Citate despre chimie și prezent
citate despre chimie și prezent (inclusiv în versuri).

În studiul de față, voi limita investigațiile numai în domeniul alchimiei asiatice propriu-zise, adică afară de chimia arabă, care nu face decât să continue alchimia alexandrină. Inutil să adaug că în paginile care urmează n-am intenționat să epuizez materialul documentar de care dispunem până în prezent. M-am mărginit să schițez numai câteva linii de orientare.
Mircea Eliade în Alchimia asiatică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu putem zice astăzi că avem o filosofie, cum putem zice că avem o matematică sau o astronomie, o fizică sau o chimie, ci trebuie să ne mulțumim să constatăm că avem atâtea filosofii diferite câți cugetători, după vremuri, s-au îndeletnicit cu problemele generale ale naturii și ale vieții, dezlegându-le fiecare, firește, în felul său.
citat din P.P. Negulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Meniu de diabet
Îmi zise astăzi doamna Ion,
Că mâncă fibră de carbon,
Cu iaurțel, e de-nțeles...
Deci... și chimia poartă... fes.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoștințele din prezent ale modului în care sunt alcătuite celulele, din punct de vedere biochimic, au fost atinse în mare măsură prin utilizarea unor metode distructive. Instruiți în tradiția teoriei soluțiilor, mulți biochimiști tind, chiar și astăzi, să considere celula ca un "sac de enzime". Cu toate acestea, toată lumea își dă seama acum că procesele biochimice studiate in vitro pot avea doar o asemănare de la distanță cu evenimentele care au loc, de fapt, în celula vie.
citat din Boris Ephrussi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideile, în a căror clară manifestare constă orice frumusețe (în sens obiectiv), după cum știm, nu sunt nimic altceva decât forțele fizice, chimice și organice ale naturii prin care se înfăptuiește voința de viață în tot ce există. Or, așa cum imperfecțiunea manifestării ideilor este condiționată exclusiv de intrarea lor în funcțiile subiective ale timpului, spațiului și cauzalității, tot așa și claritatea mai mare sau mai mică a manifestării lor este numai un fenomen subiectiv, prezent pentru noi: iată de ce, n-ar trebui să ne mirăm că vedem această claritate, și cu ea, frumusețea lucrurilor din natură, asociate în primul rând cu o serie de condiții de un gen pur subiectiv.
Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


A. Maeder relatează cazul unei doamne care, în ajunul căsătoriei, a uitat să meargă la proba rochiei sale de mireasă și nu și-a amintit, spre marea disperare a croitoresei, decât seara târziu. El vede o legătură între această amnezie și divorțul petrecut puțin după cununie. Personal cunosc o doamnă, astăzi divorțată, căreia i se întâmpla adesea, cu multă vreme înainte de despărțire, să semneze cu numele ei de fată actele care se refereau la administrarea bunurilor sale. Cunosc și cazuri privind alte femei care, în cursul călătoriei de nuntă, și-au pierdut verigheta, accident căruia evenimentele ulterioare i-au conferit o semnificație fără echivoc. Se citează cazul unui vestit chimist german, a cărui căsătorie n-a putut avea loc, pentru că el uitase ora la care fusese fixată ceremonia și în loc să se ducă la biserică, se dusese la laborator. El a fost destul de chibzuit ca să se limiteze la această unică tentativă și a murit la adânci bătrâneți, celibatar.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textele de mai jos conțin referiri la chimie și prezent, dar cu o relevanță mică.
Ismaïl este compus din ochi, favoriți și rochie și se găsește astăzi cu foarte mare greutate. Înainte vreme creștea și în Grădina Botanică, iar mai târziu, grație progresului științei moderne, s-a reușit să se fabrice unul pe cale chimică, prin syntheză. Ismaïl nu umblă niciodată singur. Poate fi găsit însă pe la ora 5½ dimineața, rătăcind în zig-zag pe strada Arionoaiei, însoțit fiind de un viezure de care se află strâns legat cu un odgon de vapor și pe care în timpul nopții îl mănâncă crud și viu, după ce mai întâi i-a rupt urechile și a stors pe el puțină lămâie...
începutul de la Ismaïl și Turnavitu de Urmuz
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


În prezent putem înțelege și cerceta fapte care timp de secole păreau enigme de nerezolvat; de exemplu, cunoașterea temperaturii în interiorul și la suprafața stelelor, determinarea compoziției chimice a corpurilor cerești, găsirea izvorului de energie stelară, studiul căii de evoluție a stelelor etc. Cheia rezolvării tuturor acestor probleme este fizica.
S.A. Kaplan în Fizica stelelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o liniște divină
astăzi mă simt un cercetaș cutezător
vreau să descopăr al vieții miraj
prin orizont mă poartă un dor arzător
iubirea de lumină o port în bagaj.
descopăr chimia zâmbetului nostalgic
pe chipul trecătorului grăbit spre destinații
descopăr rezonanța sentimentului magic
legătura cu timpul cu sublime atracții.
atâtea bucurii câștigate prin umblet
prin lumea cu povești despre împlinire
cu slove absolute în minte și suflet
cerul picură în mine o ploaie de fericire.
nu știu de mânie de suspin de urlet
o liniște divină se-așterne prin trăire.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


fixat pe un ceasornic
Prezentul nu
nu ne-ncape, tindem spre dilatări
nostalgici de trecut: «bine mai era» noi
eh!
și visătorii: «las că va fi bine» ardem unicul aer
singurul trup prelins în vanitate
«Trăiește clipa!»
. care?
deja trecu!
Să mi se dea un altfel de ceasornic
deșteptătorul să pornească-n viitor ceru
«gândul responsabil cu speranța» dar dacă-i 11:59
și gata, lepezi trupul
cine și unde-ți va purta trezirea?!
Un prezent supraelastic atunci, să vină pe măsură
glăsui «gândul țiitor de garderobe, mime, gesturi»
și cu durerile n-ai teamă?!
Le vei dubla sau chiar și râsul!
Pasul stă jumătate-n aer, prezentul când este?
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vacanța mare!
Dintre anii mei de școală
Alegând la întâmplare,
Mi-a plăcut, fără-ndoială,
Cel mai mult... vacanța mare!
Nu aveam clipe s-aud,
De citit, de studiat,
Ori vreuna să asud
C-aș fi prins la copiat,
Cărțile, de le-atingeam,
Fin, cu deștele, un pic,
Se-ntâmpla când mă-ncingeam
La vreun poker sau șeptic...
Uitam zile ce-am chiulit
De la ore de povești,
Și de șuturi ce-am primit
După meciuri pe Giulești,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

La bacteria Dialister pneumosintes, care prezintă cea mai mică celulă de tip procariot cunoscut până în prezent, apa reprezintă 75%, iar restul este reprezentat de proteine, acizi nucleici, glucide, lipide etc. Bacteria conține circa 800 de tipuri diferite de proteine care, prin activitatea lor enzimatică, asigură catalizarea a 500-1000 de reacții chimice indispensabile vieții; aceasta este limita inferioară cunoscută la care se manifestă viața.
Petre Raicu în Genetica și evoluția viețuitoarelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Omul de știință de astăzi este ori o combinație între psiholog și inchizitor, studiind cu o excepțională minuțiozitate semnificația expresiilor faciale, a gesturilor și a inflexiunilor vocii și testând modalitățile de a obține adevărul cu ajutorul drogurilor, al terapiei de șoc, al hipnozei sau al torturilor fizice; ori este chimist, fizician sau biolog, preocupat exclusiv de acele ramuri ale respectivei specialități care au legătură cu omorul în masă.
George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Dulce et decorum est
Încovoiați sub pânzele de cort, ca niște bătrâni cerșetori,
Cu genunchii trosnind, horcăind, înaintam prin glod până când,
Vânați de flama napalmului, de gloanțele miilor de trăgători,
Ne târam sleiți înapoi spre bărăcile noastre sordide blestemând.
Oameni mărșăluind în somn. Mulți își pierdeau bocancii-n hlei,
Dar înaintau șchiopătând, plini de sânge. Orbiți; schilozi și reumatici.
Beți de oboseală; surzi până și la bufniturile de lângă ei
Ale bombelor cu gaz, mărșăluind, mărșăluind istoviți și-apatici.
GAZ! Iute, băieți! valuri de mișcări stângace, ins lângă ins
Trăgând febril pe cap măștile-n ultima secundă,
Însă cineva țipă, alunecă-n mocirla aceea imundă,
Asemeni unui om căzut în flăcări sau în var nestins.
Ca-n vis, prin sticla măștii aburită,-n lumina zilei verde crud
Ca prin pânzele mării verzi, l-am văzut îngenuncheat.
De-atunci în toate visele mele-i prezent, îl aud,
Și-l văd cum țipă și cum din șanț întinde mâna, sufocat.
Dacă-n fiecare noapte, ca într-un coșmar, ai putea fi
[...] Citește tot
poezie de Wilfred Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Hei
începusem urcușul când...
Bine ai venit, Tristețe-doamnă, să-mi trezești
călcâiul
uitase
ierbile amare, frumoase... și oră ție îți deplâng
împietrirea
cadranul alb, minutarul răscolindu-ți cardinal
prin carne
.................
dintr-o suflare, ca și cum aș fi băut aceste cuvinte,
le-am întins foii!
.................
hei, nu eu
nu sunt baciul vostru, oi-litere, litere-oi,
nu vă pasc și nici călcâiul amintit nu-l dau
pășunilor străine... de astăzi, aveți
Tristețea păstoriță, ea vă mână,
vă smulge mieii vânzându-i abatorului chimic,
vă tunde și din lână
atât îmi împletește: un brâu și o mănușă
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dimineața ori seara
Să fi fost doar chimie și doar ochii vinovați
pentru tot ce s-a întâmplat, să nu fi fost nimic
din ce ar putea fi divin, să fi fost doar
întâmplare, trup și carne, toate numite destin?!
Să fi trecut atâtea decenii degeaba... și totuși
ceva de neînțeles s-a întâmplat în momentul
acela în care am anulat timpul, în momentul
acela când ți-am citit gândul, s-a născut poezia!
Să fie acesta prețul plătit unei muze rebele,
răzvrătită de soartă, prețu-i prea mare să fie...
să cred că-i doar întâmplare și nimic din ce ține
de suflet nu poate... nu există pe acest pământ!
E prea mult gând între Noi, e prea fără timp ce
se întâmplă cu Noi, nu văd începutul, nu
întrăzăresc nici sfârșitul, pare că nici timp nu
există de atâta prezent ori de atâta absent!
[...] Citește tot
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întruparea de departe
Ședeam tolăniți pe
trifoiul care poate ne-a
lăsat multe autografe în
plasma sângelui ce nu ne
iubește, ci doar ne apără
de tupeul de a ne creea
propriul nostru Sistem
Solar;
priveam norii, iar senzațiile
noastre căutau cârciuma
perfectă, falansteriană,
ceva care să semene cu un
muzeu căruia, din fericire, îi
lipsește o latură sau
chiar mai multe.
Dintr-odată, norii ne apăreau
precum niște continente în
galop, o derivă a
pământului prăpădit ce-și face
[...] Citește tot
poezie de Alexandru-Valentin Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Școala de văduvi
Iată cearta revoluției cu lumea,
și cum se face de ne-ajunge lanțul mecanic al istoriei,
ca o cătușă unsă pentru a rupe: proscrisă
e jumătatea mare din viața omului simplu dar prost,
jumătatea cealaltă aparținându-i de drept lui Dumnezeu!
Cărămizile igrasioase ale memoriei colective,
lăsându-se greu pe brațele fine, gălbui,
de țăran degenerat, preacurvit și amețit de benzină...
Memoria colectivă lor le aparține, ei pretind că au obligația
morală de a ține minte pentru noi toți. Și pentru ei.
Nici lăzile de lemn strunjite, încă aspre, cu care au venit
ca pentru un fel de asalt, de război fratricid și sfânt,
nu le-au uitat și nu le-au aruncat. Ei nu uită nimic.
Și le mai fac perne, din când în când, așa tari cum sunt,
însemnate chimic pe viață, aidoma fierului înroșit,
răsuflând cald a pâine râncedă dinlăuntru, a dimie soioasă
și a fier coclit, de seceră neudată.
Ei nu uită nimic, ei sunt banda magnetică,
jurnalul viu al istoriei. Datorită lor se îneacă bourii naționali
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nobodiness menhir
Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspirație fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenușii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening inițatic desenându-mi o ideogramă pe față
Pe birou rămurele de busuioc și pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluției franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de ușa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în orașul devenit ceață și întuneric
Statui înțepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însuflețind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer țâșnesc fascicole verzi
În intersecția năclăită de noapte
[...] Citește tot
poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre chimie și prezent, adresa este:
