Citate despre inimă și spaimă
citate despre inimă și spaimă (inclusiv în versuri).
Cei mai înspăimântători monștri sunt cei din inima noastră.
citat celebru din Edgar Allan Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi căută gura și când mi-o găsi mi-o prinse întreagă între buzele ei cărnoase. Simții, cu spaimă, că-mi bea inima.
Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ceas de noapte, dragoste, prinde-ți inima de-a mea, ca amândouă în somnul lor îngemănat s-alunge spaima.
Pablo Neruda în Sonet de dragoste
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu ne mai facem inimă rea și spaimă gândindu-ne că lumea românească ar fi mai stricată decât altele. Nu; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut încă, nu e până-acuma dospit cumsecade.
citat celebru din Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce să ne facem spaimă și inimă rea degeaba? La noi nu e nici mai multă nici mai puțină stricăciune decât în alte părți ale lumii, și nici chiar nu s-ar putea altfel. Calitățile și defectele omenești sunt pretutindeni aceleași; oamenii sunt peste tot oameni.
începutul de la scrisoare către Alexandru Vlahuță de Ion Luca Caragiale (19 martie 1910)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cunoști tu spaima fără leac sub care se zguduie legile trupului și ale inimii și care mărește clipa pe conținutul lumii? De nu, în zadar vei căuta pornirea rostogolirilor; străine îți vor rămâne coloanele și dărâmăturile lumii, fără spaima fiecărei clipe...
Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum ne face tristețea să pălim. Tristețea, îngustând orificiile inimii, face ca sângele să curgă mai încet prin vene, și devenind mai rece și mai gros, să aibă nevoie de mai puțin loc în ele;astfel că retrăgându-se în venele cele mai largi, care sunt cele mai apropiate de inimă, sângele părăsește venele cele mai îndepărtate. Dintre ele mai vizibile fiind cele ale feței, aceasta apare palidă și descărnată, mai ales când tristețea este mare sau când ne cuprinde grabnic, cum se întâmplă la spaimă, a cărei surpriză întărește acțiunea care strânge inima.
citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spaima doar prin hârtoape te poartă. Greu să ieși cu ea în inimă la suprafață.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Din veci natura-nvață,
făcând copila și femeia,
cum s-o desăvârșească pe aceea
ce-mi arde inima și mi-o îngheață.
Deci, în dureri, o viață
nu m-a-ntrecut vreun om;
chin, spaimă, plâns molcom
prind, pe măsura cauzei, tărie.
La fel și-n bucurie,
nu-i om si nu va fi asemeni mie.
poezie celebră de Michelangelo din Poezii (1986), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericit e chiar în mijlocul spaimelor cel căruia Dumnezeu i-a dat un suflet vrednic de dragoste și de nefericire. Cel care n-a văzut lumea și inima oamenilor sub această îndoită lumină n-a văzut nimic adevărat și nu știe nimic. Sufletul care iubește și care suferă trăiește o stare sublimă.
citat celebru din romanul Mizerabilii de Victor Hugo
Adăugat de adrina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voia să o împingă la o parte pe mama ei, voia ca aceasta să stea dreaptă și să-i privească pe bărbați plină de curaj, să nu mai tremure de frică, să-și împiedice inima să bată în felul acela, ca a unui animal înspăimântat. Voia ca mama ei să fie curajoasă.
citat din romanul Se numea Sarah, Paris, Iulie 1942 de Tatiana de Rosnay
Adăugat de S
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea poate fi o experiență mai înspăimântătoare decât aceea de a te afla față în față cu un arcaș care țintește spre inima ta. Dacă săgeata își nimerește ținta, ești mort și de restul are grijă Dumnezeu. Dacă te lovește dragostea, trebuie să-ți asumi singur consecințele.
Paulo Coelho în Al Cincilea Munte
Adăugat de Raluca Holzinger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leda și lebăda
Un suflu brusc... Aripa se mai zbate,
Uimită-și simte gâtul strâns în cioc,
I-s coapsele de aripi mângâiate
Și-o strânge lebăda la piept, cu foc.
Cum poate spaima să se smulgă din
Înalta slavă-n pene-ntruchipată?
Ce poate trupul ei, sub albul chin,
Decât să-i simtă inima bărbată?
Fiori i se strecoară prin spinare.
E turnu-n flăcări și e zidul frânt.
Mort e-Agamemnon... Poate să priceapă
Ea, tremurând sub cruda zburătoare,
Puterea strânsă-n penele-veșmânt
Când ea, din plisc, cu nepăsare-o scapă?
sonet de William Butler Yeats, traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sunt disponibile și traduceri în irlandeză, franceză, spaniolă, catalană, portugheză, italiană, olandeză, finlandeză, suedeză, poloneză, sârbă, croată, turcă și esperanto.
Din larg
Dacă alerg spre crângul
unde tineri mesteceni se-nșiră,
inima mea se zbate
fremătând de uimire.
Dacă respir o floare
cu necunoscută mireasmă
și-absorb fastuoasa-i lumină,
inima mea se înclină.
Dacă te văd pe tine,
pescăruș în larg rătăcind
sau purtat de val către mine,
spaimele mi se alină.
poezie celebră de Margareta Sterian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte
Cuvinte,
În care inima omului se oglindea
Goală, surprinsă, la început,
Un colț caut pe lume, o oază
Ca să vă șterg cu lacrimile mele
De minciuna care vă orbește.
Împreună cu amintirile de spaimă
Muntele vostru s-ar topi ca zăpada
Sub semnul soarelui...
poezie clasică de Umberto Saba
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce spaimă, ceas de ceas m-alungă?
Ce spaimă, ceas de ceas m-alungă?
Viața-i scurtă, ziua-i lungă.
Alt loc vrea inima, tot altul
Nu știu de vrea mereu înaltul;
Departe însă ar pleca,
S-ar rupe chiar din sinea sa.
La pieptul drag de cade-n zbor,
Gasește-un cer odihnitor,
Vârtejul-viață-o zmulge-n larg
Și-un singur loc i-e pururi drag;
Orice-a pierdut, orice-a râvnit,
Tot înșelată-i la sfârșit.
poezie celebră de Goethe din Poezii (1957), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am pus iubirea
În tot ce-i alb mi-am pus iubirea mea:
Zăpezi și flori plăpânde din livadă,
Dar florile-ncepură a cădea
Și în april nu mai găsești zăpadă.
În tot ce-i dulce dragostea mi-am pus:
Privire, voce, inimi, sărutare.
Dar tu-mi surâzi și când eu vin, te-ai dus;
Dulceața de-a iubi, înșelătoare.
Cum suflă pe sub ușă vânt de gheață,
Lugubra-i spaimă, moartea și-o gemu;
Mi-am pus iubirea-n lucrurile fără viață
Morminte, flori care-au căzut, și tu.
poezie celebră de Elena Văcărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce să mă fac acum? Să fiu insinuant-tandru? Să fiu fermecător-grosolan? La naiba, niciodată nu înțeleg bine cum și în ce clipă trebuie să mă port cu o femeie cherchelită. Până atunci oare să vă spun? până atunci nu le cunoșteam bine nici pe cele cherchelite, nici pe cele treze. Mă năpusteam în urma lor cu gândul, dar, de îndată ce mă năpusteam inima mi se oprea înspăimântată. Planuri aveam, dar nu aveam intenții. Iar când apăreau intențiile, dispăreau planurile și, deși eu mă năpusteam cu inima în urma lor, cugetarea mi se oprea înspăimântată.
Venedikt Erofeev în Moscova-Petuski (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voiaj
Sbor alb, aruncat peste zare,
Trec albe legiuni de gânduri
Nici-o stea, nici-o statuie de sare,
Înfipte-n trecut, în curânduri.
Alergam, aur, printre platanii suri,
Ceas deșteptător pentru fluture și cuc,
Iarba ne mângâie, plopii mahmuri
Și Dumnezeu e bun ca un eunuc.
Privire departe, cer larg, deschis,
Ne jucăm cu focul, cu inima mea;
Somnul e mort, visul e deschis
Către viață, moarte, aer, catifea.
Plouă la sud, fulgeră norii,
Peste noi țipă cocorii de spaimă
Numai un puț numără călătorii
Și rugăciuni adânci singur îngaimă.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum", anul II, nr. 4-5 (1 ianuarie 1937)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nervi de toamnă
(Toamna... iar sunt copil)
Toamna... iar sunt copil,
Prezența mea am pierdut-o...
Si iar defilează, umil,
Mizeria uitată de cei ce-au cunoscut-o.
Inima, grea, se izbește-n bizare cadențe....
Oftică, toamna și zdrențe...
Despre asta nu, despre aceea nu,
Frunze la vânt...
Hohu,
Si eu am fost pe pământ,
Dar unde-ai fost tu?
Sunt iar in orașul enorm.
De cei ce se sting, nimeni nu regretă.
Dorm...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre inimă și spaimă, adresa este: