Citate despre garoafe și timp
citate despre garoafe și timp (inclusiv în versuri).
Am perceput aceste lucruri destul de confuz, ocupat cum eram să-i privesc chipul, minunatele bucle, ochii de un negru care bătea în cafeniu, arzători, aș spune chiar imperioși, buzele de metisă, mai fine decât ale unei negrese, dinții impecabili... talia de o subțirime excepțională, șoldurile frumoase... Sexul ei era magnific, în același timp ferm și moale, nici strâmt, nici flasc, avea elasticitatea roză a calamarilor și prospețimea ușor umedă a garoafelor.
Dominique Noguez în Dragoste neagră (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statuia de nisip
Doar drumurile străbătute au amintiri
și caut locașul îngerilor din priviri,
nimicul nu ne va rămâne niciodată,
dar stăm pe-o imprecizie acreditată.
O! Doamne de-atâtea ori mă pierd pe urma ta,
am vrut să-mi sculptez o zi dar mi-au luat dalta,
visez mereu un fluture sărutând o floare,
dar pe spânzurații din lume nimic nu-i doare.
Vreau zile cu priveliște strălucitoare,
să mângâi soarta tristă pusă în vâltoare
și să cobor o stâncă fără de pieire,
iar apoi secole să plimb în nemurire.
Umblăm prin anotimpuri fără o lanternă,
iar un ghiocel a uitat limba maternă,
o garoafă moartă e-ntr-o găleată goală,
tragedii tăcute sunt zilele de școală.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anacronism romantic
Cum? Mai visezi și-acuma, iubito, primăvara?
Te mai gândești și-acuma la câmpul plin de flori?
N-ai renunțat la ceasul de vis și planuri seara,
Mai frunzărești în taină cutia cu scrisori?
Cum? Mai alergi și-acuma pe țărmuri s-asculți marea?
Acele-apusuri roșii și-acum le mai privești?
Tot îți mai faci cu grijă la ora 5 plimbarea,
Tot îți mai iei umbrela de soare când citești?
N-ai încă sensul morții, nu simți ce se petrece?
Nu vezi că viața fuge din noi ca un tâlhar?
Că vasele cu visuri au început să sece
Și nu mai pot să umple nici un pahar măcar?
Că mult, o!... mult mai serbezi ca altădată, luna
N-o mai căutăm cu-aceeași ardoare printre stânci?
Nu te întrebi, iubito, deloc, de ce acuma
În turnurile nopții urcăm încet, pe brânci?
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parada anotimpurilor
Sub zarea dulce și albastră arcuită-n sferă
În aula naturii vaste cu- aleasă atmosferă
Anotimpurile toate, invitate la estradă,
Pregătite în culise sunt gata de paradă
Fiecare dintre ele cu dorința să-și încânte
Lunile admiratoare ce sunt cordial venite.
Săptămânile distinse și ele sunt în sală
Așteptând nerăbdătoare să-nceapă-această gală.
Protocolar cum e din fire, anul la intrare,
La invitații toți sosiți le-mparte calendare.
În sală un cortegiu intră și se-așează-n rânduri
Mai întâi în lojă șade Roza Celor patru vânturi.
Lin apoi toți se așează nobile-adieri și brize,
Conți curenți cu a lor valuri, alizeele marchize
Și apoi zefirii tineri însoțiți de câte-o boare
În loje de abur moale își au locul fiecare.
Acum liniștea se-așterne și lumini se sting îndată;
Solemn un crainic dă anunțul: 'Start pentru paradă!''
Iată, prima ce apare în al florilor décor
[...] Citește tot
poezie de Sergiu Mănuș din Parada anotimpurilor (27 martie 2012)
Adăugat de Sergiu Mănuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Festivă
Seară plăcută...
Lumini de candelabre...
Și fotografii mă filmau.
O, sala cu flori
Și versurile mele
Bătrâne!...
Am văzut bogățiile de aur
Și mătase ale trecutului
Acum ale lui AZI!...
Da, fusei în castelul
Nababilor
Cu cristale, oglinzi și marmoră...
Iată! Am venit ca Hamlet
În hainele mele
Cernite.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara lacrimii
Din timp neaflatul și fără slavă, sunt junghiatul
cu o garoafă, spart de glonțul grâului luminat,
împuns de clonțul de crin. Spânzurat de
dalii fierbinți și bătut peste dinți cu șira de spinare
a unei flori amare și bătut peste vorbire cu
ale ierbilor șire...
Fiecare rană mi-e ca ochiul, sub sprinceană.
Mă trage din groapă deschisul de pleoapă, când sunt
însângerat foarte, pun pleoapă-ntre mine și moarte,
când să uit pătimirea ajung, deschid pleoapa
și plâng.
Cu lingura-pleoapă mănânc și beau apă.
Când îmi moare vreo lacrimă o pun, după datină, ca-ntr-o
lăcrioară în lumea de-afară.
De-mi naște lacrimă muierea, surp, dinlăuntru,
tăcerea cu petrecere dulce în pleoapa cu
copăi alunge.
Moșia mea e o pleoapă cu lacrimă-n ea, cu veche
dragoste și priveghe și cu sare
neiertătoare...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara lacrimii
Din timp neaflatul și fără slavă, sunt junghiatul
cu o garoafă, spart de glonțul grâului luminat,
împuns de clonțul de crin. Spânzurat de
dalii fierbinți și bătut peste dinți cu șira de spinare
a unei flori amare și bătut peste vorbire cu
ale ierbilor șire...
Fiecare rană mi-e ca ochiul, sub sprinceană.
Mă trage din groapă deschisul de pleoapă, când sunt
însângerat foarte, pun pleoapă-ntre mine și moarte,
când să uit pătimirea ajung, deschid pleoapa
și plâng.
Cu lingura-pleoapă mănânc și beau apă.
Când îmi moare vreo lacrimă o pun, după datină, ca-ntr-o
lăcrioară în lumea de-afară.
De-mi naște lacrimă muierea, surp, dinlăuntru,
tăcerea cu petrecere dulce în pleoapa cu
copăi alunge.
Moșia mea e o pleoapă cu lacrimă-n ea, cu veche
dragoste și priveghe și cu sare
neiertătoare...
poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceas surd
"Ea n-a venit și nimeni mireasă
nu-mi va mai fi soție"
Ady Endre
Am așteptat întâi, să se usuce bine
noroa'ele și nopțile din mine...
Dar palma fierbântată-a rechemat în ea
garoafa înflorită-n coapsa ta
și buzele încinse-au vrut în ele
sărutul cu arsuri de stele.
Tu goală-mi aiurai în piept
cuvântul mort, cuvântul cel nedrept:
" Ce-s patimile arse toate-n tei?...
... și fericirea toată, toată... ce-i?"
Poate privirea ta cu unde line
străluminată până-n mine
Poate uitarea ce fărâmă
potecile cu mers de râmă
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când părinții ni se duc...
Când părinții ni se duc,
Noi rămânem singuri-cuc,
Deși-avem neamuri, copii,
Orfani, triști ne vom simți,
Căci viața fără părinte,
E cumplită, ține minte!
Când telefonul nu sună,
Stropi în suflet ni se-adună,
Am vrea, cerul s-aibe ton,
Să-avem, poate, la Rai bon,
Dar târziu vom lua aminte...
Grea-i viața fără părinte!
Când nimeni în prag nu iese,
Niciun chip cu riduri dese,
Pricepem cu doliu-n sân,
Că timpul n-are stăpân,
Și că viața, (ține minte!),
E cruntă fără părinte.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înscrisul cel nou
E noapte târzie - aud la fereastră
doar ploaia venită pe aripi de vânt,
garoafele puse de ieri într-o glastră
desfac din corole un vechi jurământ.
La ceasul uitării, ieșind din petale,
cuvintele scrise cândva în trecut
aduc la fereastra cu geamuri ovale
rafale desprinse din vântul pierdut.
Sosite acum din fiorduri stâncoase,
cu vechiul vapor andocat lângă port,
ajung fără veste, spre seară să lase
un alt jurământ pe un mitic suport
o floare de gheață, demult rătăcită,
purtând în petale înscrisul cel nou
cu versuri rescrise de-o mână rănită
la masa tăcerii de lângă hublou.
Citește, iubito, cuvintele toate,
topite din floarea de gheață ad-hoc,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Garoafa
La geamul inghetat, o clipa m-am oprit,
Mi-e draga amintirea, demult ascunsa-n timp
Era o florarie, prin anii saptezeci,
Vindea numai garoafe intre peretii reci
Si in buchet feriga cu verdele ei crud
Era langa garoafa, strajerul ei tacut.
Subtire si inalta, cu floarea alba-roz
Adusa de la Codlea, zambea la geam in colt.
Primesc in dar garoafa, obrajii se aprind,
In gerul de afara spre ea mana intind!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la garoafe și timp, dar cu o relevanță mică.
Ce rău îmi pare...!
Secundele, prin ceasuri măcinate,
se cern târziu pe gândul ostenit,
bat clopotele-n turnul din cetate
când orele se scurg spre asfințit.
Sub zidul vechi, cu pietrele căzute
pe tufele din gardul prăbușit,
mor singure-amintirile venite
pe-o aripă de vânt fără sfârșit.
Stă toamna după colț în așteptare,
iar zilele de vară au-amuțit
se-aude glas de păsări călătoare
sub mantia văzduhului cernit.
O, doamnă, dacă-ai ști ce rău îmi pare
că am plecat atunci pe înserat,
lăsând în urmă amintiri amare
pe tufele din gardul dărâmat.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce rău îmi pare...!
Secundele, prin ceasuri măcinate,
se cern târziu pe gândul ostenit,
bat clopotele-n turnul din cetate
când orele se scurg spre asfințit.
Sub zidul vechi, cu pietrele căzute
pe tufele din gardul prăbușit,
mor singure-amintirile venite
pe-o aripă de vânt fără sfârșit.
Stă toamna după colț în așteptare,
iar zilele de vară au-amuțit
se-aude glas de păsări călătoare
sub mantia văzduhului cernit.
O, doamnă, dacă-ai ști ce rău îmi pare
că am plecat atunci pe înserat,
lăsând în urmă amintiri amare
pe tufele din gardul dărâmat.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce rău îmi pare...!
Secundele, prin ceasuri măcinate,
se cern târziu pe gândul ostenit,
bat clopotele-n turnul din cetate
când orele se scurg spre asfințit.
Sub zidul vechi, cu pietrele căzute
pe tufele din gardul prăbușit,
mor singure-amintirile venite
pe-o aripă de vânt fără sfârșit.
Stă toamna după colț în așteptare,
iar zilele de vară au-amuțit
se-aude glas de păsări călătoare
sub mantia văzduhului cernit.
O, doamnă, dacă-ai ști ce rău îmi pare
că am plecat atunci pe înserat,
lăsând în urmă amintiri amare
pe tufele din gardul dărâmat.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vizita
De-acum nu-mi va mai deschide ușa
ca să-mi primească cele trei garoafe
Împreună cu vestea proastă
a ultimei înfrângeri,
cu aceeași reținere timidă
cu care în fiecare lună își primea pensia
de la statul prea milostiv.
Nu-i nimic - spunea - nu-i nimic,
după care dispărea în bucătărie
unde mai avea câteva lucruri credincioase
și sigure: sare, un cuțit, o cratiță
locul cel mai potrivit pentru un plâns scurt.
Câteodată mai băteam un cui,
mă duceam să arunc gunoiul,
reglam imaginea la televizor
și primeam câte o cartelă de carne
- Doar eu nu pot să mănânc atâta!
[...] Citește tot
poezie de Feliks Netz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altă toamnă
O altă toamnă bate la fereastră
cu frunze ruginii și dantelate,
se ofilesc garoafele în glastră,
de-atâtea amintiri necenzurate.
Revin acum, la început de toamnă,
când vara-și plânge umbrele opace,
iar Carul Mare peste noi răstoarnă
lungi neuitări venite să ne-mpace.
În mintea mea s-așază în tăcere
pe gândurile-ntinse ca o plasă,
țesută-n nopți de toamnă austere
de luna nouă-ntoarsă de la coasă.
Mă tulbură acest sfârșit de vară
când vânturile aspre, destrămate,
sosesc cu trenul rătăcit în gară
pe șinele-ncărcate de păcate.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gara Vieții
O altă toamnă-mi bate la fereastră
cu frunze ruginii și dantelate,
se ofilesc garoafele în glastră,
de-atâtea amintiri necenzurate.
Revin acum, otravă să îmi cearnă,
când vara-și plânge umbrele opace,
iar Carul Mare peste noi răstoarnă
lungi neuitări venite să ne-mpace.
În mintea mea se-așează în tăcere
pe gândurile-ntinse ca o plasă,
țesută-n nopți cu doruri austere
de luna nouă-ntoarsă de la coasă.
Mă tulbură acest sfârșit de vară
când vânturile aspre, destrămate,
sosesc cu trenul rătăcit în gară
pe șinele-ncărcate de păcate.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Creație lirică nouă
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo
Acolo unde pruna dă țuică orișicui
Și glia prinde flăcări în seceta de vară,
Acolo, într-o casă de țară mă născui,
Din vrejul dus de vânturi, cu pulberea usoară.
Când fratele pornise, la ciori să dea măseaua,
Era dulgher și meșter și-atunci pornea mereu,
În zori de zi cu tata și mama pe șoseaua
Pe care prin țărână, la joc am fost și eu.
Și au rulat secunde și ore pe cadrane,
Pân^prins-am meșteșugul rindelei de tâmplar
Și când fusei de-o șchioapă, atunci aud, Ioane,
Ăst prunc, spunea vecinul, e bun să-l faci zidar.
Și-am început nisipul să-l mistui, mi se pare,
Cu forța unui mânz ce prinde să ridice,
În palme bătucite, pornise a răsare,
Tot felul de garoafe, superbele aglice!...
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celei care minte
Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Și nu ești prima vinovată!...
În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ți-am presărat garoafe
Și maci -
Tot flori însângerate -
Și cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca și-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiță
Și-un ram uscat de-Eucalipt.
Dar iată,
Bate miezul nopții...
E ora când amanții,-alt'dată,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Roșu în albul iernii
Cu zile în urmă, ai vrut o garoafă.
Mirat, m-am gândit: "Nu mai vrea trandafir!"
Simțeam tremurând tot ce-aveam în carafă,
Iar gândul... taifun s-a făcut, din zefir.
Să-l schimb pe acela pe care-l cred rege
În lumea în care e-atât de frumos,
Îmi pare o crimă, o fărădelege
Ca aripa ruptă la un albatros.
Ce iarnă e-n mine, ce iarnă-i afară,
Ce luptă prin gânduri!... și totuși, senin
În sufletul care nu mi se-nfioară,
Nu are vreo teamă, nu simte venin.
E liniște-acolo: garoafa-i o floare
Și-n albul zăpezii tu vezi roșul ei
Ca buzele iernii atinse de Soare,
Ca buzele tale din anii acei.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre garoafe și timp, adresa este: