Citate despre lumină și stânci
citate despre lumină și stânci (inclusiv în versuri).
- Pământ (vezi și Terra)
- Pământul este stânca cea mare, de care omenirea, adevăratul Prometeu, e încătușată și sfâșiată de vulturul îndoielii. Ea a furat lumina și suferă pentru asta tortura.
definiție celebră de Heinrich Heine
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Când aveți să împliniți cincisprezece ani, spunea bunica, o să aveți voie să ieșiți la fața mării, să vă așezați pe stâncă la lumina lunii și să vedeți corăbiile cele mari și o să vedeți și orașe, și păduri.
Hans Christian Andersen în Mica Sirenă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu este lumina care ne ridică pe stâncile adevărului.
aforism de Betty Marcovici (ianuarie 2013)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Gest pentru atunci...
mi-e dor de o toamnă lungă
în care voi intra ca lumina
peste întuneric și
când va fi să plec
cu o foame nebună de iubire
mi-aș dezosa durerea
pe o stâncă umedă
și-n inima ei
aș scrijeli
ultimul bilet
să nu-l citești
gestul tău ar putea
ucide ultima lacrimă
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câmpul îndepărtat
Am învățat să nu mă tem de infinit,
De țărm îndepărtat, de stânci bătute de vântul veșniciei,
De agonia luminii înainte de răsărit.
poezie celebră de Theodore Roethke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea munților trebuie iubită ca un întreg, cu ochii deschiși și cu sufletul sensibil, să înțelegem animale și plante, stânca și albastrul cerului, lumina și culoarea, într-un cuvânt natura.
citat din Karl Blodig
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arivistul
Râvnind la culmi scăldate în lumină
S-a cățărat de-a bușilea pe stânci;
În fine-i sus, dar ca să se mențină,
El șade, din prudență, tot pe brânci!
epigramă de Gheorghe Stoicescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ajuns la Meteore undeva spre seară și, în lumina apusului, am privit îndelung mănăstirile ce se desprindeau din stânci, camuflate de propria lor naturalețe: mănăstirea și stânca făceau corp comun, stâncile se deschideau, înfloreau în mănăstiri în așa fel încât descoperirea uneia te umplea de bucurie: "uite, și acolo una!" ne spuneam unii altora, încântați și uimiți de potrivirea supranaturală dintre mâna omului și mâna lui Dumnezeu, dintre suflarea omului și suflarea lui Dumnezeu.
Horia Pătrașcu în Singur printre români, Elada mon amour (2009)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărți, cărți pentru popor! Acolo e un suflet mare care cere lumină. Acolo stau genii ascunse, gata să zbucnească, asemenea izvorului care așteaptă în stâncă lovitura de toiag a lui Moise. Acolo-i puterea și viitorul nostru.
citat celebru din Alexandru Vlahuță
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu aș iubi...
Eu aș iubi stâncile
Cum rădăcinile iubesc iarba,
M-aș face sculptor de idei
Și aș da lutului
Forma spicelor de grâu;
Aș asculta plânsul pruncilor,
După care mi-aș delecta trupul
În jucăușele mișcări ale cascedelor
Ce strălucesc multicolore în lumina soarelui,
Și toate acestea pentru a fi aproape
De pulsul plaiului matern.
poezie de Mariana Bubuioc (13 iulie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!
O zi obișnuită
Mi-am scos mintea la plimbare
Sau mintea m-a scos pe mine
Oricare va fi fost adevărul.
Lumina strălucea pe apă
Sau apa strălucea-n lumină.
Pe o stâncă, la ora mareei, cormoranii
Stăteau cu aripile larg desfăcute,
Fără a împiedica traficul. Ezitante,-n așteptare,
Fel de fel de rațe ici și colo
Pe apa ezitantă,-n așteptare.
Din când în când, scheunatul unui pescăruș. Mici flori,
Așa cum îi ispitesc pe turiști autobuzelele cu etaj,
Îmbiau albinele pe trotuarul lor.
În apa clară dansau
Cu mlădieri orientale ierburi lungi, neluate-n seamă
De bancurile pline cu pernuțe de ace. O vacă
A început un muget, dar
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nave scufundate
Unele sunt definitiv pierdute, însă niciodată uitate,
fiind scoase mereu în lumina memoriei din adâncuri;
altele-au fost zdrobite de furtunile prin care-au trecut,
altele-au eșuat printre stânci ascuțite sau în smârcuri.
Inima mea-ar dori să le-aducă iarăși la cheiuri,
să le redea strălucirea la toate visele distruse,
să le insufle-o speranță nouă,
astfel ca ele să poată, grațioase, naviga cum navigau odinioară.
Dar, aflat chiar în mijlocul dorinței de a le face bine,
mă-încântă și-s bucuros să le retrăiesc dramele,
așa că în loc să lupt cu toți pirații care le vânau
am decis să le las să fie așa cum sunt.
poezie de Bernard Snyder, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cercul luminii
dimineața
o fisură în stânca lumii prin care pătrunde lumina
ziua
o cîmpie pe care o stăpânește soarele
seara
un crepuscul ca o întoarcere la miraj
noaptea
o turmă neagră de zimbri coboară de pe deal
întregul
o roată pusă la osia timpului
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa vie a celor trei izvoare era călăuzită printr'o alvie îngustă în hrubă, într'un găvan de stâncă. Ca să-l pregătească pentru rugăciune, ucenicii ajutară bătrânului să se coboare pe trepte și să se scufunde de trei ori. Îl înfășurară apoi în poclăzi și sarici. Îi pieptănară barba și îi împletiră coama. Îi puseră straiu alb și comanac. Îngenuncheară ca să primească binecuvântare și se retraseră fără de niciun cuvânt, după datină. Ieșind în lumina după-amiezii, adunară vreascuri și cetini în mijlocul poienii, le clădiră cu meșteșug și aduseră jar dela vatra din lăuntru, unde se păstra foc fără moarte, dela începutul ciclurilor.
Mihail Sadoveanu în Creanga de aur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeii mele
Când te-am privit întâia oară, știu
Că încetasem singur să mai fiu.
Fântână-n zori cu apa neatinsă,
Foșnea ca marea, dimineața, încă
Zăloaga nopții cât statuia-n stâncă.
Nu m-ai respins, nu te-ai predat învinsă,
Ci ai avut în ochii râzători
Atât de mulți, ca firmamentul, sori
Ce ne-au resfrânt prin trâmbițe de raze
Privirile în ochi și în obraze.
Acea lumină limpede a fost
La început, și ea a dat un rost
Tăcerii surde ce-aștepta în mine.
Ai fost, deci, bună-vestea de lumine
Și ai rămas, cu gestul, carnea, vocea
Din țara grea de vis și zări, Dobrogea,
Și văd în fiul care mi l-ai dat:
Amprente de lumini s-au mai păstrat.
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Laude și alte poeme (1967)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gest pentru atunci...
mi-e dor de o toamnă lungă
în care voi intra ca lumina
peste întuneric și
când va fi să plec
cu o foame de apă
mi-aș dezosa durerea
pe o stâncă umedă
și-n inima ei
aș scrijeli
ultimul bilet
să nu-l citești
gestul tău ar putea fi ultima victimă
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tată... mi-e dor de tine!
Simți, tată, cât îmi e de dor
să te primesc în casa mea,
în care-ai lăsat dragostea?
De ce te-ascunzi după un nor?!
Tu ai fost stânca neclintită,
eu, brad ce a crescut din ea,
hrănindu-mă puterea ta,
când cetina mi-era ciuntită.
Mi-e dor de-un suflet de copil
ce locuia-ntr-un trup vânjos,
de zâmbetul tău luminos
ce soarta-l înnora tiptil...
Ai fremătat o viață-ntreagă,
nutrind speranțe și IUBIRE,
punând comori în amintire,
cu mama, femeia ta dragă.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt bogat, nu sunt francmason, nu sunt agent al vreunei puteri străine, nu fac parte din nicio castă secretă, de homosexuali sau iluminați. Și atunci, de unde vine puterea mea? Ce anume conferă forță autorității mele morale? Tocmai această puritate idealistă, care înseamnă că izvorul e mai tare ca stânca.
Corneliu Vadim Tudor în Parfumuri și culori
Adăugat de Jurist S.C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ridică privirea
Sunt ploi care cad pe suflet și ard
Dulceața de blânde poeme,
Desprinsă-i speranța de chip, ca un fard,
De doruri în jertfe supreme.
Se-așează durere în cearcăne-adânci
Și inima-i grea ca o dală,
Pe cuget apasă mormane de stânci
Și ele devin catedrală,
Dar stele pe cerul iubirii mai sânt,
Din toate-i vreuna rămasă ;
Ridică privirea strivită-n pământ
Să guste lumina ce-o lasă!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (19 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de anemic
În cupa verde-a văii,
Noaptea se topește rece și degrabă,
O boare răcoroasă, dar prea slabă,
M-a trezit prin ușa deschisă a odăii
Lumina limpezită-a zorilor
A început să piuie sfios și cristalin în luncă.
E timpul minunat de muncă.
Cu toate că șoseaua doarme încă
Sub plapoma greoaie de praf neînceput,
Pe sub stâncă
Au și pornit spre munte potecile înguste.
Se-ntinde-n mine proaspătă viața
Mi-s gândurile sprintene.
Ca mersul de lăcuste,
Și sângele înviorat mi-aleargă-n vine
Cum șerpuie, prin ierburile mărunte,
Apa de șuvoi.
Soarele se urcă poate dincolo de munte.
[...] Citește tot
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și stânci, adresa este: