Citate despre lumină și picioare
citate despre lumină și picioare (inclusiv în versuri).

Jovialitatea lui Păstorel
La cramă dânsul când sosea
Stătea într-un picior paharul
Vibra lumina la șosea
Și se înveselea... Cotnarul!
epigramă de Gheorghe Gurău din Festivalul "Cu Păstorel la cramă" (septembrie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Voi sunteți sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni. Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.
replică din Sfânta Evanghelie după Matei, Predica de pe munte. Fericirile. Adevărata împlinire a Legii. - 5:13-16 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lumină
Visează plopul, nemișcat în soare,
Și umbra din el, neagră, îi curge la picioare...
Un melc își taie drumul prin grădină
De-a dreptul, ca un tanc de gelatină,
Amenințând albine și furnici
Cu patru tunuri mici.
Tăcerea își adună trupul sferic
Într-un boboc de nalbă.
O muscă trece prin lumina albă,
Ca o scânteie de-ntuneric,
Un fluture, cu aripi de umbră și mătasă
Stropite-n două locuri cu carmin,
Din zboru-i frânt și plutitor se lasă
Pe vârful unui spin.
[...] Citește tot
citat celebru din George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sub lumina discretă a lămpii, Generalul Villara era gata să adoarmă, cu jurnalul în mână. Strâns în uniforma sa de cavalerie, croită după reglemente, de-abia putea îndoi picioarele de la genunchi: de aceea le ținea mai totdeauna întinse, iar acum, mai întinse decât oricând, intrând cu vârfurile cismelor sub canapea.
începutul de la Îndreptări de Duiliu Zamfirescu (1908)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lumina ochilor de-mi stingi...
Lumina ochilor de-mi stingi: te pot vedea
urechile de mi le-astupi: te-aud în mine,
fără picioare pot merge către tine,
și fără gură, te pot implora.
Frânge-mi brațele, te pot cuprinde
cu inima ca și c-o mână,
oprește-mi inima și creieru-mi va bate,
iar de-mi arunci în creier foc,
pe sânge te-oi purta mereu.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!




Odaia era albă ca un culcuș de fecioară. Apusul își filtra agonia prin două ferestre înalte, schițând pe parchet două romburi de lumină portocalie, care cuprindeau picioarele patului într-o îmbrățișare tremurătoare.
începutul de la Adam și Eva, Începutul de Liviu Rebreanu (1925)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Patria eternă
Patria eternă
Eu patria eternă și neamul meu, divinul,
Ce a luptat în cuie spre-un Paradis ne-nvins,
Îl port ca pe-o verigă de aur si de sânge-
Iscoditoare jertfă ce mă inundă-n plâns...
Si faima lui în fine, ca soarele pe boltă
Ce-a fost menit să schimbe culorile-n lumini,
Ridică-n mine astăzi, istoria-n picioare
Să-și regăsească locul, pe-aici, printre străini
C-am renunțat la slova de lege și de datini
Și ne-a cuprins in sine iubirea lui Christos,
Iar patria eternă a strălucit pe pleoape
Ca o mireasmă vie, ca cerul luminos
Și-atâta înfrățire a fost să prindă aripi,
Înfloritoare boltă să ne cuprindă-n gând,
Căci a-ncolțit Edenul mai sfânt ca altădată
[...] Citește tot
poezie de Mihai Ghidora (25 ianuarie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!


Blândele și ferocele activități ale însuflețitelor și neînsuflețitelor
Deodata gandul mi s-a schimbat in vedere
si ea a inceput sa ma doara
ca o dezmortire
Un fel de crestere de picior
pentru salt pe secunda.
Deodata, totul a inceput sa treaca si sa se treaca
sa nu mai stea si, -
sa se alerge.
Ghimpi mi-au crescut in interior
intepand ceea ce ar fi trebuit sa ma inveleasca.
Sa rupi ce n-a existt niciodata
si ruptura sa-ti fie lumina
durere ca o tromba
in absolutul desert!
.....
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Veșmintele raiului
Dacă-aș avea ale raiului împodobite veșminte,
Brodate-n a aurului și-n a argintului lumină,
Albastrul și calmul umbrit al acelor veșminte
Ale nopții și-ale luminii, jumătate din lumină,
Ți le-aș așterne la picioare;
Dar, fiind sărac, am numai visele mele;
Ți-am așternut visele la picioare;
Umblă cu grijă, calci pe visele mele.
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Direcții versus sensuri
Călare pe vise, picioare care obosesc,
Mi-e dor de idei
Vreau să redescopăr că trăiesc.
Pictez visând, iubesc cântând,
N-am nici talent, nici voce,
Dar folosesc culori amestecate cu pamant.
Picturi care nu spun povești
Direcții conturate
Și sensuri prea putin lumești.
Păcate, dorințe, dar niciun consum
Mai bine refuz
Decât să regret ca acum.
Conturul te cheamă
Și camera așteaptă
Lumina e stinsă
Și dragostea-i oarbă.
poezie de Maria Medeanu (2 februarie 2012)
Adăugat de mariaderomania
Comentează! | Votează! | Copiază!


Trece flăcăul prin pădure, aude o muzică nepământească și vede în luminiș, în lumina lunii, ielele goale și despletite, jucând hora. Rămâne înmărmurit, pironit pământului, cu ochii la ele. Ele dispar și el rămâne neom. Ori cu fața strâmbă, ori cu piciorul paralizat, ori cu mintea aiurea. Sau, mai rar, cu nostalgia absolutului. Nu mai poate coborî pe pământ. Așa sunt ielele... pedepsesc... Nu le place să fie văzute goale de muritori.
citat clasic din piesa de teatru Jocul Ielelor de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sară așchii din trup
... noapte de gură flămândă
ce mușcă din cremene
și scurmă cu unghia drumul
până la gând
ascute lumina silabei
ridicând în picioare cuvintele
și-n marea tangare
sară așchii din trup
să-mi pară de-aici
că-i atât de frumosă și verde
cenușa-mi...
poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina nu are o părere prea bună despre ea însăși. Dacă se privește-n oglindă o ia la sănătoasa cât o țin picioarele.
aforism de Cornel Stelian Popa (23 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Plouă copilărește
Punând
piciorul
pe
gâtul
fulgerului
Copilul
se
bucură
Ce jucării
luminoase
Mi-aruncă
Tata
din
cer
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (10 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ziua și noaptea
Pe lumea umbrelor deschise,
Peste abisuri fără nume,
Din voia zeilor anume
Un văl de aur s-a întins.
Îi spune zi. Lumina ei
E însăși viața pământeană,
E un balsam de pus pe rană,
Dorit de oameni și de zei.
Dar ziua scapără treptat,
Și noaptea-i smulge mândra haină,
Și iese lumea cea de taină,
Mocnind prin vălul sfâșiat.
Și bezna neagră de mormânt
Se cască iarăși la picioare,
De-aceea crâncenă ne pare
Venirea nopții pe pământ.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ștefan: Pârjolite sunt frumoasele noastre livezi! Fumuri înalte se ridică pe plaiuri. Vitele au apucat munții. Fântânile s-au umplut cu noroi. Cu potcoavele lor înroșite, caii de foc calcă în picioare pășunile. S-a împlinit voia lui Dumnezeu! Flacără din flacără, lumină din lumină!
replică din piesa de teatru Ștefan cel Viu (Valea Albă), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt noapte
-Sunt noapte.
Apasa-ti piciorul cu grija,
Taioasa-i durerea din tine
Mi-ajung colturi lasate
pe-alocuri in mine.
-Sunt noapte.
Nu-mi pasa de raza lumina,
Ma mangaie fiecare soapta,
culeasa farama.
-Sunt noapte.
Si-n fiecare e toamna
Ma-nfasor in frunze
Ce curg din nevoia
de lumina.
poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!


Știința nu e făcută ca să lumineze sufletul întunecat, nici ca să dea vedere orbului; rostul ei nu e deschiderea ochilor închiși, ci îndreptarea mersului, atunci când ai picioare drepte și vânjoase.
aforism clasic de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!




Ce pot să fac?
Ce pot să fac? Amorul e cel mai bun poet;
nu eu îți scriu, ci suma trăirilor curate,
când tot ce face astăzi mai dulce un sonet,
se-apleacă la cheremul privirii-ți deocheate.
Ce pot să fac când moartea mă trage de-un picior
și-mi tot repetă, gravă, "aruncă-te-n cuvinte"?
Să te aleg pe tine, căci altfel am să mor,
și te-aș alege, scumpo, de-aș ști că nu mă minte.
Ce pot să fac în clipa în care m-ai uitat,
mai bine decât gerul să îl invit în gene?
Dar viața îmi răspunde, atunci, pe înserat:
"ți-a mai rămas o șansă: iubește-o în catrene".
Ce pot să fac? Lumina catrenelor e oarbă,
nu vrea decât din trupu-ți lumină să absoarbă!
sonet de Ionuț Popa (2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!



Copiii care se iubesc
Copiii care se iubesc se-mbrățișează în picioare
Lângă porțile nopții
Și trecătorii care trec îi arată cu degetul
Dar copiii care se iubesc
Nu sunt acolo pentru nimeni
Și numai umbra lor
Înlănțuită umbra tremură în noapte
Stârnind mânia trecătorilor
Mânia și disprețul lor și râsetele și invidia
Copiii care se iubesc nu sunt acolo pentru nimeni
Ei sunt în altă parte dincolo de noapte
Mult mai presus decât lumina zilei
În orbitoarea strălucire a primei lor iubiri.
poezie celebră de Jacques Prevert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Este disponibilă și traducerea în italiană.
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și picioare, adresa este:
