lei şi pantere

Pentru oamenii din Evul Mediu, leopardul era vlăstarul unui leu şi al unei pantere; de aceea, în arta creştină, în lucrările care înfăţişează Adoraţia Magilor, el a ajuns să reprezinte uniunea dintre caracterul uman şi cel divin al lui Isus.

Gerry Bowler în Enciclopedia Crăciunului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea

O sar căţei
Lei, lupi şi pantere
Puterea ei?
Să fii la... Putere!

epigramă de Corneliu Sofronie din Fericifrea de a fi cal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui dresor

Dresezi şi lei şi tigri şi pantere;
Toate feline de temută rasă,
Dar ne mirăm că n-ai nici o putere
Ca să dresezi "pantera" ta de-acasă!

epigramă de Florea Costache din Epigramişti Râmniceni (1977)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

în junglă liane lungi
maimuţe în copaci
şerpi la tot pasul
tigri, lei, pantere...
tot omul e mai periculos

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula faptului divers

Deci gazela,
Domnişoara,
Se plimba prin junglă,
Seara.
Întâlneşte un leu:
- "Duduie,
Ce pantofi
Şi ce mai cuie,
Sunt dezabuzat şi trist,
Mergem să te fac un twist?"

Îi răspunse,
Prompt,
Gazela,
Împingându-l cu umbrela,
Şi roşindu-se sub fard:
- "Vrei să-l chem pe leopard?
Dumneata te porţi în junglă,
Parcă-ai fi pe bulevard".

[...] Citeşte tot

fabulă clasică de Aurel Baranga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare şi puternic, mai voinic chiar decât câinii din Pirinei, Dingo era un specimen minunat al acelei varietăţi de dulăi din Noua Olandă. Când se ridica în două labe, dând capul pe spate, era cât un om de înalt. Sprinteneala şi forţa muşchilor săi făceau din el unul din acele animale care atacă fără şovăire jaguarii sau panterele şi care nu se tem să ţină piept ursului. Cu blana deasă, coada stufoasă şi ţeapănă ca o coadă de leu, cu părul roşcat-închis, Dingo avea numai pe bot câteva pete albe. Când îl apucau furiile, animalul acesta putea să devină primejdios; se înţelege deci pentru ce Negoro nu fusese deloc încântat de primirea pe care i-o făcuse acest straşnic exemplat al rasei canine. Cu toate că nu era prietenos, totuşi Dingo nu era un câine rău. Părea să fie mai curând trist.

Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturii albaştri

Mă simt ca un mamut căzut în transă
Împleticit confuz printre printre scaieţi
Jucat la zar de niscai nătăfleţi
Un laitmotiv damnat şi fără şansă.

Din toga răsfirată o agrafă
Cadenţa unui ritm pierdut de mult
Răvăşitor motiv ades ocult,
Un blam pecetluit de o parafă -

Din pocnetul de armă sec şi orb
Sânge fraged picură pe drum
Victime tenebrelor de fum,
Vulturii de piatră vin şi sorb;

Trec prin mine leii şi pantere
Condamnaţi in nuce la migraţii
Împovărate runele de graţii
Şi robii trag întruna la galere

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum întunericul nu poate exista în preajma soarelui, sau leopardul în faţa leului, nici gândurile întunecate -adevăraţi invadatori invizibili, duşmani ai păcii noastre lăuntrice- nu pot rezista în faţa gândurilor divine, sublime.

Swami Shivananda în Puterea Gândului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Africa

Un nestemat strălucitor,
Africa atotcuceritor,
Se întinde peste Oceanul Atlantic şi Indian,
Cu rubinul ei, insula Madagascar.

Nilul însufleţind Africa lor,
Învie tot, din alb-color.
Continent care este dantelat,
De animale de tot felul populat,
Lei, tigrii, elefanţi, pantere,
Animale ce spun într-un cuvânt - putere!

Cutreierând prin tropice,
Africa este propice,
Pentru toate car-există,
Accacia, baobabi e artistă.

Congo, având un debit mare,
Se revarsă în ocean printr-un estuar,
Datorită mişcărilor mareei,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Popovici
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiu strălucitor

îşi aruncă ştiutele cârlige
să prindă sirenele
atâţia laboranţi pe lumea asta
nimeni nu mă poate convinge că ochii lor nu văd
farul dintre perdelele de ceaţă şi bătăile dintre
cutele inimii
într-o zi tu farule vei înţelege alt limbaj?
nimeni nu înţelege pentru tine
o regie în plus se cântă Bach
dirijorul e acru şi taciturn
primul violonist urăşte muzica
iubirea a murit
în timp ce asculta
cum bate pendula din hol
se dresează leul şi pantera
în ritmul ochilor şi buzelor pocneşte
un bici şi frica îi transformă în miei

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiu strălucitor

scoici fără perle eşuează pe mal
pictaţi în alb şi negru atâţia laboranţi pe lumea asta
nimeni nu mă poate convinge că ochii lor nu văd farul ascuns de perdelele de ceaţă
bătăile dintre cutele inimii le vor asculta într-o zi
şi vor învăţa alt limbaj?
nimeni nu înţelege pentru tine
o regie în plus se cântă Bach
dirijorul e acru şi taciturn
primul violonist urăşte muzica
iubirea a murit în timp ce asculta
cum bate pendulul ora
în hol se dresează leul şi pantera
în ritmul ochilor şi buzelor pocneşte
un bici şi frica umple încăperea cu miei

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia rămâne mereu spontană şi, surprinzătoare, pentru cei care demult au depăşit-o...

Am neam ciudat, popor viclean, nu e din zona temperată,
E mai curând de om un regn, de fiară, fiinţă blestemată,
Că îşi scoate nici când nu te-aştepţi varani, pume, şacali, hiene,
Veninoşi şerpi, aligatori, hematofagi, vulturi de ghene,
Rechini, haite de lupi, coioţi, piranha, viespe, scorpioni,
Jaguari, gheparzi, leoparzi, tigri, lei, hidre, viespe ori dragoni...
Popor de contorsionişti, cameleonic în ambiţii,
În masa sa amorf şi stoic, arar punându-şi din condiţii,
Rău răbdător, lăsându-şi seamăn să i se urce în spinare,
Să-l umilească peste poate, să-i facă rea din bunăstare,
Mereu surprins, partea sa cultă, de mojicia sfidătoare
Pân' la pieire aproape, pân', până a-l crede "dus", că moare...

Poporul meu, partea cea dreaptă, ce mă înfioară de splendoare!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gardianca şi umbra

O văd şi acum, în uniformă, râdea şi plângea,
Cameleonic, din ce bolgii venea?
Lângă ea, Platon din Texas,
Greceşte vorbea, tot greceşte,
Unul bolund, gras, rotund, din Vangheliada
Istorică, tot turuia versuri spumând,
Ca o cascadă folclorică.
Eu mă suiam pe un nour să văd
Jungla din neguri pe albe,
Cum leoparzii vânaţi de bursuci
Se-mperecheau cu vânatul.
Ostro-mamuţii mai mititei
Sluj îi făceau gardiencei,
Ea fluiera, ei jucau, bieţi căţei,
Cât e de stranie-i historia.
Mulţi înţelepţi ascultă de-un prost
Cu picioare de masă, totuşi leoaica
E mai de preţ, pare un guşter gardianca.
Iată cocorii, tremură-n bălţi
Mulţi brotăcei fără carte,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Borids Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul şi cârnatul! (fabulă)

Într-o zi oarecare,
Cerând audienţă, fiecare...
După ce trecură dobitoacele
Şi-apoi urmară cele în cojoacele;
De capră, leopard sau căprioară...
Care-au venit acum, a nu ştiu câta oară,
Având răbdare Leul cu tot *natul*
Se înduplecă să primească şi *cârnatul*...
Acesta suplu, ceva mai lung ca ieri, şi bun pentru
Ca Leul să nu-şi iasă din păreri,
Se prezentă mai proaspăt şi neapărat,
Puţin mai copt şi bun pentru mâncat!
Aşa încât şi Leul le-o zise-n limba lor;
-Măsele am pe gustul tuturor!
Şi întru-cât cârnatul se întindea la soare,
Destăinuind pe şleau, ce-i trebuie, ce n-are,
Prin Leu trecu o briză cu-aromă de cazan
Şi aruncă cârnatul, direct în ramazan!...
În loc de morală;
Când Leul e slăvit de dobitoace,

[...] Citeşte tot

fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!