Citate despre coșmaruri și religie
citate despre coșmaruri și religie (inclusiv în versuri).
Dumnezeu nu doarme, fiindcă ar visa doar coșmaruri.
Dorian Furtună
Adăugat de Dorian Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!



Eu m-am ascuns în mine...
Să nu mă cauți, m-am ascuns în mine
Și lacăte de gheață-am pus la porți;
Mă ninge liniștit și mi-este bine,
Când lângă mine mi-am adus consorți
Toți îngerii goniți din raiul verde
În care înfloream cu tine-n gând,
Cu albul lor, nesomnul, să-mi dezmierde
Când nopțile, pe un coșmar, le vând.
Să nu îmi scrii, nu mai citesc, iubite!
S-au risipit cuvintele în vânt.
Minciuna te-a-nfiat și vara minte,
A coborât și iadul pe pământ.
Și gustu-i de cenușă și tăciune
Îl simt pe buze, când, timid, mai strig
Spre dumnezei, mimând o rugăciune,
Dar, mi-e atât de iarnă și mi-e frig!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greu ne supunem schimbărilor când fiecare celulă a organismului respiră amintiri, când inima, dintr-o oază frumoasă, s-a transformat într-un infern aprins, când creierul acceptă realitatea ca pe un coșmar... uite asta e apocalipsa internă.
citat din Vladimir Mânăscurtă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu mi-am pierdut cu totul speranța niciodată. Uneori îmi repet că pentru a redescoperi paradisul trebuie să treci prin infern. Și că pentru a regăsi o viață normală, după ce n-ai știut s-o prețuiești, trebuie să străbați un coșmar.
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Lorelei22
Comentează! | Votează! | Copiază!



În așteptare
Nu știu ce s-a schimbat în mine,
Dar simt că s-a schimbat ceva-
Ceva la fel ca după-o boală grea,
Când simți că-ți este mult mai bine!...
Am fost cândva bolnav cu-adevărat?...
Sau boala mea n-a fost decât
Coșmarul unui vis urât
Din care abia acum m-am deșteptat?...
Nu știu ce-a fost, și nici n-aș vrea
Să știu mai mult decât mi-e dat să știu-
Când, mai curând sau, poate, mai târziu,
Același "fapt divers" se va-ntâmpla...
N-aștept decât o zi din calendar,
Când Dumnezeu are să-mi facă semn
Că pot intra-n Ierusalim, solemn
Ca și Christos, călare pe măgar!
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Infernul, cu șirul lui de cumplite suplicii, norii îl mută de sub pămînt pe cer, întruchipîndu-l în smoala neagră a nebuniei lor. Niciodată, însă, nu se dovedesc atît de minuțioși, și nici atît de frenetici, ca atunci cînd dau la iveală visele ultimilor împărați romani. Atotputernicii cezari ca și brontozaurii, cînd au simțit că speța li se stinge ce groaznice coșmaruri au avut!
Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Vis de oraș
Eu când adorm desculț visez urât
Și-n lumi de iad furat sunt și târât.
E viața vis? Dacă-i adevărat,
Mama când m-a făcut s-a descălțat.
Părinții mei m-au conceput desculți,
Dintre țărani fac asta foarte mulți;
Viața la țară-i trudă și coșmar,
Iadul nu poate fi decât agrar.
Cu toate că, dacă-i adevărat,
Femeile desculțe de la sat
Fac țesturi din infern, în care coc
Pâinea din rai, adică de la bloc.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (12 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Viața stă mereu sub semnul primăverii
Viața este plină de o splendoare divină
Dar noi nu suntem conștienți de asta.
Suntem atât de adânc adormiți
Încât nu încetăm să îi neglijăm frumusețea.
Este viața cea mai apropiată de perfecțiune,
Cea mai frumoasă, cea mai magnifică.
Nu poate fi îmbunătățită în vreun fel.
Noi suntem însă adormiți
Și de aceea nu putem avea nici o conexiune cu ea.
Este ca și cum ar fi primăvară
Iar pomii înfloresc
Și păsările cântă
Iar vântul dansează printre ramurile copacilor
Și tu ești adormit.
Nu ai cum să simți razele soarelui ce vin spre tine
Printre copaci
Și imaginile frumoase
Create de ele în jurul tău.
Nu ai cum să vezi florile, culorile lor.
Nu ai cum să zărești dansul
[...] Citește tot
poezie celebră de Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Etern
Marea mea iubire, enormul meu calvar,
Veșnicul aliat, eternul adversar,
Tandrul meu iubit, temutul meu barbar,
Superbul vis frumos, groznicul meu coșmar.
Marea mea iubire, enorma mea povară,
O zi rece de iarnă, o zi de primăvară,
Cea mai dulce ființă și cea mai amară,
Mă vindeci de tristețe, tot tu o faci să doară.
Marea mea iubire, enormul meu chin,
O lavă fumegândă, un pârâu cristalin.
Marea mea iubire, enormul meu infern,
Se spulberă-n zori visul dar tu rămâi ETERN.
poezie de Denisa-Maria Ilie din Vocile Eutherpei
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta Raiului
Motto:
Nu aurul, ci moaștele sfinte sunt avuția unei țări.
Poate că am ostenit să plâng un iad,
Sodome și Gomore de-amar,
Pe Samsoni și Caini, pe ingerii ce cad,
străine locuri, chipuri de coșmar.
Mă vreau acum la mine-acasă
loc de verdeață, loc minunat,
unde Biserica e încă mireasă
și Iisus Hristos e cel înviat.
Căci eu sunt din țara de brazi și de har,
eu sunt din turma Tatălui,
drumul meu nu fu-n zadar,
căci am bătut la Poarta Raiului.
Eu sunt din țara cu mucenici,
cu voievozi mărturisind credința,
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Bun, prima senzație ar fi că sunt prizonieră, aș fi îngrozită de curbe, mi-ar veni să vomit și să plec de-a-colo. Dar dacă mă încredințez că șinele sunt destinul meu, că Dumnezeu conduce mecanismul, coșmarul acesta s-ar transforma în stimulent. Nu este decât exact ceea ce este, un montagne-russe, o jucărie sigură și confortabilă, care ajunge la terminus, dar din care, cât ține călătoria, trebuie să privesc peisajul din jur, să țip de emoție.
Paulo Coelho în Unsprezece minute (2003)
Adăugat de Sy
Comentează! | Votează! | Copiază!




Coșmarul din gând
am văzut-o valsând printre resturi de umbre
doar lumina lunii desființa
orice urmă
durerea triumfa
bucăți decer cădeau peste timp
în așteptarea mea zădarnică
s-a așternut frigul
doar ea duhnind a glorie
își făcea provizii pentru o altă zi
în care
orice eroare se va corecta
cu un singur clik
nimic nu mai doare
oamenii stau la coadă pentru nimic
se zvonește că se dă de pomană
o gânganie mi se așază pe nas
țipătul ar suna a disperare
dar tac
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!


Genunea
Pascal și-avea abisul cu dânsul mișcător,
Vâltoare, vai! E totul, dorință, gest, visare,
Cuvânt! Și peste păru-mi stând drept, în clătinare,
Am resimțit adesea cum trece groaza-n zbor.
Sus, jos, și pretutindeni, adâncul, larga zare,
Tăcerea, nesfâșitul mă țin în gheara lor...
Și Dumnezeu pe noaptea-mi cu-n deget știutor
Schițează lungi coșmaruri, mereu renăscătoare.
De somn m-alungă spaima ca de un puț profund,
Plin de nelămurite orori și fără fund;
Văd numai veșnicie prin geamurile toate.
Și duhul meu, de-a pururi cu amețeli luptând,
Râvnește-a neființei insensibilitate.
Din Numere și Forme, nu pot ieși nicicând!
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Mă las înnebunit!
Sunt absolut normal.
Spun ce spun cu toții.
Cea mai obișnuită față,
Un costum modest...
Teracotă în sufragerie,
Faianță în baie.
Cont pe internet,
Credit ipotecar.
Gimnastică dimineața.
Bazin de înot seara.
La biserică, de sărbători.
Ziare, atunci când apar...
O cărticică, un film, muzică.
Cafenea și întâlniri.
Coșmaruri tipice.
Lucru, concediu, lucru, lucru.
Îmi cade automat din mână
Crâmpeiul meu de cer:
Oamenii normali nu scriu versuri.
poezie de Jerzy Paruszewski din Owaki i taki, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la coșmaruri și religie, dar cu o relevanță mică.
Semper angelicus
Îngere, treci în pat că
Se-ntâmplă lucruri triste-n cer:
Christos nu mai e oier,
Stelele și-au ieșit din matcă.
Nu-ncerca să visezi nimic,
Vrăbiile-au isprăvit mălaiul
Patru Cavaleri vântură Raiul
Că Dumnezeu e plecat un pic.
Pune-ți aripile pe urechi
Și peste aripi câteva perne:
Oricum chiar și-așa se vor cerne
Coșmarurile cele mai vechi.
Nu adormi, nu te trezi încă,
Nu trage cu ochiul la ferești:
Moartea a aflat unde ești
Ia un măr și-l mănâncă!
poezie de Mariana Ene
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dualitate
sunt și înger și demon ambii deopotrivă
unul mă ridică altul mă coboară
când în valuri tulburi înot în derivă
când pe Golgota urc pe-o cale ușoară.
de la agonie la extaz trec des
când mă trezesc din coșmar cu țipete pe buze
sau când cu ciocolată buzunare îndes
cu dulci bucurii să ademenesc muze.
și raiul și iadul sunt aici pe pământ
trec dintr-unul într-altul cu patimă rară
diferența-i făcută de faptă și cuvânt
umbre și lumini oricum mă înconjoară.
înger sau demon, m-așteaptă un mormânt
cu versuri sculptate pe piatra funerară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pagina filozofală
liniștea nopții se strecoară în piatră
în stâncile mari pe creste de munți
tăcerea-i întreruptă de câinii ce latră
dar coșmarul negru poți să îl înfrunți.
spui o rugăciune pentru toți cei morți
gândind la Dumnezeu iubirea absolută
lumina iertării trece printre sorți
în veghea nocturnă stai ca pe redută.
nu te temi de neguri nici de stafii
ele caută pacea prin rugile profunde
cu lumea de dincolo s-au scris teozofii
viața-i peste moarte cu laturi rotunde.
ai strâns de-a lungul vremii scumpe filozofii
înaintezi spre ceruri pe a luminii unde.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un om fără urmă
mi-am cauterizat umbra
sunt un om fără urmă
țâța ta alăptează orizonturi,
fugeam într-a patra dimensiune
cu piatra rugăciunii la gât
în rest ploua biciul vremii peste oameni
într-un timp murdar de secunde zugrăvind
în peretele din ost pe Dumnezeu,
era și el, săracul, în fărădelegea ce însuși o suise în Măr,
fecioarele se țineau de poalele Lui
în falusul sacru să-și piardă avuția de virginitate
știu, rostesc perne de ascunziș din cuget a capetelor,
visul se umflă în pene de lebăđă,
pasărea nu a cântat încă deși
neființa se bate în piept cu pumnul
de țărână, deasupra coșciugului
așadar nu mă locui
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Shadow
Comentează! | Votează! | Copiază!


Oameni și șerpi
Motto:
"Ce oameni primitivi, murdari și răi
Și ăștia, Doamne, sunt copiii Tăi?"
Ce lume mică e în jurul meu!
Viețuitoare fără idealuri
Mă simt ca legendarul Prometeu
Înlănțuit de stânci, bătut de valuri.
Nu toți sunt oameni, încă nu s-au tras
Definitiv și sigur din maimuță
Au haine scumpe, ochelari și ceas
Dar gena primitivă nu îi cruță.
Încep să cred că sunt reptilieni
Trimiși la noi din altă galaxie
Ei nu au sânge cald, de pământeni
Fac dâre de șopârlă străvezie
Te uiți în ochii lor nu vezi nimic
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (15 august 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

în nopțile mele albe
în nopțile mele albe te privesc ore în șir
sau îți vorbesc
fără ca tu să-mi răspunzi
parc-am fi
doi oameni străni și confuzi
de prea multe ori mâna mea te caută
să-ți mângâie chipul
și ochii și părul
până când zorii grăbiți
mistuie vălul
mă simt uneori în extaz
alteori pare aici coborât iadul...
în nopțile mele albe ești visul meu treaz
sau poate coșmarul...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre coșmaruri și religie, adresa este:
