Citate despre dovleci și moarte
citate despre dovleci și moarte (inclusiv în versuri).
Dovleacul și spanacul
Într-o bună dimineață-
Pe taraba de la piață-
Capsomanul de dovleac
S-a luat de-un biet spanac:
-Ce știi tu? Ești o verdeață
Fără mare importanță
În a omului viață,
Cu alte cuvinte- fleac!
De-asta ți-au și zis spanac.
-Sunt spanac, dar văzut bine,
Că sunt plin de vitamine,
Pe când tu, oricum o-ntorci,
Ajungi hrană pentru porci
Dacă nu... chiar și mai rău,
Cap la orice tăntălău.
Cu-asta, ce mai tura-vura
I-a închis spanacul gura.
MORALA:
[...] Citește tot
fabulă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurire dalbă
Cad frunzele buluc
Din interzisul nuc,
Dovleacul fără mumă
Se strâmbă rău la brumă.
Dovelții dintr-o dată
Rămân orfani de tată
Când cade pe grădină
Tot frigul din lumină
Să vă mai spun aș vrea
Că toamna, moartea mea,
Poartă la gât o salbă
De nemurire dalbă.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antarctica operată
moartea
îmi zâmbește dintre dungi de pijama
eu îi zic să se ducă-n
pinguinia
cu dinții ei de lumânare-n dovleac
4 lazări:
AdusulTăiatulVindecatul
și Eu
de ce ai băut Vasile-i curios
braconierul c-un pahar de Jack în față
de îngere... n-ai întrebat
cum ar fi fost să fiu un treaz în viață
oricâtă
pâine-mi dospește-n cuvinte
[...] Citește tot
poezie clasică de Vasile Munteanu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea anapoda
Parașutistul cade și nu moare
Indiferent e sclavul prins în lanț
Se scutură cireșii plini de floare
Cei sănătoși se prăbușesc în șanț,
Miroase a pădure și Sahara
Cresc portocale pe la Polul Nord
Se poartă blănuri când e-aproape vara
Mor nou-născuții de atac de cord,
Colindă invalizii continente
Octogenarii intră-n discoteci
Rachetele spre Venus sunt prea lente
În pruni cresc mere iar în meri dovleci,
Balenele devin sinucigașe
Pe Hercule ologii-l iau în râs
O balerină vrea să se îngrașe
Gioconda și-a schimbat ai ei surâs,
[...] Citește tot
poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la dovleci și moarte, dar cu o relevanță mică.
Noaptea vrăjitoarelor
Bal mascat cu vrăjitoare
În alai se desfășoară
La păgână sărbătoare,
Când stafii te înfioară.
Dornici de senzațional,
Petrecăreții se-adună
Ascunși sub măști de carnaval,
Să se-amuze în nocturnă.
Costumați în vrăjitoare,
Denaturează făptura
Cu priviri scânteietoare,
Precum "Contele Dracula".
Cu mască în loc de joben,
Cât mai înspăimântătoare,
Mulți fac noaptea de Halloween,
Stranie comemorare.
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Tradiții și ritualuri românești (2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea
Am tot zis că o să-ți scriu, dar mereu am amânat,
că am sufletul pustiu și de gânduri frământat.
N-am să-ți cer și nici să-ți dau, vreau numai să mă asculți,
c-un prieten vreau să stau că dușmani îmi sunt prea mulți,
au comportament de turme, umblă cu jalbe și pâre,
unii-n viață lasă urme, alții mâzgălesc doar dâre,
unii au noroc prea mult, alții-au ghinion destul,
unul se crede prea cult, altul este prea fudul.
Doar Celui de Sus Îi cer ca să fie Bun și Drept,
tu să fii plin de mister, eu să fiu mai înțelept,
tu ești bun, neaoșă-ți vorba, nu te-neci că știi înotul,
dar te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul,
lasă ura și mânia, ducă-se-n pustii de-acum,
poți să-ți pui în cui mândria că din foc a rămas scrum,
nu te da cocoș de munte, fii păun împărătesc,
uită de patimi mărunte ce gândul îți iscodesc,
nu vreau să mă cert cu tine, nu mai e timp de-mpăcare,
din greșeli înveți ce-i bine când suferința e mare,
respirăm ce-i poluat, cu-apă chioară ne-mbătăm,
turnăm otravă-n ficat, pe-alții pretind să-nvățăm,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măritiș pe furiș
Îi venise rândul fetii,-n rândul lumii să mărite,
Dar găsiși atâta grabă?! Nu vrea fata... Doamne sfinte!
- Vezi, fă, tu, că ești femeie, care-i e nemulțumirea,
Că de nu ne știe satul, fir-ar ei să-i fie firea!
- Mâine, îți promit bărbate, că deschis am să-i vorbesc,
Numai lasă-mă la noapte rostul bun să-l ticluiesc!
Iaca, vine dimineața...
- Fă Ileano, vino-ncoa!
- Ce e bre, atâta grabă?! Ia zi, s-a-ntâmplat ceva?!
- Maică, știi, vorbește satul... Taf-tu este mâniat...
Ești frumoasă, ești deșteaptă, numai nu te-ai măritat.
Spune tu măicuței tale, care-i baiul, draga mea?!
- Iaca-ți spun maicuță bună, însă nu te mânia!
- D-apoi ce o fi să fie, zise mama.
- S-a făcut! Știi tu mamă, cum că fata nu-ți mai e ca la-nceput?!
- De, tu ai crescut copilă!
- Nu mai sunt nici fată mare! Vezi?!
Aici îmi este hiba.
Zise mama: Ai răbdare! Mergem și tocmim feciorul
Nu-i așa de negru dracu!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă florilor de gheață
De-atâtea ori, purificarea, ne-apare-n alb boboc de crin.
Un anotimp, Zâna Crăiasă... Și ne dorim copii să fim.
În flori de gheață prinse-n suflet, povești pictate la fereastră
Ne luminază-ntunecarea și revenim copii, acasă.
Mireasmă de gutui și pâine, vin fiert, dovleac și cozonac,
Mustind din casa bătrânească, m-așteaptă iar, să vin cu drag.
La tâmple albe, sub broboadă, de timp și gânduri troienite,
O văd din ușă și pe mama și pe bunica. Ia aminte!
De-atâtea ori, purificarea ne-apare-n alb boboc de crin,
Simbol adus copilăriei în care îngeri întâlnim.
Un anotimp de vis și umbre, bătrâni, la tâmple cu ninsori,
Argint de stele în panere, copac împodobit cu flori.
Omătul fin cernut deodată, țurțurii, omul de zăpadă...
Sub flori de gheață, flori de stele au început de ieri să cadă.
În Yan și Yn se-mparte lumea, apus și răsărit de zei,
Precum se-mparte viața noastră în anii buni și-n anii grei.
Un anotimp, Zâna Crăiasă... Și ne dorim copii să fim.
Dar timpul nu se mai întoarce, nici nu putem să îl oprim.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea XXL (parodie după "Scrisoarea III" de Mihai Eminescu)
Un osman dintre aceia fără neam și fără limbă,
Ce mânat de vreri meschine patria ades și-o schimbă,
Se plimba matol, sărmanul, neținând cărarea dreaptă,
Scărpinându-și cu ardoare scăfârlia cea deșteaptă.
Dintr-un bloc fără ferestre o gagică se coboară,
După mutra rutinată nu părea deloc fecioară,
Mirosea a vișinată de-acum două primăveri
Iar surâsu-i (cu proteză) provoca la ochi dureri.
Osmanlâul, tip sensibil la atâta frumusețe,
A-nceput să facă zâmbre și pe-alocuri fețe-fețe
Și chiar dacă peste case, nesimțită, cădea bură
Pofticios privea la tipă, fermecat de-a ei natură.
Pipăindu-și marafeții, vru să-ngaime tandre șoapte
Cam ceva de genul: "Fato, unde vrei să dormi la noapte?"
Ea, văzându-i poticneala, gât de struț pe dată-ntinde,
Din cotlonu-i plin de zoaie, ca zvârluga se desprinde:
- Scoate euroii, nene, iar apoi în brațe-mi vino
Eu să îți alin hormonii, iară foamea-mi tu alino!
Hai, acuși se face beznă și apar la streșini stele,
Vin să-ți prezantez tariful plus serviciile mele!
[...] Citește tot
parodie de Rudy Valentino, după Mihai Eminescu
Adăugat de Rudy Valentino
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Glossă nopților de toamnă
În catapetesme stranii se așterne iarăși vântul,
Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră...
Ramuri frânte de durere au încoronat pământul,
Printre vise de lumină, la întoarcerea acasă.
Nori, în treceri către mâine, se cunună în tăcere
Cu speranța reveriei. Plai lumesc se-mbujorează,
Parcă-a înviat deodată și grădina cu zorele...
"Toate-s vechi și noi sunt toate!". Toamna iar se instalează.
În catapetesme stranii se așterne iarăși vântul...
Parcă preoți de lumină, în veșminte ruginii
Vin și-n goana după timpuri, iar cutreieră pământul
Unde vara stă închisă sub poeme viorii.
Nouri negri de mătasă învelesc întreaga lume
Dans de frunze și de ploaie pe aleile pustii
Se unesc și-și dau binețe, ca un clopot să răsune
Și vuiesc, se pierd în noapte, în tăcerile târzii.
Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră,
Plâng viorile de ramuri într-un vicios concert,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miercurea păresimilor
I
Pentru că nu sper să mă întorc din nou
Pentru că nu sper
Pentru că nu sper să mă întorc
Să-mi doresc ce e dat unuia sau libertatea altuia
Nu mă mai căznesc să mă căznesc cu astfel de lucruri
(De ce și-ar mai întinde aripile bătrânul vultur?)
De ce să mai jelesc
Ștearsa putere a unui obișnuit ținut regesc?
Pentru că nu sper să mai cunosc
Neputincioasa glorie a unor vremuri bune
Pentru că nu cred
Pentru că sunt sigur că nu voi avea parte
De singura putere adevărată și trecătoare
Pentru că nu mă pot adăpa
Acolo, unde copacii înfloresc și apele izvorăsc, căci totul
este nimic iarăși.
Pentru că timpul este numai timp
[...] Citește tot
poezie de T.S. Eliot, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Madalina mea...
In loc de cuvinte goale
Va ofer un sincer gand
Ce ma poarta catre mare
Si ma lasa tremurand.
Amintirea unei fete
Ce zambea fara regret
Si lipita de perete
Imi soptea sa vin incet.
Cum am cunoscut-o oare?
Stati sa vad.. imi amintesc
Ea frumoasa ca o floare
Langa gardul batranesc.
Ne vorbisem de o luna
Dupa cum permitea vremea
Si-am simtit ca-i fata buna
Insa ea se cam temea.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre dovleci și moarte, adresa este: