lungime şi moarte

Afacerea unui avar

Când a simţit, Mitruţ, că moare,
Un loc de veci a cumpărat,
Plătise-un metru doar, pătrat,
Or să-l îngroape, în picioare.

epigramă de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilie Iuga se îndepărtă, legănând biciul, o clipă mai târziu, căruţa zdrăngăni prin oraş, ieşi din oraş, trecu mai departe, sub perdeaua nopţii, ducând într-un sicriu beţişoare de aceeaşi lungime, cu spiritul decedatului in ham, printre copacii grei de corbi, pe drumul prăfos, către marele gol fără coordonate şi limită unde stăpâneşte Nisipul-Timp şi Uitarea-Sepie.

Leonida Neamţu în Jurnalul oficial al misiunii Scorbowski, "Urlet"
Adăugat de csv
Comentează! | Votează! | Copiază!

La doi metri în pământ

Ca să fie antrenat
Pentru somnul cel de veci,
Exersează, mort de beat,
În adâncul unui beci!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi se recită Eminescu în camera de gazare
Se desfac mâinile de la stahii
Se fac filme în colaborare
între morţi şi vii.
Azi toate drumurile
se termină
în metrul antic.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă (în metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Nendurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai renviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1884)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea unui atlet

Pustiu a rămas stadionul,
La groapă s-adună cumetri
Să vadă şi ei campionul
Pe ultima sută de metri.

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antifonare

În plin cimitir, curios,
Pe soacră, mi-au spus de la poartă,
C-o-ngroapă c-un metru mai jos...
Fiindcă nu tace nici moartă!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa se închină în faţa morţii, până la doi metri sub pământ. Nu cred că există-n trăirea umană, o închinare mai reverenţioasă.

aforism de Cornel Stelian Popa (29 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbătrânesc, încep să se închege

Îmbătrânesc, încep să se închege
inele noi pe trunchiul meu bogat
tu, tinereţea mea fără de lege
voi apucă să te mai văd vreodat'?

Eram aşa nebun! un sclav şi-un rege
în carne desluşeam cum mi se bat
plutea un gust de fragi şi ploi pribege
prin universul meu predestinat

Şi parcă veacuri lungi de frumuseţe
se aşterneau în faţa mea, solemn
învăluite-n lauri şi ospeţe

E timpul, dar, să caut, să-mi însemn
o odă-n metru antic, să mă-nveţe
prin vama morţii cum să trec mai demn.

sonet de Corneliu Vadim Tudor din Epistole Vieneze, II (1979)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...)roata unei mori de pe Someş vîntură atît de repede apa, încît, în pulberea ei, se ivesc culorile curcubeului. De aici, puzderii de stropi prind să alunece, pe o lungă şi imprevizibilă traiectorie. Alţii, supunîndu-se aceleiaşi legi, pornesc — în clipa cînd caii îşi moaie botul în unde, în clipa cînd înotătorii îşi scot braţul din valuri, sau peştii, vrînd să vadă dacă va fi o noapte cu lună, fac un salt zvelt în aer — de pe celelalte rîuri care îşi au izvorul in Carpaţi. Şi mai de departe de pe Dunăre, în toată lungimea ei.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu, la 33 de ani

Am vârsta christică, sfârşit de secol,
mă soarbe golul vremii înapoi
e viaţa mea cenuşăreasa morţii
ţinută-n dreptul peşterii de voi.

Învăţ să gust din toate, să mă mistui
cu ode-n metru antic mă-nfăşor,
în părul meu a prins să înflorească
un liliac albit de-atâta dor.

Port tragedia pinilor de munte
sub care doarme un convoi de orbi.
tu, daimon rău, mândria mea nebună
în ce prăpăstii de gheţari mă sorbi?

La urma urmei, ce frumoasă-i lupta
chiar dacă-i strâmbă uneori, şi grea,
chiar dacă mori cu dreptul tău în braţe
chiar dacă ei şi-atunci te-or profana.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1982)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arunci aiurea... (variaţie după sonetul lui Leonardo da Vinci)

Arunci aiurea-n pântece de toate:
Sarmale grele, câte-o murătură,
Înghiţi cu poftă metrul de friptură,
Şi-n porc găseşti, avid, o zeitate.
Cu berea-n mână, stând de-obezitate
Pe trei saltele, bei fără măsură,
Citeşti reviste, iei o-mbucătură -
Coran ţi-e manualul de bucate.
Cu glasu'n oale ţi-ai găsit menirea;
Mănânci mai des, iei totul de pe mese,
Depui grasimi în ritm cu învelirea
Ficatului şi minţii. N-o să-ţi pese
Că ţi-a cuprins obrazul puhăvirea
Când te visai panseaua ce fusese?
Osânze rele ochiul vor să-ţi lege.
De vrei să mori, tu moarte vei culege.

sonet de Ionuţ Popa, după Leonardo da Vinci (12 decembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

E indicat să ai o atitudine pozitivă

Am hotărât ca de-acum înainte să am o atitudine pozitivă.
Nu există cutremure, erupţii vulcanice, uragane sau tornade,
cel puţin pe o rază de o mie de kilometri
de locul unde mă aflu.

Nu există specii pe cale de dispariţie.
Încălzirea globală a luat sfârşit;
la fel ca războiul din Irak şi, spre marea mea surpriză,
nu mai există ameninţări teroriste. N-am fost, de altfel, martor
niciunor accidente sau decese, programate sau inventate,
şi îmi place să cred că toţi cei care-au mierlit-o
sunt iertaţi de Dumnezeu şi au intrat în Împărăţia Cerurilor.

Of, iar am uitat unde mi-am pus medicamentele alea...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai important semn de punctuaţie este punctul. Privit de la miliarde de kilometri distanţă, Pământul pare doar un punct, rătăcit în imensitatea spaţiului... Oare nu acolo se petrec cele mai frumoase şi cele mai cumplite lucruri, oare nu acolo ne trăim viaţa şi ne murim moartea...?

Mihail Mataringa (23 iulie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica Domnului desfată inima, dăruieşte veselie, bucurie şi lungime de zile. Pentru cel ce se teme de Domnul, totul se va sfârşi cu bine, în ziua morţii sale va afla har.

Isus Sirah în Ecclesiasticul, 1:12-13, traducere de Bartolomeu Anania
Adăugat de TraianD
Comentează! | Votează! | Copiază!

De satin

Mai am o lungime de undă
Şi gata-i cu mine de-acum,
De moarte mă rog să m-ascundă
Sub negru-i, de gală costum.

La balul acesta, se pare,
Doar eu am venit nechemat;
- Doar ăsta pereche nu are,
Mi-au spus când afară m-au dat...

M-am furişat, să mai rămân puţin,
Sub neagra morţii fustă de satin.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (19 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La depărtări de ani-iubire

De ziua celor ce iubesc,
Nu se acordă importanţă
Felului cum sărbătoresc
Îndrăgostiţii la distanţă...

Cum n-o pot face, mai ales,
Decât în vis, în plan real
Zâmbind cu mult subînţeles,
Dar în ascuns, paradoxal

Sau poate numai încurcat,
Ştiind că e şi ziua lor,
Se duc şi plâng dezacordat,
Şi unul câte unul mor...

Dar nu pe rând, ci simultan,
La o lungime pe o scară
Echivalentul unui an,
Încât obişnuit să pară

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (13 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i bai...

Unor comentatori

Nu-i uşa îndeajuns de aptă
să mă separe de cel ce sunt,
nici bezna, atât de bine coaptă,
să mi se-ntunece-n cuvânt.

Oricât de multe gropi, mi-aţi oferi în cale,
organizaţi concursuri să cad cât mai de sus,
corăbieri vestiţi pe un ocean de bale,
muriţi mereu o moarte-n plus.

Păcate, am şi eu, un metru cub,
sunt conştient că mă reneagă Raiul.
Abia mai stau într-un şurub,
dar nu de-aici începe baiul.

poezie de Girel Barbu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele sufletului

Sufletul meu e câine credincios
L-am dezlegat adeseori din lanţ,
Adeseori din cuşca lui l-am scos
Şi l-am târât până la şanţ,
Până la şanţul întăririi mele,
Ca să-l înnec în zmârcul dintre stele.

Desprins cu lanţul şi lungimea lui,
Se-ntoarce repede la cuşcă
Şi mârâie la biciul dintr-un cui
Care scoboară pe-nserat şi-l muşcă
Şi i se plimbă ca un foc pe piele
Rănile lui sunt şi-ale mele.

Câine mişel, tu mârâi numai biciul
Şi urmele şi pragul mi le lingi!
Căci te târăşti ca să-ţi păstrezi şoriciul
Şi dând din coadă voia mi-o învingi.
Pe toată viaţa înnădit cu tine,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa s-a tocmit cu moartea, chiar în prag de amiază nimeni nu i-a ghicit traseul, Klara dansa între viaţă şi moarte pe un stâlp de telegraf

Pe la zece plus sfertul academic
pe când soarele tolerase în preajmă
câţiva nori zmeurici şi jucăuşi
s-a desprins de sin
ca o capsulă autocomandată
fără să-i pese de comenzile destinului
/ mai întâi şi-a verificat nervii
trecându-i prin beregata dracului său păzitor
şi prin vastitatea întunericului
ca printr-un borcan cu marmeladă
l-a chircit pe caldarâm
ca pe un pui de bogdaproste
/ prin urechi, prin ochi, prin colţul gurii
a început să i se prelingă sufletul
negru ca smoala încinsă
era mare desfătare în jur
organele intraseră într-un joc de pantomimă
acompaniate fiind de-un râsu-plânsu
şi câteva gânduri
uitate la presat printre vaite

[...] Citeşte tot

poezie de Lucian Alecsa din Ţinutul Klarei (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!