găini şi mâncare

Curaj , găină, că te tai!

Când cocoş, fără motiv,
Strig, ea nu scoate o vorbă,
Ci doar, semnificativ,
Mai amestecă în ciorbă.

epigramă de Valentin David
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din copilărie (adaptare)

Când văd vreodată un ţăran la masă
Mâncând o supă de găină grasă,
Deduc imediat care-i pricina:
Ori e bolnav ţăranul, ori găina!

epigramă de Aurel Iordache din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găina cu grăuntele umple guşa de bucate.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul cântă, găina ouă, puiul de sub coajă vrea omletă.

aforism de Constantin Enescu (13 aprilie 2015)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gospodina (după un aforism de Thomas Niederreuther)

După roade cúnoşti pomul,
După suflet cúnoşti omul
Şi cunoşti o gospodină
După supa de găină.

epigramă de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oul fenomenal

Capra n-are decât să roadă varza până la cotor.
Nu mă interesează.

Şi varza n-are decât să devină malacov,
Lăsând capra să moară de foame.
Nu mă interesează.

Problema caprei şi a verzei nu mă interesează.

În schimb visez, de multă vreme visez, un falnic
cocoş.
Un cocoş cu rude în soare
Şi o găină ca din poveşti
Să ne poată da în sfârşit
Oul fenomenal.

O, de multă vreme visez
Acest ou.
Acest ou din care, fără să fie spart,
Să se poată face o uriaşă omletă,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eterna dilemă

Oul fost-a, bată-l vina,
La-nceput, iar mai apoi,
I-au urmat în planul doi
Când omleta, când găina...

epigramă de Gheorghe Chirilă din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găina bătrână face supa bună (proverb românesc)

Ştim că găina cea bătrână
Ne face supa foarte bună;
Proverbul a uitat să spună
Că numai dacă-i pui smântână.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (10 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica

..
-Dacă te prind că eşti poet, te rup în patru bucăţi şi te dau la câine de mâncare
şi la găini şi ce mai rămâne din tine dau la cersetori.
- Mamă, i-am zis, ce e aia un poet?
- Un poet, mi-a răspuns mama, roşie pe mâini de roşii,
care de un sâmbure pe care l-ar fi avut stepa, de l-ar fi avut,
mama mi-a spus: Un poet este singurul copil pe care nu şi-l doreşte
să şi-l nască o mamă şi nici măcar acea mamă care din suferinţă ar vrea să-şi blesteme zilele.
...

poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La restaurant cu soţia

Am solicitat meniul mai uşor
La o chelneriţă mai blajină,
Fripturică proaspătă de puişor,
Ea ne-a servit cu spate de... găină!

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiind sub ascultarea bucătăresei, fata de împărat se silea în toate chipurile să-i fie pe plac. Unde să se adune ea cu celelalte slugi din curte? Unde să scoaţă ea un cuvinţel de pâră sau de zâzanie? Unde să calce ea cuvântul bucătăresei şi să se amestece în certurile şi becisniciile celorlalţi? Ferit-a Dumnezeu! Ea îngrijea de păsările din curtea împărătească, ca de ale dânsei; după ce deschidea coteţele, şi le da de mâncare, apoi le cuibărea, punea cloştile şi vedea de pui, mai cu milă decât cloştile. Mâncarea şi apa, mai cu seamă, nu le lipsea niciodată. Iară daca isprăvea treaba cu găinile, venea pe lângă bucătăreasă şi-i da şi ei ajutor. Toţi slujbaşii curţii o luau în nume de bine, văzându-i vrednicia, şi toţi aveau milă de ea. Se dusese vestea până la împărăteasa de hărnicia, de bărbăţia şi de curăţenia de inimă a găinăresei. Împărăteasa ceru să i se înfăţişeze ca să o vază şi dânsa. Smerenia, nevinovăţia şi sfiala ce băgă de seamă împărăteasa la găinăreasă îi plăcu. Ea porunci bucătăresei să o ia mai de aproape, spre a nu cădea în gurile bârfitorilor.

Petre Ispirescu în Găinăreasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alimentul sănătos

Cercetările arată
Ce vă spun acum îndată,
Că-n meniul sănătos
Stă cartoful arătos,
Fiert, prăjit sau pe grătar,
Gol, fără un sos tartar.
Că oaia s-a-îngălbenit,
Porcul s-a trichinelit
Şi se pare că-i de vină
C-a luat pesta porcină!...
Iar găina are-un of:
Ouă-n tindă, în pantof!
Păsările sunt stresate,
Zice că nu-s alergate...
În meniul sănătos
Stă cartoful fără sos.
Ce mai, fraţilor, vă spun
Că nimic nu e mai bun
Ca să n-arăţi ca plăvanul
Şi să-ţi crească burdihanul,

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza (iunie 2020)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amănunţimi

Când prinde-un straniu luciu Domnul Lapte
Şi râmele se-ndoaie după şoapte,
Ziduri miloase duc omizi în spate.

Şerpii se bagă la găini în ouă.
Dintr-un dulap pe-un scaun curge rouă.
Fluturii-mbracă-n pripă haine nouă.

Şi-n după-amiaza blând-răutăcioasă
Fecioarele fac dragoste pe masă
Căci nu mai este loc pentru iubit!

Iar Reparata,-abia ajunsă-acasă,
Ducând mâncare la furnici sub casă,
Se uită-n crăpături cu un chibrit...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară rurală

Se uită soarele-napoi...
O fi pierdut ceva,
Sau, poate,
Aşteaptă-n deal vreun car cu boi,
Să-l plimbe şi prin alte sate
Cu gospodari şi holde mai bogate?...

În sat la noi,
Biserica, de veche ce era,
În anul când a fost cutremur de pământ
S-a prăbuşit cu turlele-n şosea,
Şi-azi casele - atâta cât mai sunt -
Par jucării
Pentru copii,
Iar plopii - coşuri negre de maşini
Ce-au treierat
Bucatele din sate
Pentru străini...

Prin curţi,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru faptele diverse (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gardul care o înconjura avea o portiţă. Bătu şi se rugă să o priimească. Muma Vântului avu milă de dânsa şi o priimi să se odihnească. Ca şi la Soare, fu ascunsă, ca să nu o simţă Vântul. A doua zi îi spuse că bărbatul său locuia într-o pădure mare şi deasă, pe unde nu ajunsese toporul încă; că acolo şi-a făcut un fel de casă, grămădind buşteni unul peste altul şi împletindu-i cu nuiele, unde trăia singur-singurel, de teama oamenilor răi. După ce îi dete şi aci o găină de mâncă şi îi zise să păstreze oscioarele, muma Vântului o povăţui să se ia după drumul robilor, care se vede noaptea pe cer, şi să meargă, să meargă până va ajunge. Aşa şi făcu. După ce mulţumi cu lacrămi de bucurie pentru buna găzduire şi pentru vestea cea bună, porni la drum. Biata femeie nopţile le făcea zi. Nu i se mai alegea nici de mâncare, nici de odihnă, atâta dor şi foc avea să-şi găsească bărbatul pe care ursita i-l dedese. Merse, merse până ce i se sparse şi opincile aceste. Le lepădă şi începu a merge cu picioarele goale. Nu căuta gloduri, nu băga seamă la ghimpii ce-i intra în picioare, nici la loviturile ce suferea când se împiedica de vreo piatră.

Petre Ispirescu în Porcul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omletă cu cântec

Noaptea, când cântă cocoşul
Găinile tac.
Ziua, când cântă ele
După ou
Cântă şi el
Deşi n-a ouat
Îl ia ciocul pe dinainte.
La oameni e altfel –
Bărbaţii sunt cu ouăle
Iar pe femei le ia
Gura pe dinainte
Şi le fac omletă.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorie

Dărâmă-te casă întârziată
Pe un mormânt de fată; în fumul răsturnat alene
În cer pătat şi în găini grăbite, ploaia ne trimite semne
Ai vrea să întâlneşti săraci cu păr cărunt, pomană să le faci

Sunt ochii tăi prea mari, sunt buzele tale reci
Oglinda o întrebi mai rar dacă placi
Aici sunt patru oameni întregi
Care pleacă în patru locuri străine

Pe drum sunt plantaţii de maci, sunt plopi fărâmaţi de fulger
Sunt poduri aruncate peste ape regeşti
Peste nisip galben ca pucioasa unde nici buruienile nu cresc
La poalele munţilor sunt sate noi şi curate
Cu păsări în curte, cu grădini de fructe
Cu clopotniţe, mori de vânt, curţi boiereşti
La marginea pământului sunt dealuri rupte
Sunt maşini de treierat şi hambare cu bucate

În gara cea mică unde singuri o să coborâm

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea învaţă să zboare

îngerul stă cloşcă pe inima mea. şi mă enervează când îl văd aşa serios. ce faci acolo, îngere? el, nimic. ca şi cum cuvântul meu însângerat nu l-ar durea. şi-mi vine să-i smulg penele, să arunc în el cu toate căderile, cu trupul meu greu şi degeaba. o să fac ciorbă din tine, găină proastă ce eşti! el, nimic. neclintit, ca şi cum s-ar da de mâncare celor lumeşti. şi muşc din inima lui verde cu poftă, cu furie, cu disperare. iar când gura-mi tace, sătulă şi vinovată, mă ridic de la masă plângând. las mereu o lumină aprinsă, înainte de plecare. ştiu că nefericitului i-e frică de întuneric. în urma mea, o pasăre roşie cară soarele în pământ.

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoaşterea a ceva mai bun nu uşurează suferinţa unui animal. Dorinţele sale fundamentale rămân, iar frustrarea acelor dorinţe neîmplinite alcătuiesc cea mai mare parte a suferinţei lor. Sunt atât de multe exemple: vaca de lapte căreia nu i se permite să-şi crească viţelul, găina din cuştile din ferme care nu va păşi sau întinde aripile niciodată, purceaua care nu îşi poate construi niciodată un culcuş sau să râme după mâncare în resturi, etc. În cele din urmă, noi împiedicăm dorinţa fundamentală a animalelor - de a trăi.

citat din David Cowles-Hamar
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntă în codru

Ce mai chiu şi chef prin ramuri
Se-ncinsese-atunci!
Numai fraţi, şi veri, şi neamuri
De-ar fi fost umpleau o ţară!
Dar aşa, că s-adunară
Şi străini din lunci!

De mă-ntrebi, eu nu ştiu bine,
Alţii poate ştiu —
Ce să-ntrebi calici ca mine!
Ştiu că lumea dintr-o dată,
S-a trezit că-i adunată
Şi c-o duce-n chiu.

Că-ntr-o zi, purtând în mână
Un colac ş-un băţ,
Prepeliţa cea bătrână
S-a pornit şi-n deal şi-n vale,
Şi chema-ntâlnind pe cale
Lumea la ospăţ.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!