o. Că ei nu au fost în stare să prindă un spion rus. Marea Securitate care avea o armată. Şi atunci, ce păzeau ei? Ei păzeau înăuntru, păzeau patria de noi ăştia care din când în când domnule, da mă doare, domnule dar n-am pâine, n-avem lumina, n-avem cutare. Pe noi ne pedepsea. Şi asta numeşte el patriotism? Neg legitimitatea apariţiei în public a unor criminali care nu au fost judecaţi!

Paul Goma în interviu, Evo TV
Adăugat de Simona Z
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fanfară

Ce tristă operă cînta
Fanfara militară
Tîrziu, în noapte, la grădină...
Şi tot oraşul întrista,
Fanfara militară.

Plîngeam, şi rătăceam pe stradă
În noaptea vastă şi senină;
Şi-atît de goală era strada -
De-amanţi grădina era plină.

Oraşul luminat electric
Dădea fiori de nebunie -
Era o noapte de septembrie,
Atît de rece şi pustie!

Şi tot oraşul întrista
Fanfara militară...
Tîrziu, în noapte, la grădină,
Ce tristă operă cînta

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul puşcăriaşului

Jugul anilor pe care i-am petrecut în puşcărie
Nu ne acordă drepturi: nu ni se cuvine nimic.
Nici loc în amvoane. Nici în strane. Nici glorie.
Nici putere. Nici aură de sfinţi.
Nici drept la memorialistică, astfel se evită oboseala pricinuită
De plângerile noastre decolorate, sâcâitoare ca o durere de dinţi,
Şi pentru ca armatele de tineri să poată călări acum viaţa
Pe calea bătătorită de noi pentru ei.
Toate vor merge cum vor merge. N-are rost
Să trasezi urma roţii în avans.

Un grăunte interior iluminat şi suferind:
Ar putea, pentru orice situaţie, fi singura noastră recompensă,
Cea mai preţioasă nestemată dintre nestematele pământului.
Şi, atunci, pentru a o duce neîntinată acasă,
Permite-le drepturilor noastre fantomatice să fie cel puţin:
Dreptul nemărturisit la o revanşă echitabilă.
Există un număr. Infinit de lung,
Comprehensibil numai chinezilor şi ruşilor,
Toţi cei căzuţi, exterminaţi, fără vină şi fără probe:

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Aleksandr Soljeniţîn, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de vară pe Golful Bothniei

Plutind în lumină, orizontul răcoros al Bothniei
alunecă în neantul alb al serii
unde fiecare stea păleşte pe ţesătura dezolantă a bolţii cereşti,
iar înserarea preia stăpânirea de la soarele ascuns vederii.

OSAKA MARU din îndepărtatul Nagasaki
se îndreaptă spre nord, spre fabricile de cherestea din Umeå,
remorcând, fără lumini la catarg, suflete bushido mirate
în luciul de fuioare-al verii.

Asemeni lor, au cutreierat şi alţi marinari;
şi-au întrebat într-o sută de graiuri: de ce
sunt nopţile de iunie atât de albe pe valurile Bothniei?

NB.
În limba japoneză MARU înseamnă cerc; dar are şi semnificaţia de reapariţie, de repetare a unui ciclu etern. Cuvântul este adăugat numelui navelor maritime comerciale ca măsură de protecţie asiguratorie că nava se va întoarce teafără acasă din voiaje. Acest nume nu se acordă navelor militare, ele purtând nume de munţi, fenomene naturale, animale, insule, etc.

poezie clasică de Harry Martinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite patru

pe cruci: doi tâlhari un dulgher
şi soldatul roman care împunge cu fier
în secvenţa anterioară

inima pământeană a noului testament (?!) –

volum subţiat, pasager
al trenului rapid ca lumina din cer
jerusalem - bethlehem

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piticul

în casa noastră când cineva moare
orizontul devine mic,
un punct negru,
din el iese piticul ce va duce în spinare
sufletul celui mort
ca pe un trofeu ce-l va da nopţii,
lumina stinsă va acoperi aripile îngerului
retras ca dintr-o armată trecută brusc
în rezervă,
o armata reală în care îngerul a adunat speranţe
citind ziare la umbra gândurilor.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru Rupert Brooke

L-am aşezat pe înserat la umbră şi răcoare
Într-o dumbravă care mirosea adormitor a cimbrişor,
Unde frunzele erau verzi şi fremătau în soare –
Un mormânt pe cât de simplu, pe-atât de-încântător;

Acolo-s acum, visând în reverberaţiile domoale-ale luminii,
Două mâini care-aşteptau cu nerăbdare s-atingă părul unei fete;
Ochii căprui, care iubeau Ziua şi-i numărau Nopţii-n slavă crinii,
Un suflet care-a primit la rugi şi la-întrebări lămuriri complete.

Acolo lumina zilei se strecoară ca un colb printre crengi, uşoară,
Şi, unduind, ferigile-i stau la căpătâi plângând cu stropi de rouă –
Unde, chiar în clipa asta poate, briza serii ca o căprioară
Se furişează peste mormântul celui care-a dat vedere nouă

Ochilor orbi; celui care care uneori a plâns, mâhnit–
Şi scurt timp a fost iubit nespus; şi-apoi... a adormit.

[...] Citeşte tot

poezie de John Gillespie Magee Jr, 1922 –1941, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!