cutremure şi suflet

Tu eşti aerul, eu harpa
Care tremură în vânt,
Tu te mişti, eu mă cutremur
Cu tot sufletul în cânt.

catren de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiţi ce e iubirea oare?
Când sfidaţi a ei splendoare,
Cutremur sufletesc, veşnică zdruncinare,
Moarte latentă, în însingurare.

catren de Valeria Mahok (2 mai 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea de mama, sufletul meu a simţit-o pe scara Richter.

aforism de Alex Dospian (septembrie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am păşit în viaţă alături de multe fiinţe. Femeia mi-a inspirat încredere. Femeia mi-a inspirat teamă şi emoţie, stabilitate şi cutremur. Femeia a stat mână în mână cu mine. M-am simţit un răsfăţat al vieţii când femeia iubită a avut curajul să îşi deschidă sufletul în faţa mea, când m-a lăsat să aţipesc pe pieptul ei, când m-a primit lângă ea.

Claudiu Ovidiu Tofeni în Chip printre monologuri (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea provoacă cele mai multe cutremure în suflete vii. Oare şi viaţa provoacă tot atâtea cutremure în suflete moarte?

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Viaţă-moarte (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima este cea mai fascinantă dintre catedrale. Rezistă la miliarde de cutremure şi are patru adăposturi anti-ură pentru suflet.

aforism de Ionuţ Caragea din M-am născut pe Google (2021)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce lucru minunat să fii iubit! Nu există decât un singur lucru mai minunat: să iubeşti! Inima, trecând prin iubire, devine eroică. Nu mai e alcătuită decât din puritate. Nu se mai reazimă decât pe ceea ce e mare şi înalt. În ea nu poate încolţi nici un gând nevrednic, cum nu pot creşte urzici pe un gheţar. Sufletul înalt şi senin, neatins de patimi şi emoţii josnice, care domină viaţa şi umbrele lumii acesteia, nebuniile, minciunile, urile, vanităţile, mizeriile, locuieşte în albastrul cerului şi nu mai simte decât zguduirile adânci şi subterane ale destinului, aşa cum culmea munţilor simte cutremurele de pământ.

citat celebru din romanul Mizerabilii de Victor Hugo
Adăugat de Bea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de inima

cuvintele tale încearcă s-ajungă
la inima mea
şi ploaia şi vântul pereţii îi freacă
şi ea devine prea grea...
un cutremur o zguduie crunt, un picur de apă
o loveşte cu sete,
o floare o mângâie blând.
viaţa, speranţa se bat să pătrundă
prin sufletul meu
sau prin gând...
la inimă se grăbesc să ajungă
să stea
soarele, luna, pământul şi tu
cum tu inchizi ochii... se stinge şi ea...

poezie de Marian Senchiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era târziu şi ploaia nu se oprea

Îmi doresc o felie de salam
şi-un câine,
nu-mi oferiţi posturi în guvern,
liniştea garsonierei nu trebuie dezlipită
de pe retina sufletului,
vreau să aud vecinii cum ţipă,
apa să fie mereu rece,
îmi doresc şi-un colţ de pâine,
şi-o pisică.

Mobila trebuie să fie plină de găuri,
covorul brodat cu scrum,
nu trebuie să se simtă vreo clipă bucuria nepăsării,
liftul nu trebuie să meargă,
cele 10 etaje trebuie iubite împreună cu seismele,
nu am nevoie de căderi nervoase,
oraşul devine o jucărie de câlţi,
câinele mă latră să-i dau felia de salam,
pisica mă zgârie pentru colţul de pâine,
ce minunată e această vacanţă

[...] Citeşte tot

poezie de George Cătălin Cudalbu (11 mai 2020)
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sancta simplicitas

(unui om cuviincios)

Detaşat de trup
Sufletul cotrobăie prin
Atelierele dezordonate ale minţii
Printre sunete de ciocan şi valuri de fum
Tresari la surpriza mereu neştirbită
a durerilor trezite din beţia somnurilor

Pluteşte un are de rupere,
Un aer de zdruncinare
deasupra apelor termale ale sufletului,

să te descalţi,
căci este pământ sfânt,
pământ fierbinte
– acolo unde ţâşneşte focul pasiunii.
Nedesluşit,
în hieroglife antice,
Mutul din tine,

[...] Citeşte tot

poezie de Codruţa Corbei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Voi nu mă ştiţi, fireşte, luminăţia voastră
pe-atunci eram sămânţă, sau nici măcar atât
umblam prin labirintul trupesc al unor oameni
din care unii, poate, vă vor fi şi văzut

ştiu doar că-n ziua-n care voi v-aţi născut pe lume
trei magi cu guri de aur, călăuziţi de-o stea
s-au pogorât din munţii Moldovei să vestească
un prunc domnesc cu fruntea heraldică şi grea

O super-novă, parcă, a explodat în iarnă
a fost şi un cutremur de tei în univers
(aceste semne, toate, le-au scris de fapt bătrânii
prin pravili şi cazanii, cu seve de neşters)

şi aţi crescut ca feţii-frumoşi, şi eraţi geamăn
cu candela de miere a limbii româneşti
aud că fiinţa voastră lăsa prin aer urme
de forma unui clopot oceanic tras de peşti

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Epistole Vieneze (1979)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spânzuratul

Chiar e mai trainică funia legată
decât viaţa,
de-i face o ureche cu nod
şi bagă capul în ea?

Mă cutremur de atâta curaj
şi-i măsor disperarea,

dar nu cred într-o putere
ori demonstraţie făcută cuiva
când moartea
însoţeşte întotdeauna uitarea.

Nimicul şi deşertăciunea
îi închid sufletul în păcat,
de nu se iartă
şi judecată nu are
decât ardere fără sfârşit.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumatatea privirii

jumătatea privirii în remuşcarea oglinzii
răstignită nupţial între trupurile noastre
tu ca şi cum ai privi în ochi epicentrul
următorului cutremur inexplicabil din mine
adîncurile unde niciodată nu vei avea cum să călătoreşti
eşuezi epavă cu termen de garanţie pentru istorii comune
te simt îţi petreci degetele prin rănile de ipsos
ale statuilor mele devastatoare descoperire
inima doar astrolab stricat pentru planete
născute dintr-un timp dat înapoi
spre nopţi atîrnate în ferestre
undeva la marginea căderilor
despre care nu vorbim niciodată
pentru că noi nu avem limbă
ci doar o nefericită răsucire a sufletului
în jumătatea perfectă a privirii

poezie de Virgil Titarenco
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se nasc în zori

Cântă aerul arzând jeratecul
Flacăra se-nalţă înroşită
Fierbe adâncul pământului
Cutremur într -o zi însorită

Zbuciumă cerul cu nori
Colbul din praful de stele
Adună parfumul din flori
Protector al iubirii selene

Revarsă iubirea ca o lavă
Din crater o inimă fierbinte
Securizat în vechea epavă
Renaşte un suflet cuminte

Vise frumoase ce nu mor
Împrospătate se nasc în zori
Gânduri ard în flăcări de dor
Flacăra iubirii liberă tu zbori

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A înmugurit tăcerea

Parcă şi tăcerea-n noi a-nmugurit...
Plouă peste oameni, plouă-n noapte peste
Ploaie de tăcere, ploaie de granit...
Plouă în neştire, frunze la ferestre.

Scârţâie fântâna imn de neputinţă
În tăcerea nopţii şubredă şi grea.
Cumpăna se-apleacă iar, întru căinţă
Şi-ngenunche-n noapte, ca o boală grea.

Se cutremur ramuri... Plâng cu stele-n noapte,
Toamnă ni-i în suflet, frunze arămii...
Trec, sobor de clipe, zile lungi, deşarte,
Pe un cer de sticlă, pe alei pustii...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndoiala

A fost în sufletul meu adânc îngropată
îndoiala ce timpul nu poate s-o şteargă,
îmi schingiue inima ca lancea-nvăpăiată
şi nimeni pe lume nu poate să-nţeleagă.

Sub picioare prăpastia mi-se deschide
şi văd că viaţa-mi este în mare pericol,
mă simt incapabil de a mai decide,
căci furii se abat asupra-mi ca viscol.

Căzut-am victimă gândirii profunde,
mi-am simţit sufletul aspru bătut
de frică ori de -ndoiala ce mă pătrunde,
iar să mă apăr de acestea n-am avut scut.
Un cutremur din inima mea se aude.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2010), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi moare al spiritului suflet...

Îmi moare al spiritului suflet
Şi-a lui avânt de altădat,
Mă simt pustie şi străină,
De lumea ce am adorat,
În raiul verde al fericirii,
Acum, un vis pustiu şi dărâmat.

Îmi moare al spiritului suflet,
Când vorba nu mai este vorbă
Şi omul firea şi-a schimbat,
Ca vulpile când năpârlesc,
Iar optimismul surd, apatic,
Lumea toată a inundat.

Îmi moare al spiritului suflet,
Mă simt din ce în ce mai rău
Şi am putere ca o râmă,
Dar bătrâneţea cu iz tânăr
Aş vrea să o trăiesc frumos,
Nu ancorată în frustări,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (21 aprilie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tropotul drumului pustiu

Se-aude un tropot pe drumul străvechi
Ce trece prin codrul de ceţuri ascuns;
E-aproape, e iute, pulsează-n urechi,
Şi simt cum, din suflet, ceva i-a răspuns.

Un strigăt sălbatic e tot ce aud,
Cutremur de simţuri revarsă fiori
Pe trupu-mi ce arde sub gheaţă. Asud.
Dorinţe ciudate-şi iau zborul prin pori.

Din ceţuri se-ncheagă o formă pe drum
Şi totul devine un calm dureros
În care tăcerea se-aşterne precum
Uitarea pe ce nu mai are folos.

Îmi scutur privirea. Deja e prea mult,
Pe drumul pustiu, iar, un tropot s-ascult.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea lui Eliade

Tăceţi! Cearta amuţească - E-o oră grea şi mare
Aripele ei negre în ceruri se întind,
Astfel lumea-amuţeşte la-ntunecări solare,
Astfel marea-amuţeşte, vulcane când s-aprind,
Când prin a vieţii visuri - oştiri de nori - apare
A morţii umbră slabă cu coasa de argint.
Tăceti! Cum tace-n spaimă a Nordului popor,
Când evul asfinţeşte şi dumnezeii mor.

Aducaţi-vă aminte de-acele nalte poze
De frunţile-n lumină a vechilor profeţi,
Pe un pustiu de piatră, pe cer d-azur şi roze
Trecu un stâlp de flacări ce lumina măreţ
Şi-n fruntea unui popol pierdut în chin - e Moze,
Şi sufletul lui mare, adâne şi îndrăzneţ,
Prevede că din sânul pierdutului popor
E viitorul lumii şi-al ei mântuitor.

El n-a văzut pământul promisiei divine,
Viaţa lui se stinse în munţii slabi şi suri,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sup trupul tău cald

Sub trupul tău cald simt cum mă pătrunzi până în suflet,
Acorduri de chitară se revarsă în mine din al tău cântec.
Leagănul tău mă face să acordez tot trupul,
Nu ieşi afară. Te rog, vino înăuntru!
Împinge notă cea mai clară în micul acord de chitară,
Împinge sensul notru-n doi, să ne iubim o viaţă amândoi.
Împinge notă de diafragmă în notele virgine,
Pe clape de pian dansează arcuşu-n mine.
Şi ce divină e durerea acordurilor dezacordate,
Buciumul zbate inima mea
Intrând cu totul pan' la ea.
Ce sentiment vinovat în al nevinovăţiei timp...
Eu nu am vrut, tu nu ai vrut, dar ne-am trezit iubind...
Iubind acorduri de chitară,
Iubind arcuşul de vioară,
Iubind leagănul tandru,
Iubindu-ne unul pe altul.
Tresar valuri adânci în marea mea din mine,
Atingerile mele te fac să uiţi de ţine.
Nu vreau un alt destin cu altcineva să împletesc,

[...] Citeşte tot

poezie de Iustina Elena Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!