Citate despre cuvinte și metafizică
citate despre cuvinte și metafizică (inclusiv în versuri).
Metafizica e un cuvânt care permite totul și nimic.
Octavian Paler în Convorbiri cu Octavian Paler de Daniel Cristea-Enache (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Poezie
exiști pentru a spune-Sunt!
Sfițească-se pașii cuvântului Tău
Fie voia Ta în abisul tăcerii
În cer și pe pământ
Prinosul cuvintelor noastre primește-l
Din eternitate în eternitate
Aceeași închipuire metafizică
Și ne iartă nouă nemurirea
Și toamna singuratică din priviri
Și nu ne duce pe noi în durere
Când ochii bat în cer cu o lacrimă!
poezie de Diana Mihaela Zăgan din Poezia (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare operă de artă recuperează, metaforic și metafizic, identitatea originară a cuvântului.
aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ca orice știință adevărată, sociologia își are legile ei generale, cu alte cuvinte propria ei "metafizică".
Vasile Fanache în Gând Românesc, Metafizică și sociologie (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeziile sunt bomboane metafizice preparate de cofetari ai cuvântului. Unele fondante, emoționante, altele savante, abracadabrante.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se întâmplă
Și totuși se întâmplă,
să fii prins în inelele lunii,
dezvelit în albastru sub cuvinte aprinse,
înalte și încete.
Sau dimineața într-o mahmureală metafizică
cu inima mâhnită, dezamăgit de noi înșine,
neputând înjgheba zborul în azur,
evitând să asculți liniștea din cuvânt,
care uneori nu-i acasă.
Din cuvântul ieșit la suprafață
orice licărire nouă e rece, cifra doi e negată
și abisul din noi ne destramă gândind.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare suflet creează pentru el însuși exact acei oameni, evenimente și împrejurări de care are nevoie ca să îndeplinească ceea ce dorește să îndeplinească. Cu alte cuvinte, nimeni nu este ''dezavantajat'' dacă luăm în considerare ceea ce sufletul dorește să realizeze. De exemplu, sufletul poate să dorească să lucreze cu un corp handicapat, sau într-o societate represivă, sau în condițiile de constrângere politică sau economică enormă, pentru a i se oferi condițiile necesare să realizeze ceea ce a hotărât dinainte. Vedem că oamenii se confruntă cu "dezavantaje" în sens fizic-dar acestea sunt, de fapt, condițiile metafizice corecte și perfecte.
Neale Donald Walsch în Conversații cu Dumnezeu, volumul II
Adăugat de Traian
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când Schopenhauer a avut năstrușnica inspirație să introducă sexualitatea în metafizică, iar Freud pe aceea de a înlocui vorbirea deșucheată cu o pseudoștiință a frământărilor noastre, a devenit la modă ca primul venit să ne vorbească despre "semnificația" isprăvilor, timidităților și reușitelor sale. Toate confidențele încep cu asta, și toate conversațiile, până la urmă, acolo ajung. În curând, relațiile cu ceilalți ni se vor rezuma la notificarea orgasmelor reale sau născocite. E destinul speciei noastre pustiite de introspecție și anemie: să se reproducă prin cuvinte, să-și etaleze intimitățile nocturne, sporindu-le eșecurile sau izbânzile.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metafizica deci, atât cea a naturii, cât și cea a moravurilor, mai ales critica unei rațiuni care cutează a zbura cu aripi proprii și care precedă ca «exercițiu preliminar ˂propedeutic˃» constituie propriu-zis, ele singure, ceea ce putem numi filosofie în adevăratul sens al cuvântului. Aceasta raportează totul la înțelepciune, dar pe calea științei, singura cale care, odată deschisă, nu se acoperă niciodată și nu permite rătăciri. Matematica, știința naturii, însăși cunoștința empirică a omului au o înaltă valoare ca mijloace pentru niște scopuri ale omenirii, care în cea mai mare parte sunt contingente, și dacă în cele din urmă ele duc totuși la scopurile ei necesare și esențiale, o fac numai prin mijlocirea unei cunoașteri raționale din simple concepte, cunoaștere care, oricum am numi-o, nu este propriu-zis decât metafizica.
Immanuel Kant în Critica rațiunii pure
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Per total, noi aflăm că elementul fizic constitutiv al "bogăției-energiei" nu poate scădea și că constitutivul metafizic al "a ști-cum-a face" poate doar să crească. Cu alte cuvinte, de fiecare dată ce ne folosim bogăția, ea crește.
citat din Buckminster Fuller
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte și metafizică, dar cu o relevanță mică.
Metafizica verbului
Într-un fel cuvintele trebuie așezate exact
acolo unde se așază cuvintele
oaia la lup
muntele la cer
câinele la stăpân
păpădia la suflu
morții la pomană..
Într-un fel cuvintele vorbesc despre noi
mai mult decât vorbim noi despre ele
Ele mor odată cu noi
Și se nasc odată cu ele!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe metafizică
lui Nichifor Crainic
În porturi deschise spre taina marilor ape
am cântat cu pescarii, umbre înalte pe maluri,
visând corăbii încărcate
de miracol străin.
Alături de lucrătorii încinși în zale cănite
am ridicat poduri de oțel
peste râuri albe, peste zborul pasărei curate,
peste păduri adânci,
și orice pod se arcuia
trecându-ne parcă pe un tărâm de legendă cu el.
Am zăbovit îndelung între stânci
lângă sfinți bătrâni ca ghicitorile țării,
și-am așteptat să se deschidă
o fereastră de scăpare
prin puternice spații de seară.
Cu toți și cu toate
m-am zvârcolit pe drumuri, pe țărmuri,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obsesii vitale
cuvintele iscusite au contur albastru
ca nimbul îngerilor care mă veghează
revelația sublimă mă poartă prin castru
pe-un murg înaripat care mândru nechează.
Mozart mă transpune într-o primăvară
simfonii îmi revelează raiul absolut
lumini angelice atent mă înconjoară
sufletul se încarcă de miraj revolut.
îmi descopăr rădăcinile din univers
sunt soră cu munții cu codrul cu oceanul
lumi infinite le cuceresc prin vers
metafizică transfigurare îmi oferă elanul.
traversez cu cuvântul tot internetul
obsesii vitale îmi compun portretul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
România.fin de siecle
cunosc în sfârșit ticăloșia oamenilor blânzi
cunosc acești oameni cu mâini umede și
rotunde, gata să mângîie pe fiecare
sunt zile în care
oricare dintre noi
poate fi consecvent și meschin
hotărârea de a nu miri
de a rezista
am luat-o și noi
copiii mizeriei
vinovați de a ne fi născut
între două secole
între o coadă la carne
și una la ouă
de crăciun nouă ni s-au arătat
oameni făcuți zob în direct
am crescut în burta câinelui
care în noaptea aia
[...] Citește tot
poezie de Elena Vlădăreanu din Ce pot distinge în întunericul sălii, Europa. Zece cântece funerare (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Propedeutică
Puteam să-mi propun pedant o poiană pustie de pași de păstori:
petale placide schimbând între ele polen precum sărutările miri;
pistiluri pândite de putrede plăgi, púhave piei fără pori;
suple stamine suav sufocate de spori
ca să pot intui inocent impostura iubirii.
Învățam îndărătnic să-ndur când se-nalță și mă înconjură curți de-nchisori,
crescute contabil, ca vârsta-n copaci, tot conform unui cod de criterii:
curbe ce curmă cuvinte, cantate, convingeri, cernind cai și căi și culori;
cercuri de cer cercănate concentric de ciori
ca să-ncerc să pricep imprudent paradigma puterii.
Ezitam să evoc evadări și eranțe extreme, escortat în exil de eroi cu eterne erori:
porturi, patimi, povești, porți, parabole, punți, pirați și primejdii;
nocive năluci nave negre, nedemne de nimb născând nebunește din nori;
atoli anulați, epurate elanuri, cenzurate comori
ca să știu cum să neg insolent noțiunea nădejdii.
Sufeream sugerând simetrie sinistră siluete și spectre: suspecți de simbóluri în spânzurători;
pentru fiece punct cardinal, semafor al speranței, câte-un leș aderând unei funii;
[...] Citește tot
poezie clasică de Romulus Vulpescu din Arte & Meserie (1979)
Adăugat de Silvia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Înțelegere
Nisip în clepsidre, orele torceau
nori albi de nea la tâmpla mea.
Vis de noapte, în leneșa tinerețe
ironie cu imagini glumețe.
Și eu ca toți năucii,
pierdut, căutând cauza metafizică
a trecerii mele
prin nisip de grohotișuri
și de clepsidre sparte de timp.
Îngăduită putere a cuvântului
semnificație oferită
la o anumită etate,
cădere spre eternitate.
Așa, într-o doară,
o rază a raiului
cuprins de spaima
că n-ajung la ora,
înțelegerii perfecte.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred că toate ființele umane se nasc cu nevoia metafizică de asculta și de a spune povești. Nu putem trăi în afara cuvântului. A fi înseamnă a rosti. Poveștile, literatura în general, îndulcesc condiția umană fără a-i anula, însă, fatalitatea. Cărțile sunt ca niște aripi, citindu-le, zburăm deasupra lumii ca niște păsări care nu coboară pe pământ decât pentru a se hrăni, zburând, apoi, de fiecare dată, mai sus până ce aripile încep să nu se mai vadă, confundându-se în văzduh cu zborul însuși.
citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închinare
cu toată puterea mă leg de Cristos
viața din mine vreau să fie pură
veșmântu-i de lumină sfânt și prețios
se-ntinde peste suflet ca o armură.
vise și speranțe vreau să le-mplinească
boala din trupul meu să o alunge
cu valorile iubirii să mă locuiască
bătrânețea cu probleme mă ajunge.
cu înțelepciunea timpului din urmă
să mă bucur de viață de cuvântul plenar
El este păstorul eu oaia din turmă
care îl urmează trecând prin altar.
păcatul metafizic în credință se curmă
închinarea la Cristos să mă umple de har.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Street life
toamna asta gutuile miros a moarte
și alimpede apă de râu a pește înnodat în cârlig
iar frunzele acești daimoni ai câmpiei scad și cresc lumini
peste dealurile unde copilăria se zdrumică precum pietrișul sau nisipul măcinat
de pașii profetului urban
cu logica lui de om al străzilor
toamnele curg prin canalele orei-ceaslov
eu nu ma pot desprinde cu facerea în cuvânt
o noaptea valpurgică
a inserierii eului
dacă nu sunt eu/ eu sunt acel ecou
vocile toamnei subterane
înfipte in cateterul inimii mele orgolioase
și metafizica vârstei când numeri
secundele planurile unghiurile orbirea înțelepțirea vorbirea și nevorbirea
cuvintele asexuate
mâinile a doi bărbați împreunate pe mijlocul
toamnei referendumul și ideea de căsătorie ectoplasmatică
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slove în lumină
trăiesc extaze ample cu slove și muzici
poeții cutezanței îmi preocupă timpul
sunt pentru suflet prieteni metafizici
cu înțelegeri vaste care-și arată chipul.
voi turna iubirea cu mărinimie
răspândind voioasă poematice gânduri
expansiunea mea la sacra boemie
mă așează-n paralele în liniare rânduri.
versuri mă întremează îmi dau energie
cuvinte senzuale îmi ajung în suflet
nu există timp fără dram de magie
reflexele de Paradis le adun prin umblet.
iubirea pentru viață crează sinergie
pe cerul împlinirii nu-i loc de urlet de tunet.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cuvinte și metafizică, adresa este: