broaşte ţestoase şi viaţă

Ţine minte: un iepure aleargă toată viaţa şi trăieşte 15 ani; broasca ţestoasă nu aleargă niciodată şi trăieşte 450 de ani.

Paulo Ubiratan în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă de la ţestoase. Dacă vrei să trăieşti mult, nu ieşi din carapace.

aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altius, fortius, citius

Degeaba cheltuim şi timp şi bani,
S-ajungem "sus", mai tare şi mai iute;
Un iepure trăieşte zece ani,
Iar o ţestoasă... peste patru sute.

epigramă de Marian Grigore Dobreanu din revista "Lumea epigramei" (ianuarie 2011)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un exemplu viu

Probleme să nu ai cu casa,
Viaţa lungă să îţi fie,
Târăşte-te precum ţestoasa
Şi ţine-ţi capul la cutie.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi broasca ţestoasă trăieşte mult

Deşi broasca ţestoasă, binecuvântată cu puteri magice,
trăieşte mult, într-o zi tot va muri.
Dragonul poate zbura deasupra ceţii,
dar în final ajunge ţărână, colb.
Bătrânul armăsar care zace-n grajd
mai aspiră încă la un galop sănătos peste şesuri.
Eroii ajunşi la anii bătrâneţii
nu încetează s-aspire la glorie.
Dacă tu vei trăi mai mult sau mai puţin decât alţii,
nu ţine doar de pronia cerească.
Cine mănâncă bine şi este vesel,
îşi poate prelungi viaţa.

poezie de Cao-Cao, 155 - 220, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broasca ţestoasă

Nu-i vezi cap, nici coadă, nici picioare,
Un bolovan... Dar dac-o leşi în pace,
Ea scoate botul de sub carapace
Şi-ncet -încet se pune în mişcare.

In cate milioane de tipare,
Cu haine transparente sau opace,
A trebuit Viaţa să se-mbrace
In drumu-i de prefaceri milenare!

Căci dibuind o formă mai perfectă,
De la amibă până la insectă
S-a rătăcit în mii de ipoteze.

Şi ce drum lung şi evoluţii grele,
Pân-a ajuns Natura să creeze
Gingaşa formă a iubitei mele!

poezie celebră de George Topîrceanu din Poezii, Ed. Ion Creangă -1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ce ar folosi să trăieşti, dacă n-ai simţi puternic. Nu-i invidiez pe oamenii care au inima acoperită cu o carapace de broască ţestoasă sau cu o piele de hipopotam. Fericiţi sunt numai aceia care suferă de pe urma senzaţiilor lor, care le primesc ca pe nişte şocuri şi le gustă ca pe nişte bunătăţi. Pentru că trebuie să ne trecem prin minte toate emoţiile, fericite sau triste, să ne saturăm cu ele, să ne îmbătăm până la cea mai ascuţită bucurie şi până la desperarea cea mai dureroasă.

citat celebru din Guy de Maupassant
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marlin: Hei. Ghici ce?
Nemo: Ce?
Marlin: Am întâlnit o broască ţestoasă care avea 150 de ani.
Nemo: O sută cinzeci de ani?
Marlin: Da.
Nemo: Of. Dar planctonul Sandy a zis că ţestoasele trăiesc până la 100 de ani.
Marlin: Planctonul Sandy? Crezi că am înotat în tot oceanul şi nu ştiu mai multe decât planctonul Sandy? Avea 150 de ani, nu 100.

replici din filmul artistic În căutarea lui Nemo
Adăugat de Liliana Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemo: Hei, tată! Poate când mă duc la şcoală, voi vedea un rechin.
Marlin: Mă îndoiesc.
Nemo: Ai văzut vreodată un rechin?
Marlin: Nu, şi nici nu vreau.
Nemo: Ce vârstă au ţestoasele?
Marlin: Ţestoasele? Nu ştiu.
Nemo: Planctonul Sandy, care locuieşte alături, spune că trăiesc până la 100 de ani.
Malin: Ei bine, dacă mă întâlnesc vreodată cu o ţestoasă, o voi întreba, imediat după ce termin discuţia cu rechinul.

replici din filmul artistic În căutarea lui Nemo
Adăugat de Liliana Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nu dorea să-l părăsească pe Clifford pentru a se duce să trăiască alături de celălalt bărbat. Dacă am fi goi, doar un bărbat gol şi o femeie goală, poate că aş dori să fac. Dar amândoi suntem înfăşuraţi în atâtea straturi de veşminte şi atât de diferite între ele! E ca şi cum ai cere unei broaşte ţestoase să rişte să-şi sfărâme carapacea pentru a-şi găsi o formă nouă.

citat din D.H. Lawrence
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet IV

Dimineaţa îmbrac cămaşa morţii
Meditez o clipă cu Maria
Simt cum creşte iarba, via
Şi-apoi mă las în voia sorţii

Plec la plimbare, ah, ce plimbare
Cu Pedigree în scutece de mătase
Fecioare despletite trec peste ţestoase
Ce se arată ca din întâmplare

Viaţa mea e o taină
Chiar şi ingerul meu păzitor
E cuprins de un fior

Sunt nebun de frumoasă
Grămăjoară de secrete
Sublime subrete

sonet de Gabriela Gârlonţa din Gabriela Gârlonţa, Casa Amintirilor,Editura Art Creativ,Bucureşti,2021
Adăugat de Gabriela Gârlonţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am obiceiul să-mi inventez prieteni

Am obiceiul să-mi inventez prieteni,
Există persoane care mă neliniştesc,
Aţi văzut o vrabie privind în jur?
Dar un vultur? Nu este nici o deosebire.
Trăim în spaţiul gugumanilor Google,
Avem impresia că ne cunoaştem,
Se apropie timpul când vom discuta despre viaţă,
Morţi fiind de sute de ani.
Străin în sinea mea, străin între străini,
Mă regăsesc pe-o biată coală de hârtie,
Mă împrejoară boarea spaimei,
Nici floarea nu se oglindeşte,
Trec nori bărboşi, mult prea-ncruntaţi,
Iar vrabia cu care începusem dialogul,
Îmi spune, ştii, am cunoscut o piatră înţeleaptă,
Cu tine îmi e frig, tu mă trădezi,
Dar nu eşti iepure, dar nu eşti colivie,
Mi se pare că ai o carapace,
n-oi fi cumva ţestoasă?
Sunt un pic. Simt,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apollinaire

Apollinaire, pe tine te-a iubit cineva?
Este iubirea monedă de schimb pentru viaţa de apoi?
Ţi-au despicat craniul pentru păcatele cui?
Tu cunoşteai legile nobleţii, precum Orfeu,
Tu ai iubit ţestoasa, calul, capra, şarpele, pisica,
Leul, iepurele, dromaderul, şoarecele, elefantul,
Omida, musca, puricele, lăcusta, delfinul,
Meduza, racul, crapul, porumbelul, păunul, bufniţa,
Boul, tot bestiarul, dar omul, omul erai tu? Aşa cred.
Turme de poduri vin în urma ta, gloriosule
Apollinaire, Apollo în aer.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aminteşte-ţi

Aminteşte-ţi, eşti utilă
Ca un pui de crocodilă
Aminteste-ţi, esti frumasă
Ca bureţii de pe casă
Carapace de ţestoasă
Aminteşte-ţi, eşti deşteaptă
Ca un tren ce nu te-aşteaptă
Ca o scară făr* de-o treaptă
Aminteşte-ţi, esti neînvinsă
Ca un pui de curcă ninsă
Ca o îngheţată linsă
Aminteşte-ţi că eşti bună
Leafa când o iei pe-o lună
Inimoasă dacă eşti
De amici să te fereşti
Meriţi tot ce e mai bun
Un cojoc şi un zăbun
Importantă de-o să fii
Şi prin fiice şi prin fii
Aminteşte-ţi de-un eşec

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecu moartea prin mine

Trecu moartea prin mine,
Mă lasă-n pace,
Păşesc printre ruine,
Cu carapace,
Ca o ţestoasă mă simt,
Doar creierul umblă,
Ca-ntr-un tablou de Klimt,
Mai fac o tumbă,
Scoate limba la mine
Cine vrea, cine poate,
Nu mă plâng, nu mă ţine
Nici viaţa în rate.

O, zile, voi zile de teamă
şi de speranţă, capete
de regi decapitaţi,
ore, picături de sânge
regesc, nimeni nu ştie
unde-i regatul dispăruţilor atlanţi.
Mâini ce semnează

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul nu aşteaptă laude

Poetul nu aşteaptă laude,
Sângele nu se plăteşte cu sânge,
El trăieşte într-o lume paralelă,
El are un havuz împărătesc,
Priveşte curcubeul de cuvinte,
Ascultă gunguritul pruncilor,
Ei stau pe un scăunel de mărgean,
Cum stăteau Cain şi Abel, copii,
El cheamă ţestoasele blânde,
Priveşte la cavalerii în solzi aurii,
Poetul e lângă voi, poate că nu-l vedeţi,
El scrie ca un cărăbuş sub pridvor,
Pentru o pasăre în zbor,
Priveşte copacii cum se dezvelesc precum femeile,
Dar ce primăvară le aşteaptă?
Durerea poate lega şi dezlega sufletele,
Ca şi tăcerea, numai pământul ne poate uni.
Intru-ntr-o casă părăsită?
E cineva ce dă bineţe?
Ei, bine el reface azi pereţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flash-uri

Invidia m-a împins spre un pericol paradoxal;
vânturam scena în imagini, impresii.
În barcă
ţi-am zvârlit o mână de apă
râdeai să prelungeşti clipa
peste răcoarea instaurată.
Broboanele îţi succedau trupul felii,
continuam s-arunc pumni cu licoare,
adiacent se umplea laguna ţestoaselor.
Disperarea îţi licărea printre sâni,
Vezuviul şi Etna deportaţi,
trasau pe cer dâre de fum cenuşii,
care-ţi ţâşneau prin gură unindu-ne.
Secvenţial, altădată ningea
ningea şi în cameră cu fulgi mari, fierbinţi, albăstrii,
aşteptam şi număram zilele rămase
în frunze şi stele.
Lumina felinarelor despărţea starea
unui aion sălbatec, depăşit,
zăpada îţi scârţâia pe sub tălpi,

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zepeline peste piaţa Bucur-Obor

Zepeline lungi planau peste piaţa Bucur-Obor
erau ochii tăi lungi, văzuţi prin retrovizor.
Cine mai văzuse glisând uriaşe, atâta de-aproape
zepeline cu gene, cu cearcăne, cu fard albăstrui peste pleoape?
Cetăţenii priveau prin ferestrele farmaciei, patiseriei, C. E. C.-ului,
magazinului de confecţii pentru bărbaţi, femei & copii
indicatoarele de circulaţie se muiaseră de plăcere
ţigăncile cu gumă de mestecat cu poze de Alfa-Romeo
îşi suciseră vertebrele cervicale în sus
iar ochii tăi intrau în nori, sclipeau în soare, îndreptându-se mereu
spre apus...

Erau nebuneşti, aveau expresia nebunească pe care ţi-o văzusem în holul
blocului, când ne sărutasem în lumina beculeţelor de la lift,
erau extraordinari şi ameninţători, erau instrumente de război, ovale
zepeline care nu ţineau seama de galbenul zilei de
iunie, de emailul maşinilor de mic litraj parcate în
faţa magazinului Materna
erau pure maşinării, mecanisme de ceas care nu-nţelegeau alfabetul
cosmeticelor, limbajul peltic al costumaşelor pentru copii,

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorie

La răscrucea violacee a viaductelor cosmosului în care m-a trimis drumul,
natural ca mersul cerbilor în pădure,
am coborât, broască ţestoasă de 108 de ani, în valea mieilor.
Le auzi glasul? Înaintez...
Iarba înrourată se înalţă, se pliază cuminţică sub tălpile goale ale luminii,
străbătându-şi fiecare încheietură, pentru saltul în cuprinsul experienţei.
Ţintuită în pământul reavăn de inspiraţie, călătoresc pe traiectoria vieţii.
Încet, încet, firele desprinse de sensuri,
în plină adulmecare de pace, îşi dezmorţesc cumpănirea.
Ai vrea să te mint, câmpie crescută în degetul clipelor?
S-au tocit unghiile de aerul retragerii în poiana neatinsă de ciute.
Din mine însămi, în mine însămi, fac pod, mă traversez,
dincolo de turnul săpat în piatră peste împotmoliri şi nuferii de neînvins ai anilor.
Binecuvântare
Mă iau în brate şi mă ridic până la desprinderea din atârnările sinelui.
Îmi pun în faţă momentele din care a crescut sufletul cu înfloriri ochioase de apropiere,
cu săgetări de lumină dintr-o margine în alta a cutreierării aceluiaşi tărâm.
Le fac nod de ridicat la vedere, trag de imagini ca de filmul răpirilor în Serai.
De neasemuit cum se derulează biruitor
peste scăldatul cu stoicism în curiozităţile ambientului!

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!