coşmaruri şi religie

Dumnezeu nu doarme, fiindcă ar visa doar coşmaruri.

Dorian Furtună
Adăugat de Dorian Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de oraş

Eu când adorm desculţ visez urât
Şi-n lumi de iad furat sunt şi târât.
E viaţa vis? Dacă-i adevărat,
Mama când m-a făcut s-a descălţat.

Părinţii mei m-au conceput desculţi,
Dintre ţărani fac asta foarte mulţi;
Viaţa la ţară-i trudă şi coşmar,
Iadul nu poate fi decât agrar.

Cu toate că, dacă-i adevărat,
Femeile desculţe de la sat
Fac ţesturi din infern, în care coc
Pâinea din rai, adică de la bloc.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (12 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greu ne supunem schimbărilor când fiecare celulă a organismului respiră amintiri, când inima, dintr-o oază frumoasă, s-a transformat într-un infern aprins, când creierul acceptă realitatea ca pe un coşmar... uite asta e apocalipsa internă.

citat din Vladimir Mânăscurtă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptare

Nu ştiu ce s-a schimbat în mine,
Dar simt că s-a schimbat ceva-
Ceva la fel ca după-o boală grea,
Când simţi că-ţi este mult mai bine!...

Am fost cândva bolnav cu-adevărat?...
Sau boala mea n-a fost decât
Coşmarul unui vis urât
Din care abia acum m-am deşteptat?...

Nu ştiu ce-a fost, şi nici n-aş vrea
Să ştiu mai mult decât mi-e dat să ştiu-
Când, mai curând sau, poate, mai târziu,
Acelaşi "fapt divers" se va-ntâmpla...

N-aştept decât o zi din calendar,
Când Dumnezeu are să-mi facă semn
Că pot intra-n Ierusalim, solemn
Ca şi Christos, călare pe măgar!

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mi-am pierdut cu totul speranţa niciodată. Uneori îmi repet că pentru a redescoperi paradisul trebuie să treci prin infern. Şi că pentru a regăsi o viaţă normală, după ce n-ai ştiut s-o preţuieşti, trebuie să străbaţi un coşmar.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Lorelei22
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta Raiului

Motto:
Nu aurul, ci moaştele sfinte sunt avuţia unei ţări.

Poate că am ostenit să plâng un iad,
Sodome şi Gomore de-amar,
Pe Samsoni şi Caini, pe ingerii ce cad,
străine locuri, chipuri de coşmar.

Mă vreau acum la mine-acasă
loc de verdeaţă, loc minunat,
unde Biserica e încă mireasă
şi Iisus Hristos e cel înviat.

Căci eu sunt din ţara de brazi şi de har,
eu sunt din turma Tatălui,
drumul meu nu fu-n zadar,
căci am bătut la Poarta Raiului.

Eu sunt din ţara cu mucenici,
cu voievozi mărturisind credinţa,

[...] Citeşte tot

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa stă mereu sub semnul primăverii

Viaţa este plină de o splendoare divină
Dar noi nu suntem conştienţi de asta.
Suntem atât de adânc adormiţi
Încât nu încetăm să îi neglijăm frumuseţea.
Este viaţa cea mai apropiată de perfecţiune,
Cea mai frumoasă, cea mai magnifică.
Nu poate fi îmbunătăţită în vreun fel.
Noi suntem însă adormiţi
Şi de aceea nu putem avea nici o conexiune cu ea.
Este ca şi cum ar fi primăvară
Iar pomii înfloresc
Şi păsările cântă
Iar vântul dansează printre ramurile copacilor
Şi tu eşti adormit.
Nu ai cum să simţi razele soarelui ce vin spre tine
Printre copaci
Şi imaginile frumoase
Create de ele în jurul tău.
Nu ai cum să vezi florile, culorile lor.
Nu ai cum să zăreşti dansul

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etern

Marea mea iubire, enormul meu calvar,
Veşnicul aliat, eternul adversar,
Tandrul meu iubit, temutul meu barbar,
Superbul vis frumos, groznicul meu coşmar.

Marea mea iubire, enorma mea povară,
O zi rece de iarnă, o zi de primăvară,
Cea mai dulce fiinţă şi cea mai amară,
Mă vindeci de tristeţe, tot tu o faci să doară.

Marea mea iubire, enormul meu chin,
O lavă fumegândă, un pârâu cristalin.

Marea mea iubire, enormul meu infern,
Se spulberă-n zori visul dar tu rămâi ETERN.

poezie de Denisa-Maria Ilie din Vocile Eutherpei
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmarul

C-un rege din vechime vis spăimos.
De fier îi e coroana. Ochiul crunt.
Astfel de chipuri astăzi nu mai sunt.
L-ascultă spada, câine credincios.
E din Northumbria? Norveg e oare?
Pe pieptu-i larg, roşcata, deasa barbă.
E nalt şi mut. Privirea lui e oarbă.
Mă înfioară sumbra lui răcoare.
Din ce oglindă stinsă, din ce navă
A mărilor ce-au fost a lui ispravă
De arme s-a ivit hirsut bărbat,
Ce mă cufundă-n ev întunecat?
Sunt visul lui. Sunt aspru judecat.
Se crapă-acum de ziuă. N-a plecat.

poezie clasică de Jorge Luis Borges
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmarul din gând

am văzut-o valsând printre resturi de umbre
doar lumina lunii desfiinţa
orice urmă
durerea triumfa
bucăţi decer cădeau peste timp
în aşteptarea mea zădarnică
s-a aşternut frigul
doar ea duhnind a glorie
îşi făcea provizii pentru o altă zi
în care
orice eroare se va corecta
cu un singur clik

nimic nu mai doare

oamenii stau la coadă pentru nimic
se zvoneşte că se dă de pomană
o gânganie mi se aşază pe nas
ţipătul ar suna a disperare
dar tac

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bun, prima senzaţie ar fi că sunt prizonieră, aş fi îngrozită de curbe, mi-ar veni să vomit şi să plec de-a-colo. Dar dacă mă încredinţez că şinele sunt destinul meu, că Dumnezeu conduce mecanismul, coşmarul acesta s-ar transforma în stimulent. Nu este decât exact ceea ce este, un montagne-russe, o jucărie sigură şi confortabilă, care ajunge la terminus, dar din care, cât ţine călătoria, trebuie să privesc peisajul din jur, să ţip de emoţie.

Paulo Coelho în Unsprezece minute (2003)
Adăugat de Sy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă las înnebunit!

Sunt absolut normal.
Spun ce spun cu toţii.
Cea mai obişnuită faţă,
Un costum modest...
Teracotă în sufragerie,
Faianţă în baie.
Cont pe internet,
Credit ipotecar.
Gimnastică dimineaţa.
Bazin de înot seara.
La biserică, de sărbători.
Ziare, atunci când apar...
O cărticică, un film, muzică.
Cafenea şi întâlniri.
Coşmaruri tipice.
Lucru, concediu, lucru, lucru.
Îmi cade automat din mână
Crâmpeiul meu de cer:
Oamenii normali nu scriu versuri.

poezie de Jerzy Paruszewski din Owaki i taki, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semper angelicus

Îngere, treci în pat că
Se-ntâmplă lucruri triste-n cer:
Christos nu mai e oier,
Stelele şi-au ieşit din matcă.

Nu-ncerca să visezi nimic,
Vrăbiile-au isprăvit mălaiul…
Patru Cavaleri vântură Raiul
Că Dumnezeu e plecat un pic.

Pune-ţi aripile pe urechi
Şi peste aripi câteva perne:
Oricum chiar şi-aşa se vor cerne
Coşmarurile cele mai vechi.

Nu adormi, nu te trezi încă,
Nu trage cu ochiul la fereşti:
Moartea a aflat unde eşti…

Ia un măr şi-l mănâncă!

poezie de Mariana Ene
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mafia PSD-istă (pamflet)

A fost odată un coşmar,
A fost în România,
O mafie de PSD-işti,
Ce ne-a stârnit mânia.

Avea în frunte-un infractor,
Un dublu condamnat,
Un mafiot cum n-a mai fost,
Din Iad parcă scăpat.

Minţeau că sunt socialişti,
Săraci şi democraţi,
Dar erau neocomunişti
Şi putred de bogaţi.

Ne-au divizat şi stpânit,
Cum nu am fost vreodat',
Căci cu TV-ul ne-au minţit
Şi ne-au manipulat.

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Partidul Social Democrat (PSD) în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (11 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu m-am ascuns în mine...

Să nu mă cauţi, m-am ascuns în mine
Şi lacăte de gheaţă-am pus la porţi;
Mă ninge liniştit şi mi-este bine,
Când lângă mine mi-am adus consorţi

Toţi îngerii goniţi din raiul verde
În care înfloream cu tine-n gând,
Cu albul lor, nesomnul, să-mi dezmierde
Când nopţile, pe un coşmar, le vând.

Să nu îmi scrii, nu mai citesc, iubite!
S-au risipit cuvintele în vânt.
Minciuna te-a-nfiat şi vara minte,
A coborât şi iadul pe pământ.

Şi gustu-i de cenuşă şi tăciune
Îl simt pe buze, când, timid, mai strig
Spre dumnezei, mimând o rugăciune,
Dar, mi-e atât de iarnă şi mi-e frig!

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dualitate

sunt şi înger şi demon ambii deopotrivă
unul mă ridică altul mă coboară
când în valuri tulburi înot în derivă
când pe Golgota urc pe-o cale uşoară.

de la agonie la extaz trec des
când mă trezesc din coşmar cu ţipete pe buze
sau când cu ciocolată buzunare îndes
cu dulci bucurii să ademenesc muze.

şi raiul şi iadul sunt aici pe pământ
trec dintr-unul într-altul cu patimă rară
diferenţa-i făcută de faptă şi cuvânt
umbre şi lumini oricum mă înconjoară.

înger sau demon, m-aşteaptă un mormânt
cu versuri sculptate pe piatra funerară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pagina filozofală

liniştea nopţii se strecoară în piatră
în stâncile mari pe creste de munţi
tăcerea-i întreruptă de câinii ce latră
dar coşmarul negru poţi să îl înfrunţi.

spui o rugăciune pentru toţi cei morţi
gândind la Dumnezeu iubirea absolută
lumina iertării trece printre sorţi
în veghea nocturnă stai ca pe redută.

nu te temi de neguri nici de stafii
ele caută pacea prin rugile profunde
cu lumea de dincolo s-au scris teozofii
viaţa-i peste moarte cu laturi rotunde.

ai strâns de-a lungul vremii scumpe filozofii
înaintezi spre ceruri pe a luminii unde.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un om fără urmă

mi-am cauterizat umbra
sunt un om fără urmă
ţâţa ta alăptează orizonturi,
fugeam într-a patra dimensiune
cu piatra rugăciunii la gât

în rest ploua biciul vremii peste oameni
într-un timp murdar de secunde zugrăvind
în peretele din ost pe Dumnezeu,
era şi el, săracul, în fărădelegea ce însuşi o suise în Măr,
fecioarele se ţineau de poalele Lui
în falusul sacru să-şi piardă avuţia de virginitate

ştiu, rostesc perne de ascunziş din cuget a capetelor,
visul se umflă în pene de lebăđă,
pasărea nu a cântat încă deşi
nefiinţa se bate în piept cu pumnul
de ţărână, deasupra coşciugului

aşadar nu mă locui

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Shadow
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni şi şerpi

Motto:
"Ce oameni primitivi, murdari şi răi
Şi ăştia, Doamne, sunt copiii Tăi?"

Ce lume mică e în jurul meu!
Vieţuitoare fără idealuri
Mă simt ca legendarul Prometeu
Înlănţuit de stânci, bătut de valuri.

Nu toţi sunt oameni, încă nu s-au tras
Definitiv şi sigur din maimuţă
Au haine scumpe, ochelari şi ceas
Dar gena primitivă nu îi cruţă.

Încep să cred că sunt reptilieni
Trimişi la noi din altă galaxie
Ei nu au sânge cald, de pământeni
Fac dâre de şopârlă străvezie

Te uiţi în ochii lor – nu vezi nimic

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (15 august 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jilava. Reduit. Celula 34 e un fel de tunel întunecat şi lung, cu numeroase şi puternice elemente de coşmar. E o hrubă, e un canal, e un maţ subpământean rece şi profund ostil. E o mână stearpă, e un crater de vulcan stins, e o destul de izbutită imagine de iad decolorat. În locul acesta ireal de sinistru aveam să cunosc cele mai fericite zile din viaţa mea.

citat din Nicolae Steinhardt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!