Citate despre cuvinte și depășire
citate despre cuvinte și depășire (inclusiv în versuri).
Bunele maniere și cuvintele blânde te ajută să treci peste multe lucruri dificile.
citat din John Vanbrugh
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Sfânta Treime există o comuniune și o distincție care depășesc posibilitățile cuvântului și înțelegerii.
citat din Sfântul Grigorie de Nyssa
Adăugat de Loredana Foca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regatul cuvântului a depășit de curând universul.
citat din David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu este nevoie să elimini religia; tu trebuie să depășești nevoia de aceasta. Cu alte cuvinte, în loc să speri pentru o viață bună, tu fă o viață bună.
citat din Jacque Fresco
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne domină în chip absurd un anumit spirit juridic; un superstițios respect al contractului. Faci un fel de contract, îți iei un adevărat angajament față de tine, când spui altuia: n-am să fac niciodată asta. Ce absurdă convingerea că "a te ține de cuvânt" e totul. Descoperi alte sensuri, depășești și te depășești - dar ai prins să spui că ești ceva, și rămâi ce ești, ce ai fost.
E, în fond, superstiția celuilalt. Rușinea de celălalt - din tine.
citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem cuvinte uitate sau note răvășite pe partitura universului, bagheta magică a timpului trece peste noi, lăsând urme adânci.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caut portretul lui Hegel
Eu n-am văzut niciodată
Portretul lui Hegel,
Mi-a lipsit momentan
De pe toate cărțile.
Am auzit însă că există
La un anticariat.
Nu prea departe de-aici,
O fotografie de-a lui, înfățișându-l
În clipa când trece
Peste toate sistemele filozofice,
Ca viermele de mătase
Pe frunzele de dud.
Trebuie să fie ceva neobișnuit și frumos,
Electric.
Ceva ca omul.
Într-o zi o să-mi fac timp.
Mă voi repezi până-acolo
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi știm, dimpotrivă, că sărăcia sfârșește prin a degrada spiritul, superior din naștere, al multor creatori în cele sufletești. Că-l face meschin, îl înăcrește, îl strâmtează, îl sărăcește c-un cuvânt. Și mai știm chiar că mizeria, când a depășit o anumită margine, poate face să se piardă complet genii și talente.
D.D. Roșca în Existența tragică
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cuvintele pot fi câteodata piedici în calea gesturilor. Căldura unei strângeri de mână înlocuiește cu succes, și poate chiar depășește, profunzimea multor cuvinte. Poate ar trebui să lăsăm vorbele deoparte atâta timp cât o situație se pretează și unui alt tip de comunicare decât cea verbală.
Juliana Mallart în Cine sunt eu?
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au murit poeții
Vouă, celor morți, arși, împușcați,
Vouă vă scriu, colegi din tinerețe.
Un torent de pământ se prăbuși peste voi
și freamătă - cu freamăt de plante.
E tăcere, nemișcare și gol
Vârtejuri de pământ, pe jumătate stinse -
Unde este durerea - gurilor moarte
cuvintele să nu le lipsească -
Iată, deasupra, înalt, în trunchiuri
din voi crescute freamătă nopți și vânturi,
pentru gurile pline de pământ și var
în zadar căutați cuvinte -
E târziu, prea târziu pentru încătușate mâini
prin neodihnite furtuni, nopțile să le sfarme.
În zadar pe cei vii îi chemați
cu plânsetul și vaietul vântului.
[...] Citește tot
poezie de Tadeusz Borowski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pace!
Ce dorința, ce cuvânt!
Să fie pace pe Pământ!
Ce noțiune, ce concept!
Să fie pace pe Pământ!
Ce sentiment și ce stare!
Doar să fie Pace, Pace!
Ce Iubire, ce Putere!
Pace fie, Pace, Pace!
Monumentul cel mai înalt
Ce depășește a Iertării prag
Aripi de Lumină are
Pace fie, Pace, Pace!
Este cea mai puternică Iluminare
Pace fie, Pace, Pace!
Să lumineze întreaga Planetă
Doar cu Pace, Pace, Pace!
De unde EȘTI TU, DOAMNE
Te rugăm doar DĂ-NE PACE!
[...] Citește tot
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murim
ne mor și cuvintele,
pe vremurile aceste,
noi și ele eram în poveste,
murim cu toții, cei prinși în culpă
și cei fără de culpă,
murim și noi și mor și alții
chiar dacă viața lor este mai lungă
și mor mai târziu decât împărații.
le troienește și vremea și uitarea
pe mine negre presimțiri,
închipuiri, chemarea lor
le prind cu mintea,
ochiul, amăgirea, calea
în moarte este tot fără de capătul infinirii,
ea pe toate le încheie
dar nu le depășește,
zi cu zi, și vremea, și uitarea
trec tot mai departe, iubito,
și vremea le vremuiește
pe toate și pe noi,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul "iluminare" evocă într-un fel ideea unei realizări supraomenești, iar sinele fals vrea să perpetueze această idee; dar aceasta este pur și simplu starea dumneavoastră naturală, trăirea identității cu Ființa. Este o stare de conectare la ceva incomensurabil și indestructibil, la ceva care, aproape paradoxal, sunteți în esență dumneavoastră, dar care, cu toate acestea, vă depășește cu mult. Ea înseamnă regăsirea naturii dumneavoastre adevărate, dincolo de nume și de înfățișare. Incapacitatea de a simți această conectare dă naștere iluziei separării separare de propria persoană și de lumea care vă înconjoară. Atunci vă percepeți, conștient sau inconștient, ca pe un fragment izolat. Apare frica, iar conflictul interior devine starea normală.
Eckhart Tolle în Puterea Prezentului
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piatra nisipului
Am învățat aici să cred în lumină,
Să pun la-ndoială și umbra și norul,
S-adun în clepsidre și viața și dorul
Să fug îngrozit de tăceri și rutină.
Am învățat aici să trec peste margini,
Să rup din zăplazuri un bob de răcoare,
Să pun în izvoare un dor de izvoare
Să stâmpăr durerea cu flori și cu pagini.
Am învățat aici să-ngheț în cuptoare
Și-n norduri să-mi caut căldura cea grea,
În orice-nserare se naște o stea
Și-n orice lumină-i o stea trecătoare.
Am învățat aici să cred în tăcere
Și-n stropul de piatră trecut în nisipuri,
Căci toate în viață se fac din nimicuri
Și apa în stâncă își află putere.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba dulce
Această limbă dulce-n cuvinte
a unui om tăcut de felul lui,
întors de undeva de prin Vaslui
păstrează-n ea ce are în minte.
Trecutul îl ară și-l frământă,
reține ce-i necesar și-ncântă,
repetă ruga ce-o crede sfântă
și cu încredere se avântă.
În echilibru pe puntea-n balans
trece peste hăul lumii în dans,
urâtul vieții și-l uită-n trecut,
face din cuvânt singurul său scut.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe român cu greu îl convingi (sau nu-l convingi deloc) să intre "în front". Tot ce depășește ograda lui, bătătura lui, nu-l interesează, sau îi trezește suspiciunea, teama - de asta "Moromeții" e o carte genială. Tot ce înseamnă asociere, întovărășire, atentează la " libertatea" lui, la bunurile lui, la însăși persoana lui. În caz de pericol, românul sare, dar nu pentru că vecinul lui ar fi în pericol, ci pentru că acel pericol ar putea să se întindă și la el, în ograda lui. Daca însă motivul "asocierii" este lipsit de concretețe sau îndreptat direct împotriva lui... nu se opune cu hotărâre. Sigur că nu e de acord, dar nici nu zice NU, ci SĂ MAI VEDEM... Dacă tărăgănarea (acesta e cuvântul!) înseamnă înțelepciune, atunci... mă dau bătut. Românul nu se apără - de atacat nici vorbă, și nu de frică - ci tărăgănează.
citat clasic din Paul Goma
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa cu noi
Dacă-ar mai fi să ne-ntâlnim pe cale,
Ce ne-am mai spune, oare, cu ce glas?
Ce-am face cu-amintirile domoale
Care ne însoțesc la orice pas?
Dacă ar fi să mă zărești în iarbă
Privind la cerul îmbrăcat în nopți
Ai trece peste toate-n mare grabă
Ca să mă iei în brațe, dacă poți?
Dacă ar fi să vin cu o răcoare
Prin verile ce se topesc de dor,
M-ar recunoaște pașii tăi sub soare
Sau m-ar călca, mergând spre-al nost' izvor?
Dar dacă-ar fi să mă cuprinzi de mână,
Fără să-mi spui nimic, niciun cuvânt,
M-aș crede-a Universului stăpână
Și aș pluti, n-aș merge pe pământ!
Dar nu-s decât închipuiri visând
În voia cărora mai rătăcesc,
Ce nu știi tu, e că te port în gând
Și-oriunde-ai fi, te-aștept și te iubesc!
[...] Citește tot
poezie de Lili Șipoteanu (17 noiembrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Amandoi
Amândoi ne privim în noapte,
dar fără aduceri aminte
și peste surâsul tău de șoapte
lumea este spartă de cuvinte.
Capodopere-s azi visele,
cu declarații de iubire
și doruri ce ascund în ele
o rugăciune din privire.
Noi am alungat genitivul,
demult am depășit uimirea
și versul ne este portativul,
iar muzica este iubirea.
Triluri colorate vin în toamnă,
cu tăceri am legănat petale
și-am pus sărutul tău de doamnă
pe cântecul izvorului din vale.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păstrează-ți speranța vie și poart-o în lume ca pe o făclie trandafirie, visurile tale să depășească numărul o mie, îmbracă-ți inima în a credinței înflorată ie și presară peste cuvinte a iubirii pulbere aurie, astfel totul spre binele tău o să fie!
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte și depășire, dar cu o relevanță mică.
Paralelism liric
dacă aș fi fost meșterul Manole
m-aș fi zidit pe mine însumi
aș fi renunțat la sufletul meu greu și dens
ca o cărămidă arsă în focurile suferinței
pentru femeie
și artă
dacă aș fi fost Cristofor Columb
nu aș fi ajuns niciodată
mai departe de coastele femeii iubite
sufletul meu greu și ruginit
ar fi atârnat ca o ancoră
după corabia trupului meu
dacă aș fi fost Napoleon Bonaparte
m-aș fi exilat singur
pentru că nu pot concepe un alt imperiu
în afară de singurătate
și nici un alt asediu
în afară de cel al propriei minți
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cuvinte și depășire, adresa este: