Citate despre frică și răutate
citate despre frică și răutate (inclusiv în versuri).

Omul care se îndreaptă datorită fricii, se întoarce iute iarăși la răutatea lui. Trebuie, dar, să stârpim cu blândețe boala.
citat clasic din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunt și boli care ne sunt date ca lecții. Dar în cele mai multe cazuri, bolile noastre au cauze spirituale: invidia, răutatea, competiția acerbă, egoismul și dorința de răzbunare, la care se adaugă frica și stresul generat de o societate ultratehnologizată.
citat din Dumitru Constantin Dulcan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iubită Milena, atât de nestăpânit, atât de azvârlit încolo și încoace pe o mare, care doar din răutate nu mă înghite! În ultima vreme te-am rugat să nu-mi mai scrii zilnic, eram sincer, mi-era frică de scrisori; când odată nu sosea nici una, eram mai liniștit; când vedeam una pe masă, trebuia să-mi adun toate puterile și nu-mi mai ajungeau nici de departe și astăzi aș fi fost nefericit dacă n-ar fi sosit ilustratele astea. Mulțumesc.
Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Zeflemeaua este una dintre cele mai plăcute și dintre cele mai primejdioase calități ale spiritului: place totdeauna când este delicată; dar totdeauna ne temem de cei care se folosesc prea adesea de ea. Zeflemeaua poate fi totuși îngăduită, când nu este umbrită de nicio răutate și când antrenăm în jocul ei chiar persoanele despre care vorbim.
citat clasic din La Rochefoucauld
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Poți ajunge să te pierzi undeva în infinit, printre răutăți, egoisme, păreri de rău și teama că vei pierde. Noi ne creăm proprii demoni.
citat din Teodora Paula Dumitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nedumerire
Mi s-a scurs
nisipul din clepsidră
și tot n-am înțeles,
tot sunt nedumerit:
Ce este mai de temut
răutatea
sau prostia?
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu pedepsește toată răutatea tuturor, aici, și numaidecât; precum nici nu slăvește bunătatea tuturor, aici, și numaidecât. Chiar dacă ar face așa, atunci și oamenii ar face binele de frică; mântuirea ar fi de silă, iar nu o faptă a libertății și a dragostei. Apoi, dacă repede ar pedepsi tot răul, Dumnezeu ar fi un fricos, un neputincios, micit la o măsură omenească sau cel mult îngerească, și ne-ar da să înțelegem că se teme de rău și-și apără stăpânirea, cum fac oamenii. Ci tocmai pe faptul că îngăduie răilor să-și facă de cap, și-i lasă pe oameni neînfricați de pedeapsa năprasnică, ne dovedește atotputernicia Sa, veșnic liniștită asupra răului, atotputernicie asupra căreia, prin virtutea credinței, stăm liniștiți și noi, primind palmele și scuipările răului, ca pe niște mărturii ale neputinței aceluia, în fața atotputerniciei lui Dumnezeu, care ne întărește cu liniștea Sa.
Arsenie Boca în Părintele Arsenie Boca, mare îndrumător de suflete din sec. XX (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



A fost odată într-o țară un balaur mare, nevoie de cap. El avea șapte capete, trăia într-o groapă, și se hrănea numai cu oameni. Când ieșea el la mâncare, toată lumea fugea, se închidea în case și sta ascunsă până ce-și potolea foamea cu vreun drumeț pe care îl trăgea ața la moarte. Toți oamenii locului se tânguiau de răutatea și de frica balaurului. Rugăciuni și câte în lună și în soare se făcuseră, ca să scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nesățios balaur, dară în deșert. Fel de fel de fermecători fuseră aduși, însă rămaseră rușinați cu vrajele lor cu tot. În cele din urmă, daca văzu împăratul că toate sunt în deșert, hotărî ca să dea pe fiica lui de soție și jumătate împărăția sa acelui voinic, care va scăpa țara de această urgie, și dete în știre la toată lumea hotărârea sa.
Petre Ispirescu în Balaurul cel cu șapte capete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Am obosit...
Îmi puneți piedici, inventați povești,
Crezând că am să mă opresc,
Am steaua mea, vă spun pentru a ști
Și-n viață am să izbutesc.
Nu vă cer să mă apreciați, nu-mi pasă
De fițele și figurile voastre de aristocrați,
De părerea voastră mediocră și răutăcioasă,
Din partea mea, rămâneți aceiași încuiați.
Terminați cu critica, cu răutatea și prostia,
Cu acuzele, indolența, inferioritatea și ipocrizia,
Am obosit să v-ascult cum urlați din noroi,
Am obosit să mă uit în jos când vorbesc cu voi.
Fac tot ce îmi tresaltă sufletul de bucurie,
Lupt să îi fac pe semenii mei fericiți,
Știți cum arată zâmbetul unui copil trăit în sărăcie?
N-aveți de unde, căci sunteți prea zgârciți.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treptele răutății
Précum sunt în toate cele,
Trepte, grade sau nivele,
Trepte sunt și-n răutate;
Unii le parcurg pe toate.
Prima treaptă-a răutății,
Ce opusă-i bunătății:
Să faci rău, răspuns la rău;
Iartă, poate, Dumnezău.
Treapta-doua, răul vrut
Când rău nu ți s-a făcut;
Omul care-l săvârșește,
De-animal nu se-osebește.
Treapta-treia la rând vine:
Răul ca răspuns la bine;
E un rău de condamnat,
Un cumplit, grozav păcat.
[...] Citește tot
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (6 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile de tristețe, teamă, invidie, răutate, gelozie, ură, deznădejde, răpesc corpul de sănătatea și integritatea lui făcându-l să se poziționeze din punct de vedere energetic pe o frecvență mai joasă, a energiilor dezechilibratoare.
Raluca Rusu în Cartea "Acum o viață"
Adăugat de Magda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la frică și răutate, dar cu o relevanță mică.

Faurul-pământului deschise ușa făuriștei, ieși afară și se veseliră trei zile și trei nopți de așa mare izbândă. El mai cu seamă era nebun de bucurie pentru muntele de fier. Atunci porunci călfilor să facă lui Greuceanu o căruță cu trei cai cu totul și cu totul de fier. După ce fură gata, suflă asupra lor și le dete duh de viață. Luându-și ziua bună de la frate-său de cruce, Faurul-pământului, Greuceanu se urcă în trăsură cu frate-său cel bun și porni la Roșu-împărat ca să-și priimească răsplata. Merse, merse, până ce li se înfurci calea. Aci se opriră și poposiră. Apoi, Greuceanu desprinse de la căruță un cal și-l dete fratelui său, ca să ducă împăratului Roșu vestea cea bună a sosirii lui Greuceanu cu izbânda săvârșită; iară el rămase mai în urmă. Înaintând el alene, răsturnat în căruță, trecu pre lângă un diavol șchiop carele ținea calea drumeților ca să le facă neajunsuri. Acestuia îi fu frică să dea piept cu Greuceanu, dară, ca să nu scape nici el neatins de răutatea lui cea drăcească, îi scoase cuiul din capul osiei de dindărăt și-l aruncă departe în urmă.
Petre Ispirescu în Greuceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Teama de întuneric
ziua de azi e un fel de plictis
ocazițional casc de parcă
sunt pedepsit pentru toate răutățile lumii
uneori oscilez între cer și pământ
caut locul în care o să
locuiesc pentru o vreme
potrivindu-mi respirația după
zborul de pasăre
o să o iau de la început
și pentru că mi-e teamă de întuneric
cineva o să-mi fie complice
alteori stau să desenez cu privirea pe cer
un Dumnezeu răutăcios și fără barbă
cu mâinile lui însângerate
agită norii
un înger crapă cerul în două
mă privește lacom și plescăie din buze
pe lângă mine trece o umbră
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică rimată la volumul "Zâmbete și lacrimi" al doamnei Any Drăgoianu
Tot citindu-ți cărțulia
Zâmbetelor tale, Any
Și prinzndu-mă soția
Mi s-au înmulțit dușmanii.
M-a 'ntrebat, dar cu dojană
Luându-mi cartea ca pe-o pradă:
- Cine este această Ană
Și cu igrecul în coadă?
Tensiunea se ridică
Și îmi strigă fără zâmbet:
-Am văzut că ți-o dedică
Chiar ca pe un dar de suflet!
Văzând, totuși că repetă
Întrebarea și-n amurg,
I-am răspuns că e poetă,
Prozator și dramaturg.
[...] Citește tot
poezie satirică de Laurian Ionică
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama ce urcă-n capilare
nu de voi îmi este frică ci de-ascunsul din adâncul meu
Dumnezeul voitelor și nevoitelor, apără-mă de mine cel trufaș
alungă de la mine lăcomia spiritului și spaimele curiozității
și păstrează-mă lin și clar ca apa de izvor
multă lume se teme de ceea ce poate să îți rezerve cel de afară, de întuneric, de moarte
dar puțini realizează răutatea ce zace în cel mai întunecat ungher al sufletului
și care nu așteaptă decât o geană de lumină pentru a se cățăra afară
până acum am luptat și am ieșit biruitor din orice încleștare
dar simt că puterile mă părăsesc, și presimt apariția fiarei,
prelingându-se peste ghizdurile prezenței mele urcând ca lacrima în capilare...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Adam: Cumplite timpuri. Derbedeii și ticăloșii au atâta trecere. Ce simplu își ascund răutatea în spatele unor vorbe goale. Orice năzărire a unui prost se poate transforma în ani de închisoare. Nu contează cine are dreptate. Important e să induci teroarea în oameni. Teama că la noapte dau buzna peste tine în dormitor, niște matahale în haine negre de piele, care-ți pun cătușele, în numele unor pretinse idealuri...
replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Specific românesc
Ce românești sunt astăzi căsuțele din Șchei!...
Sunt vesele și albe și curate -
Și totuși, altădată, ce triste și-ncruntate
Te-ntâmpinau aceste căsuțe strămoșești,
Prin care țărăncuțele minore,
De teama slujitorilor domnești,
Își ascundeau panglicele lor tricolore,
Căci zbirii stăpânirii din cetate,
Când năvăleau în Șchei să-și încaseze birul,
Le despuiau de salbe,
Inele
Și cercei;
Și le-aruncau pe toate, aproape goale,-n ploaie,
Ca să-nmulțească crucile din cimitirul
Bisericuței Sfântul Niculaie...
Așa era pe vremea-aceea-n Șchei
Când zbirii stăpânirii din cetate
Vânau doar pungi de aur
Și... femei...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Cuvântul liber, nr. 22 (27 aprilie 1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sabia lui Damocles
săbiile au ieșit din uz, dar spaima e prezentă
e mereu însoțită de ticăloșie, hoție, ignoranță și răutate
cum e să stai tot timpul sub amenințare
cu spaima cuibărită în sân?
cuvintele minciunii atârnă ca pietrele de moară
ce macină ultima brumă de adevăr
suflându-i pulberea în cele patru colțuri
să i se piardă și numele și neamul
dintre toate formulele sacre folosite
una singură mai dăinuie scrisă cu sânge în carne
"mi-a fost dor de tine" e mai valoroasă decât tot aurul din lume
și e cea mai bună platoșa pentru lupta zilnică
când oare o să putem rosti iar fără să ne fie frică sau rușine?
să ne destăinuim dorurile cu smerenie
fără teama de a ridica împotrivă
toate armatele cuvintelor goale de conținut
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai văzut?
Ai văzut vreun suflet plin de cicatrici,
de ploi udat, cu răni și plin de frici?
Ai văzut cum ochi-s calzi și blânzi,
de iubire și frumos ei flămânzi?
Ai văzut cum își poartă a sa cruce,
fără de povară sa a se dezice?
Ai văzut cum într-un cocon stă închistat,
de când ai săi semeni l-au alungat?
Ai văzut tăcerea din privirea lui,
și durerea tristă a glasului?
Ai văzut vreun suflet, două, trei,...
de atâtea ori, când te plimbi pe alei?
Și de-ai văzut, de ce-ai tăcut?
De ce-ai plecat, de ce-ai crezut?
Că ziua de mâine ne mai aparține,
Când în suflet avem atât de puține,
Lucruri frumoase de dăruit,
Când sufletu-n noroi e zugrăvit?
Și te întrebi: de unde atâta răutate?
[...] Citește tot
poezie de Adriana Monica Burtea (7 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare pentru Moșu
Moș Crăciune, Moș Crăciune,
Câte lucruri am a-ți spune...
Nu să-ți cer, că mi-ai tot dat,
Acum vremea e de luat.
Vino cu a ta desagă
Și ia-mi pofta ce mă leagă,
Lenea care m-a cuprins,
Și cu brațul tău cel nins
Ia-mi din suflet întristarea,
Grijile și frământarea,
Ia-mi și toată răutatea,
Ura, frica, vanitatea,
Vorba cea înveninată,
Firea neînduplecată...
Și cu renii năzdrăvani
Ia-mi din spate niște ani
Să te laud neîncetat
C-ai fost bun și că mi-ai luat.
poezie de Octavian Cocoș (22 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre frică și răutate, adresa este:
