Citate despre cercetași
21 de citate despre cercetași (inclusiv în versuri).

Rondelul cercetașilor
Mai mari, mai mici, trec cercetașii,
Un prinț din suflet i-a desprins,
Pe toți în ochi cu foc nestins,
La tot spre-a fi cu el părtașii.
Ca mâine ei vor fi ostașii
Sub steagul țării neînvins,
Cu mici, cu mari, trec cercetașii --
Un prinț din suflet i-a desprins.
Oricât le suntem naintașii,
De focul sfânt ce l-am aprins,
Ne este sufletul cuprins,
Ș-ai noii țări vedem fruntașii
Când mari, sau mici, trec cercetașii.
rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


În armată este aproape ca și cum ai fi la Cercetași, cu excepția faptului că Cercetașii au parte de supraveghere adultă.
citat din Blake Clark
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rod, cireșii
printre frunze, roșu ochi
la drum, cercetașii
haiku de Mady Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fran Kubelik: Doar pentru că port uniformă nu înseamnă că sunt cercetașă.
replică din filmul artistic Apartamentul (15 iunie 1960)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Fii gata!": semnificația acestui motto este că un cercetaș trebuie să se pregătească prin gândire și practică prealabilă cum să acționeze în cazul oricărui accident sau pericol astfel ca să nu poată fi luat niciodată prin surprindere.
citat din Robert Baden-Powell
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mirare
Se miră timpul, se mai miră,
De drumul meu și eu mă mir.
Ciorchinii albi demult veniră
Pe frunte, sărutarea-i mir.
Se miră drumul de curajul,
Acestui mândru cercetaș
Doar dragostea rămâne pajul
Sublim și tandru uriaș.
Se miră cerul, soarele
Și de o viață, eu mă mir
Cum s-au păstrat izvoarele
Cu dragoste, ca suvenir.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cercetaș nu poate fi niciodată luat prin surprindere; el știe exact ce să facă atunci când se întâmplă ceva neașteptat.
citat din Robert Baden-Powell
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul procurorului
Treziți sunt astăzi cercetașii,
Din adevăr ei s-au desprins,
Să prindă-n focul azi nestins
Hoția ce-a mânjit făptașii.
Că drepți ei fi-vor, ca ostașii
Peste dreptatea de neînvins,
Treziți sunt astăzi cercetașii
Din adevăr ei s-au desprins.
Că pildă stau înaintașii
Prin adevărul necuprins,
Ce au strivit pe câți au prins
Și-a-npuținat la timp borfașii.
Treziți sunt astăzi cercetașii.
rondel de Constantin Enescu din Amprentele Sufletului, nr. 4/2015 (10 mai 2015)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la cercetași, dar cu o relevanță mică.
Livada uitării
Liane întinse, pârlogind mărăcinoase,
De muri cu volbure ce prind în verzi cătușe
Pas cercetaș de vremi din firi apuse,
Printre strâmbași puiandrii în ramuri des golașe.
Înalte crengi țâfnoase în trunchiuri vechi de pruni
Știuți doar după coaja-n lucii foi, crăpândă,
Din care țepi alungi se-ntrepătrund s-ascundă
Firave frunze-n vârfuri spre cerul cu lăstuni.
Ades, adesea cioate sau cioturi, buturugi,
În putrezire brună cu lucii în caramel,
Sunt mărturii furtunii, sau cozilor de oțel
Ce în avânt sălbatec nu s-au pliat nici rugii.
Arar, de-o palmă înguste, șerpuiesc rectilinii
Dâre de-un bej deschis printre cremoase gloduri,
Ce duc spre-un gard de crăci legat nuiele-n noduri
Și move zbârcituri sunt rod ascuns luminii...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o liniște divină
astăzi mă simt un cercetaș cutezător
vreau să descopăr al vieții miraj
prin orizont mă poartă un dor arzător
iubirea de lumină o port în bagaj.
descopăr chimia zâmbetului nostalgic
pe chipul trecătorului grăbit spre destinații
descopăr rezonanța sentimentului magic
legătura cu timpul cu sublime atracții.
atâtea bucurii câștigate prin umblet
prin lumea cu povești despre împlinire
cu slove absolute în minte și suflet
cerul picură în mine o ploaie de fericire.
nu știu de mânie de suspin de urlet
o liniște divină se-așterne prin trăire.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Alaiul gâzelor
În zori de zi ivită cu piersicii petale,
Nectarul din corole răsfață panerașe,
Agită fanioane albine cercetașe,
Reginei trena poartă pioasele vestale.
O laudă în imne, o leagănă alaiul,
Miros de pâine caldă îi aburește calea,
Livezile-nflorite înseninează valea,
A gâzelor cântare învăluie tot plaiul.
Un freamăt de albine dealul încununează
În loc cu flori pestrițe popas face Soborul,
Coliba e deschisă, în prag este Păstorul
Și blânda zămislire binețe le urează.
Se minunează Timpul și cu privirea roată
Își mângâie supușii opriți în miez de sat,
"Dong-ding" un clopot răzbate apăsat,
Cu bucurie cheamă, "ding-dong", ființa toată.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!



Negoț pe mare
În locul unor nume obișnuite poartă
Litere și numere pe pielea tatuată bleumarin.
Își joacă rolurile oribile cu rafinată artă
În cutii mici de tablă cu forme de rechin;
Uneori vânează-un Zeppelin,
Alteori află unde-s mine-n așteptare,
Unde-i subțire gheața Balticii și-i curentul lin.
Asta-i rânduiala "Negoțului" pe mare.
Tribunalul nu le ține partea niciodată.
Arar și-ajută victimele, și-atunci foarte puțin.
Au mereu un scop secret și-o destinație ciudată,
Departe de zgomote și conflicte,-n abisul cel salin.
Când sunt gata să-nceapă gâlceava c-un vecin
Nu flutură steaguri, nu fac semne provocatoare,
Ci lansează ac după ac din ținutul submarin.
Asta-i rânduiala "Negoțului" pe mare.
Fumegă cvadruplul coș al Cercetașului, marea-i arată,
Brazde-brazde, din Suedia și până dincolo de Swin;
[...] Citește tot
poezie clasică de Rudyard Kipling din Război pe mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Poveste poleită cu argint
cerul îmbracă arborii cu straie albe
podoabe înstelate așează pe ramuri
orhidee înflorite zâmbesc la geamuri
gândurile iernii sunt fremătări dalbe.
poleită în argint grădina a încremenit
sub râu învolburat doar păstrăvii zburdă
iarna are rostul magic nu este absurdă
naturile își odihnesc destinul menit.
oameni de zăpadă au apărut în curți
copii se joacă veseli cu bulgării moi
ei nu știu de tristețe de griji de nevoi
sunt fii de cercetași ai vieții recruți.
nu poate fi știrbită iarna din noi
cu farmecele ei suntem mai avuți.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armă fumegând
Ea mă sărută electronic
prin e-mailuri, dar săruturile-s tot mortale
Mă îmbrățișează cu adjective drăgăstoase
și cu prepoziții plasate aiurea
Mă leagă cu propriile mele
greșeli gramaticale și litere lipsă
Îmi caută punctele vulnerable și le găsește foarte ușor...
Exact ca un copoi
mi-a adulmecat mirosul
sau cum ar fi făcut un bun cercetaș
ea mi-a luat urma caldă încă
Ochiul de detectiv al acestei femei este bun
m-a scos din ascunziș
ca pe o o prepeliță-n zbor spectral
dar n-a apăsat niciodată pe trăgaci...
Tot ce mi-am fi dorit vreodată cu adevărat
a fost să fiu prezentat în palmaresul ei
ca un trofeu...
[...] Citește tot
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât ai clipi, ghirlandele verzi deveniră purpurii, iar cele argintii fură înlocuite cu cele aurii. Șarpele Viperinilor fu înlocuit rapid de Leul Cercetașilor. Plesneală îi strângea mâna lui McGonagall, cu o grimasă ce se vroia zâmbet. Harry întâlni privirile lui Plesneală și băiatul fu convins că sentimentele profesorului nu se schimbaseră, nici cât negru sub unghie, dar asta nu-l mai îngrijora pe Harry. Se părea că viața revenea la normal, în anul următor, ei bine, cât putea fi ea de normală, la Hogwarts. Fusese seara cea mai frumoasă din viața lui Harry, mai frumoasă chiar și decât o victorie în meciurile de Vâjthaț, Crăciunul sau anihilarea vreunui monstru. Era sigur că nu va uita niciodată acea seară.
citat din romanul Harry Potter și piatra filozofală de J.K. Rowling
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



El există
el există, îi simt mișcările în aer
cum un miriapod pe frunza pe care o devorează
lăsând în urma lui imagini ale verdelui
culoarea asta care înseamnă viață dispare
în trupul fusiform lungindu-se până
la durerea din inimă
el se ascunde printre pixeli
ca într-o pădure imensă căreia
nu îi va face față oricât mi-ar ronțăi
nervurile sentimentelor
oricâți copaci ar rămâne
găuriți în intimitatea lor
el se ascunde după niște paravane tehnice
ca un luptător căruia îi pare rău
să-și consume muniția pe fazani ori potârnichi
tace nu mișcă e un cercetaș care după ce m-a descoperit
crede că știe totul despre mine
eu las câte un semn în fiecare pagină
poeziile se întețesc și frigul
îl simt cum se ascunde în alte cuvinte
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Harry nu se putea hotărî care fusese partea cea mai frumoasă: când venise Hermione, fugind spre el și strigând: "Ai reușit! Ai reușit!" sau când venise Justin de la masa Astropufilor, grăbit să dea mâna cu el și cerându-și scuze la nesfârșit că îl suspectase, sau când venise Hagrid, la trei și jumătate și îi bătu pa Harry și pe Ron pe umeri cu atâta putere, încât aproape că ajunseseră cu capetele în farfuriile cu budincă, sau când îi dăduseră, lui și lui Ron, cele patru sute de puncte pentru Cercetași, asigurându-le Cupa Caselor pentru al doilea an la rând, sau când se ridică profesoara McGonagall și le spuse că examenele au fost anulate, ca o favoare din partea școlii ("O, nu!" exclamase Hermione), sau când Dumbledore anunță că, din păcate, profesorul Lockhart nu va mai putea să predea anul viitor, din cauza faptului că plecase în lume pentru a-și recăpăta memoria. La uralele de bucurie care întâmpinară această veste participară chiar și câțiva profesori...
J.K. Rowling în Harry Potter și camera secretelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daisy
Sunt pentru a nu știu a câta oară Dumnezeu
Căci iar m-am hotărât s-adopt un cățeluș;
De fapt o cățelușă mică și firavă, derbedeu,
Un rebut printre vreo cinci născuți pe-un derdeluș.
Sunt toți acasă acum la adăpost de frig
Cu mama, o cățea atât de slabă, mică
Și cresc pe zi ce trece, vin fără să-i strig...
Doar cea mai mică, Daisy o protejez cu frică.
E veșnic dominată la mâncare, ades mușcată,
Piciorușele-i sunt roșii, tot o carne-n rană
De gerul ce nu stă, de fulgi... și-i alb bălțată.
Așa c-am luat-o-n casă să-i dau cald și hrană.
Este cât palma, adoarme des, mai plânge,
Se mișc-așa nesigur, cade, se ridică iară
Și-i cercetașă sigur... inima mi-o frânge;
Bot umezit ridică, mă privește-n ochi, umil să pară.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geriatric
E ascuns subtil călăul și zilnic mutilează,
Ca parașuta-n salt, ce cade nedeschisă,
Cu corzile încâlcite. E dușman ce veghează,
O avalanșa albă; măturând tot, neprezisă.
Firul nu mai mlădie și-i tot mai rar, caduc,
Se șifonează pielea și mușchii pierd din moale
În zgârci fileu și-n gheme, din efilați, se duc...
Din piept se lasă sfârcuri, se mai lărgind din poale.
Abrazivi, albi tulei, îs în palma cercetașă
Și gestu-i pocnituri de oase aparente
Din ce în ce, să spună că finiș e în fașă
Și tot e doar carcasă, de țevi... preponderente.
Văd ochii totul, crud și nu găsesc remediu,
Nu mai e nici stăpân, își face de cap haos,
Pe sinele iubit, ce se topește-n mediu,
Se răzbunând să ia, ce-a dat... așteptă naos.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii noștri nu au toamnă...
Câteodată, ochii noștri, când e toamnă, se privesc,
Pe vreun gând ce vine simplu, de demult, din primăvară,
Și se-întorc la clipa lumii, când lumina se măsoară
Prin culorile ce-n viață viața-n muguri o clipesc.
Ochii noștri sunt în spațiu porți de cer și anotimp,
Se deschid ca o corolă, ca un radar, ca o zare,
Au nevoie de lumină, de privire și de soare,
De un timp golit în spațiu, de un spațiu fără timp.
Ei sunt, poate, cu uimire, cercetași într-un război,
Pentru care Universul n-are margini nici zăbrele,
Ci doar sensuri nesfârșite, rațiuni și vorbe grele
Despre-un haos fără drumuri, dar prin care trecem noi.
Ne uimim de ce se-întâmplă, de-întuneric și de flori,
Trecem totul prin idee și-i găsim justificare,
Orice clipă de sosire are-o clipă de plecare,
Albul iernilor bogate-i o sinteză de culori.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Văduva (7 august 2015, București)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cercetași, adresa este:
