lei şi suflet

Acrostih pentru Alina-Julia

A i lumina-n suflet încrustată
L acrimă a nopţii... Minunată,
I nima îţi bate pentru noi.
N opţi şi vise luminezi în cer,
A lbă stea, altar, abecedar.

J ar eşti, strălucind de ireal!
U n album de zâmbete ne eşti,
L eya... Poate cartea cu poveşti,
I ubire, taină, inimă de leu...
A lean, alini de-a pururi plânsul meu.

acrostih de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă citesc prin tine

mă ascult pe mine
când cad frunze să-mi acopere paşii trecuţi
când banca sufletului în verdele copacilor
ne păstrează şoaptele
soarele este pus la umbră
lacrima-mi umezeşte secundele
tramvaiul mă zgâlţâie iar geamul lui
îmi tremură fruntea a rece
mi-e frig în suflet, haine de iubire nu mai am

nu mai ştiu de-i toamnă sau primăvară
un geam de undeva se uită la mine
din dosul lui mă priveşte, poate viitorul
de unde să mă ia!
trecutul suspină cu mine
babuţa se uită la mine speriată
am şireturile desfăcute a viaţă, nu piedică-mi sunt ele
chiar dacă am dat pentru ele doar doi lei

mă cos la maşina hazardului, vreau linie dreaptă

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu banului

Avut-am în viaţă - desigur, cu rost -
Şi lei, dar şi euro, lire, "parai",
Dar singurul ban ce la suflet mi-a fost
E banul... Mihai!

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2011)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru de Australia

sunt femeia
care nu poate trăi...
fără albastrul oceanului!
sunt aripa
care nu poate zbura...
fără azurul clar al cerului!
sunt firul
care nu poate urca...
fără seninul sufletului!
sunt inima de Lună Plină
care nu poate trăi fără ochi de vis,
şi visele mele au gheare de leu,
apără zbor de lebădă neagră...

numele meu este săgeată,
albastru de Australia...
şi nu am să rămân în umbră,
nu am să caut decât cerul,
la fel ca Statuia Libertăţii...
şi zi şi noapte, şi noapte şi zi...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Voiculescu
Adăugat de Ilinca Puiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţeluşii

Cum bine tot se ştie că orice acuplare
La câini e de durată, cu parteneri mai mulţi,
Nu e surpriza mare că cinci masculi inculţi,
Chiar gemeni de produc, au toţi din exemplare.

Aşa sunt azi victima de-un rezultat probat
Că m-am îmbogăţit cu cinci micuţi căţei
Şi albi şi gri, negruţi, pătaţi, toţi derbedei
La fel, chiar de-s doar fete şi unul doar bărbat.

Sunt toţi o molfăială de ţâţe, chiar lătrând,
De o căţea străină vagabondând pe câmp,
Ce-am acceptat-o-n curte cu mintea mea de tâmp,
S-o-ntrem pe ea, pe ei, cu lapte... cumpărând.

Sunt trei, mult alb cu pete, un altul roşcat negru
Iar cea mai dolofană e-o căţeluşă gri
Dar şi cu alb pe burtă şi pete negre vii...
O bulă păr de pluş, rotundă pe de-a-ntregu.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intimitate

Un mândru cer de toamnă roşu şi clar tu eşti,
Însă tristeţea-n mine se-nalţă ca o mare,
Când scade în reflux pe buza mea-ntâlneşti,
Tăioasa amintire a fructelor amare.

Zadarnic mă mai mângâi pe pieptul leşinat,
Prietenă, ce cauţi este un loc prădat,
De ghearele feroce şi dinţii de femei,
Nu-mi căuta inima, mâncată e de lei.

Mi-e sufletu-n castel de lume năpădit.
Aicea se ucide, se-mbuibă de alcool!
O boare înveleşte grumazu-ţi dezgolit...

O, Frumuseţe,-ai vrut-o, tu bici necruţător,
Al sufletelor noastre, cu ochii de văpăi,
Arzând aceste resturi uitate de călăi!

sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Căile, în cerc, ale Abydosului ceresc, le străbat
Şi întregul Spaţiu, cu cele patru tărâmuri, pe patru stâlpi aşezat,
Cu Porţile închise, Porţi zăvorâte bine
(Fie în Lumea Interioară sau Exterioară, faţă de mine).
Fie să le pot deschide cu braţele mele!
Sprintene, ca la un câine, îmi sunt picioarele,
Când sanctuarele de Dincolo le străbat, grăbit;
Zeul cu două capete de Leu, Trupul meu l-a hrănit;
Igan, însuşi, l-a aşezat în sicriu;
Sufletul meu este puternic şi viu.
Intrând prin Porţile spre Dincolo, trec
Şi pătrund în locurile cele mai îndepărtate din Cer.
Mă inundă Lumina, Inima mea străluceşte
Căci Numele meu este:
"Cel-care-Adâncurile-abisale-le-cunoştea".

poezie din Cartea egipteană a morţilor (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea principelui Ştirbey

Turnurile mişcă-n doliu a lor inimi de aramă
Şi un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini,
Cu cântarea-i plângătoare lumea mişcă, lumea cheamă,
Precum mişcă vântu-n cântec faţa mării de senin:

Şi cu ochiul plin de lacrimi naţiunea cea română,
Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurând,
Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină
Şi aude-n cer un tunet şi un gemet pe pământ...

A-ntristării neagră-aripă peste lume se întinde,
Totul tace, căci durerea este mută ca un gând,
Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde,
Decât curse-acelui astru ce se sparge p-un mormânt

Cine-i acvila ce cade? Cine-i stânca ce se sfarmă?
Cine-i leul ce închide cu durere ochii săi?
Cine-i tunetul ce moare umplând lumea de alarmă?...
- Este domnul României: Barbu Dimitrie Ştirbey!...

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rană

Nu voi găsi cuvinte când simt braţele tale
Că vin încet spre mine dezmierdând,
Unghiuri rătăcite din lumile-mi ovale
Tăcere a cuprins inima oftând.

De aş afla cum să mă apăr când leii vor să muşte
Aş fi acum departe, departe de unde sunt...
Jalnicul meu suflet impulsiv să guste,
O viaţă de senin odat' pe-acest pământ.

Plânsul meu se scrie în cărţi ce nu le văd,
Mă doare în adânc când singură mă aflu...
Şi privesc la mine, ochi lăcrimaţi revăd
Şi un suflu cald luptând în rece sacru.

Te-ntrebi vreodat' cum mă răneşti şi mă tai pe suflet?!
Dureri se înmulţesc atunci când nici nu ştii...
Eu aşa înaltă... voi, prea mici în cuget
Nu pot schimba destinul a trei oameni vii.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum zisese bătrânul aşa se şi întâmplă. A treia zi pustnicul, luându-şi rămas bun de la fiul său cel de suflet, se culcă şi adormi somnul cel lung. Apoi îndată veni un leu groaznic, nevoie mare! şi veni răcnind, cum văzu pe bătrân mort, îi săpă groapa cu ghiarele, iară fiul îl îngropă şi rămase acolo trei zile şi trei nopţi plângând la mormânt. Apoi foamea îi dete în ştire că el viază încă; se sculă de pre mormânt cu inima zdrobită de durere şi de întristare, se duse la viţă, şi cu mare mâhnire văzu că se uscase; atunci îşi aduse aminte de vorbele bătrânului şi se sui în pod, unde găsi frâul; îl scutură şi iată că veni un şoimulean aripat.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cu părul de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aşa trăim, copile, printre lei.
Şi ei ne-ar sfîşia de n-ar fi Domnul.
Cîndva idoli aveam, le spuneam: Zei,
Lor mă-nchinam pînă mă prindea somnul.

Aşa trăim, copile, printre lupi.
Ne-ar sfîrteca de n-am avea credinţă
Şi sufletele de nu ne-ar fi stupi,
Iar plînsul--Purtător de Biruinţă!

Aşa trăim, copile, printre şerpi.
Veninul lor nici măcar nu ne-atinge.
Corbii au amuţit, urşii sunt sterpi,
Neamul vrăjmaşilor grăbit se stinge.

Aşa trăim, copile, veci de veci,
Sub ascultarea Ierbii cu maramă.
În faţa ei, smerit să te apleci,
Să-ţi dea blagoslovenia de Mamă

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Vasilcău (1 mai 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Ajun de Crăciun (scrisă, peste ocean, departe de cei dragi)

Câte simt, nu mai spun, doar în suflet mocnesc
În Ajun de Crăciun, azi oftez şi trudesc!...
Înc-un an a trecut, am tot spus:,, Mai adun!!"
Azi din nou ai venit, drag Ajun de Crăciun
Şi mă aflii, sperând... n-am puteri de-nceput,
Dar colinzi repetând, cu Isus s-a născut!...
Îmi rechem amintiri, când copii noi eram,
Hoinăream satu-ntreg şi frumos colindam!...
Ce uşor învăţam şi cuprinşi de fiori,
Dragi colinzi cu Isus şi cu cei trei păstori!...
Iar mămuca, mereu cu un glas tremurat,
Câte, câte colinzi ne cânta pe-nserat!
Noi, smeriţi şi cuminţi şi cu sufletul bun,
Toţi eram fericiţi în Ajun de Crăciun!
Cu-o trăistuţă sub braţ, doar cu mere şi nuci,
Alergam pe-nserat, peste dealuri şi lunci,
Iar în zori număram mărunţiş, doi, trei lei
Şi strigam fericiţi: Ăştia, sunt banii mei!
Ah! Zăpezi ca în vis, ca în basme, decor,
Amintiri aţi deschis şi aprins aprig dor!...

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Davidiuc (24 decembrie 2003)
Adăugat de Ionel Davidiuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leoaica solară

Răsare-mi ziua cu roua sărutului
Imbietoare cafea de buze trezind inima,
Sălbăticindu-mi vinele haitelor de lei
Asmuţindu-i hienelor gânduri

Sfâşietoare secundelor ingenuchiate
Amintirilor clepsidrate nocturn
Insomniace cucuvele umbrind visele
Inoroage flăcări arzătoare suflări

Extazice secunde fără ore, zile
Zorilor clipiţi-n genele cerului de irişi
Divină privelişte cristalină
Sub bucle, mătasea paradisului

Găsit-n tocul prelungirea piciorului fin
Auzit pe asfaltul aşteptării meditate
Băncilor impregnate cu miros trandafiriu
Răsfirat zărilor de pielea diafană

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce ascultă cele ce-i spuse roabele, se duse la neguţător, care aştepta la poartă, ca să vază şi ea condurii; dară după ce auzi de la neguţător că are în corabie marfă şi mai scumpă şi mai frumoasă, se înduplecă de rugăciunile neguţătorului şi pofti să meargă să-i vază marfa; ajungând la corabie şi tot alegând la marfă, nu băgase de seamă că lopătarii depărtaseră corabia de la uscat, şi dând Dumnezeu un vânt bun, corăbiile mergeau ca săgeata; când se pomeni în mijlocul mării, Ileana Simziana se prefăcu că-i pare rău şi prinse a certa pe neguţător că o înşelase, iară-n sufletul ei ruga pe Dumnezeu să-i ajute a scăpa de iazma de zmeu. Ajunseră cu norocire la ţărm, când, ce să vezi! drăcoaica de muma zmeului, cum auzi de la roabe că pe Ileana Simziana o furase un neguţător şi fugea cu dânsa cu corăbiile, se luă după ei; şi ajungând la ţărm, o văzură venind după dânşii ca o leoaică, cu o falcă în cer şi una în pământ şi aruncând văpaie din gura ei ca dintr-un cuptor. Cum o văzu Ileana Simziana, înţelese că e zgripţuroaica de mumă a zmeului şi începu a plânge cu foc.

Petre Ispirescu în Ileana Simziana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cădere

Smulge-un fir de iarbă, mestecă-l în dinţi şi vei înţelege,
Vei înţelege complet ceea ce exprim eu acum incomplet.
Tânjesc să fiu o rădăcină,
Urmând, ca o sevă, doar propriile mele senzaţii....
Mi-ar plăcea să am toate simţurile – inclusiv
Intelectul, imaginaţia şi inhibiţia –
Pe pielea mea, astfel încât să mă pot rostogoli pe solul zgrunţuros
Şi să-i simt mai acut asprimea şi denivelările.

Aş fi nespus de mulţumit dacă trupul ar fi sufletul meu,
Pentru că numai atunci aş simţi cu adevărat
Toate adierele de vânt, toţi sorii şi toate ploile.
Aşa ceva este însă imposibil, iar eu sunt disperat, furios,
Îmi vine să-mi rup hainele cu dinţii
Şi cu gheare-ascuţite de leu să-mi sfâşii carnea
Până când va curge sânge, curge, curge...

Sufăr pentru că toate acestea sunt absurde,
Ca şi cum eu aş putea speria pe cineva
Cu sentimentele mele de ostilitate către destin, către Dumnezeu,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisi

Are o blană de felină,
pe care ne ştergem
tălpile sufletului
bucuros
de alb, de căldură
şi de moale
O, bucurie facilă,
dragoste zbârlita, încordată ca un arc!
Văzându-te,
lumina din mine
se sparge în ţipete şi
zgomote hilare
Metamorfozează - te-n
leoaica şi
ne prelungeşte - n timp
copilăria!

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din volumul de versuri Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ca un copil bun la suflet, simpatic. E ca un motan viclean, inteligent, vioi. E ca un leu, infiorător, măreţ, gigantic. Prieten ca un om. Aceste zile mi-au indicat calea! A început să lumineze steaua care îmi clarifică drumul. Îi aparţin până la capăt. Ultimele îndoieli au dispărut. Germania va trăi. Heil Hitler!

citat din Joseph Goebbels
Adăugat de Timu Caterina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre (aruncă în Vas diverse medicamente): Aur potabil... Argint orizontal... Iată apa celor doi fraţi scoasă din soră! Arbore metalic, cer mijlociu! Inima lui Saturn! În casa Soarelui, pe furiş intră Luna, braţ la braţ cu Sulful şi Mercurul... Aceasta nu mai e nuntă, ci adevărată orgie chimică! Câtă nemurire zace în acest grăunte de elixir roşu! Rugina nu va atinge, nici oameni, nici metale! Bolile se ascund… Moartea fuge, speriată de moarte... Piatră animală, pământ adamic. Rouă feminină de martie, rouă bărbătească de septembrie... Iată oul filozofal! Fix şi volatil în aceeaşi cochilie! Trup şi suflet, materie şi spirit... Acum se va porni vârtejul eteric, vântul turbat al sudului. E nevoie de foc! Un fulger, Tată, sau măcar o scânteie divină! Că fără foc, nimicul va fi în veci nimic. Unde v-aţi ascuns, voi, trepăduşi ai lui Prometeu? Foc de roată! Foc filtrat! Foc de reverberaţie. Şapte vulturi abia ţin piept leului dezlănţuit... Ajunge! Lăsaţi focul să se întoarcă la cer, vipere de gheaţă! E ceasul la care nevăzutul prinde contur şi poemul trece în cristal. Aur esenţial, eliberat de zgura cuvintelor! Aerul e rece şi subtil, iar zăpada, mai albă decât ea însăşi. Argint! Argint zburător! Eu ning, eu ning! Eu ning!

replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea gâştelor

Un gâscan cu pene lucii
Cum trecea pe pod prin sat
Şi-ntr-o mân-avea papucii,
Nu ştiu cum i s-a-ntâmplat
Că papucii lui căzură,
Ce păcat, o, ce păcat!
Căci erau cu-alesătură,
Fără leac de tivitură
Ce păcat!

Gâştele-auzind cum zbiară:
Aoleu! Papucii mei!
Într-un suflet alergară
Şi-ntrebau mirate, ce-i?
Am rămas, plângea gâscanul,
Păgubaş de patru lei!
Iată-mă desculţ, sărmanul!
Ce mă fac acum, golanul,
Fără ei!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să găseşti poezia?

versul cu rimă sau alb, ce mai contează, române,
tot ce-i scris cu trăire, tot poezie rămâne,
suflet, curaj, izbăvire, ultimul zbor către cer,
dor, regăsire, iubire şi mai presus un mister.

vrei să găseşti poezia? strig-o tare pe nume,
bate neobosită într-o cămară anume,
dă cu pumnul în coaste şi năvăleşte prin vine,
nu întreba poezia unde-i şade mai bine.

las-o să-ţi fie stăpână, tu ascultă-i doar glasul,
te va-nvăţa cu răbdare cum să ţii cu ea pasul,
vrei să cunoşti şi cuvântul care te face poet?
nu căuta-n manuale cel mai frumos epitet.

scrie pe pagina albă ceea ce simţi şi ce vrei,
spune-ţi cu drag rugăciunea, chiar şi în groapa cu lei,
lasă-ţi iubirea să plece şi nu privi cu necaz,
tot ce ai dat te va face mai fericit şi cu haz.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!