lupi şi moarte

Un om care moare de foame, va mânca alături de lup.

proverbe amerindiene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un măgar mort nu se teme de lupi.

proverbe turceşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul de stepa

Atâtea ceruri amânate,
Sub care lupii mei flămânzi,
Zăreau în joc de frunze moarte,
Inelul umbrelor prelungi...

Atâtea drumuri netrăite,
Pe care n-ai cum să le-ajungi...
Îmi strigă carnea în jur lupii,
Toţi vor veni - tu ai să fugi!

Atâtea oase-mprăştiate,
Prin stepe, fără lumânare!
Un singur lup flămând trăieşte,
În el, lumina cărnii moare.

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca lupul: nu e bun nici viu, nici mort.

proverbe italiene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între oameni şi lei nu există cale de înţelegere dreaptă, oile şi lupii nu au aceleaşi simţăminte; ei urzesc tot timpul moartea, unii altora.

citat din Homer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circuitul tăcerii

Tăcerea zburdă pe hârtie
cuvintele sunt nişte lupi
tăcerea va muri o ştie
dar zburdă cum s-o-ntrerupi

Cuvintele sunt nişte lupi
ce urlă iată în consoane
vocalele din cer se rup
plutesc tăcerile baloane

Cum urlă lupii în consoane
tăcerea moare şi n-o ştie
trezeşte-o dacă poţi Ioane
tăcerea doarme pe hârtie

Cuvintele ca nişte lupi
te-or devora în bot de-i pupi

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 februarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circuitul tăcerii

Tăcerea zburdă pe hârtie;
Cuvintele sunt nişte lupi;
Tăcerea va muri: o ştie,
Dar zburdă, cum s-o întrerupi!?

epigramă de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea lupului

Sus, peste luna-n flăcări, nori grei îşi grăbeau drumul
Aşa cum din incendii aleargă-n slavă fumul,
Şi codrii erau negri, şi-adânci în depărtări.
Mergeam tăcuţi prin iarba jilavelor cărări,
Prin bălăria deasă şi spinii-nalţi şi goi,
Când, pe sub brazii-asemeni cu cei din Lande, noi
Zărirăm umbra slabă a unor gheare mari
Lăsate-n hăituire de nişte lupi hoinari.
Ne-am reţinut suflarea ca linişte să fie
Şi paşii-ntrerupându-i. – Nici codru, nici câmpie
Nu suspinau în aer; ci, sus, pe-un stâlp stingher
O jalnică sfârlează ţipa prelung spre cer;
Căci vântu-urcat deasupra lumeştilor hotare,
Mai atingea cu talpa vechi turnuri solitare,
Iar jos, în văi, stejarii, plecându-se pe stânci,
Păreau că dorm pe coate în liniştile-adânci.
Nici un fior, când capul plecându-şi-l ades
Hăitaşul cel mai vârstnic, pe urme-ncet purces,
A cercetat nisipul, culcându-se; curând,
El, care niciodată nu a dat greş vânând,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Alfred de Vigny
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul

Te-am auzit cum hăuleai departe,
Înfiorând pădurea-nzepezită,
Bătrâne lup cu gura istovită,
Etern pribeag al câmpurilor moarte,
Te-am auzit cum hăuleai departe.

Te-am auzit, şi-n ceasurile grele
Ce mă gonesc cu vifore turbate,
Am priceput chemarea ta de frate,
Şi-am priceput că-n noaptea fără stele,
Tu eşti tovarăş visurilor mele...

Tu, numai tu, neîmblânzită fiară,
Ce-ţi strigi pustiei patima flămândă,
Şi-n prigonirea câinilor la pândă,
Îţi plimbi prin codri ura solitară,-
Tu înţelegi un suflet fără ţară...

poezie clasică de Octavian Goga
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina Crăciunului

O mare taină ni se dezvăluie în Ajun
E taina cea de preţ a Sfântului Crăciun.

E-o taină mai presus de fire
Taina Cuvântului jertfire.

E taina Duhului ce prinde trup,
Taina păstorului care păzeşte oile de Lup.

E taina Împăratului care devine rob
Şi taina trandafirului care răsare dintr-un bob.

E taina Soarelui ce stinge nopţi,
Taina Luminii şi-a dreptelor dreptăţi.

E taina păcii ce se aşterne peste lume
Şi taina iubirii ce ne poartă nume.

E-o taină a patimilor pe cruce îndurate
Taină a milei şi a păcatelor iertate.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Artene din Colindător la porţile cerului (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Nichifor: Doamne! bine-ţi mai şede, jupâneşică; parcă eşti una de-a noastre! Nu cumva a ţinut vreodată tatăl d-tale orândă în sat, undeva?...
Malca: Ba a ţinut mult timp ratoşul de la Bodeşti.
Moş Nichifor: Apoi mă miram eu de ce vorbeşti aşa de bine moldoveneşte şi aduci la mers cu de-a noastre. De-acum n-am să te mai cred că te temi de lup. Ei! ei! cum ţi se pare aici în poiană? Aşă-i că erai să mori şi să nu ştii ce-i frumos pe lume? Ia auzi privighetorile ce haz fac! Ia auzi turturelele cum se îngână!

replici din Moş Nichifor Coţcariul de Ion Creangă (1877)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupii care se năpustesc asupra mieilor, mieii consumaţi de către lupi, cei puternici care îi sacrifică pe cei slabi, cei slabi care sunt victimele celor tari - asta este Natura, cu voinţa ei, cu schema ei de acţiuni şi reacţii perpetue, o grămadă de vicii şi una de virtuţi - într-un singur cuvânt, un echilibru perfect care rezultă din egalitatea Binelui şi a Răului pe Pământ. Niciun îndrăgostit, dacă e de bună credinţă şi sincer, nu va nega că preferă să-şi vadă iubita, mai degrabă moartă, decât infidelă.

citat celebru din Marchizul de Sade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzbunarea Scufiţei

În cer Bunica-i fericită,
Căci Lupul a sfârşit urât:
Scufiţa vrând să o înghită,
Muri cu-un silicon în gât.

epigramă de Valentin David (17 februarie 2013)
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Stepa mea! În depărtarea de zăpadă
Vântul îşi doineşte viaţa lui nomadă.

A-noptat adânc. Câmpia pare moartă
Numai dragii mei salcâmi oftează-n poartă.

I-auzi lupii! Satul în mormane tace.
Bolta neagră-şi sparge găuri prin găoace.

I-auzi lupii! Urcă-n ceruri luna plină,
Umbre gârbove se-alungă după mine...

poezie clasică de George Meniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Vietăţi foiesc
Pale-n jurul meu.
Îşi zic că trăiesc,
Să le crezi e greu.

Lupii nu au colţi,
Bardele tăiş,
Vulturii sunt morţi
De un rău pieziş.

Potolite-acu'
dorm ca în sicriu.
Mămăliga nu
Explodează, ştiu.

poezie de Dan Predescu din Placenta de gheaţă - poeme elementare (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă de la anul 1000, Avicenna a făcut un experiment şi a pus un miel într-o cuşcă lângă cuşca unui lup. Mielul a murit, pur şi simplu, de frică. Când ne e frică, nu se mai secretă chimia necesară şi celula moare. Pe termen lung, asta înseamnă scleroze, boli degenerative, Parkinson şi demenţă.

citat din Dumitru Constantin Dulcan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pornit spre tine

numai pustiu în jur, un alb pustiu
şi va porni să viscolească iar spre seară
şi tot ce-i viu va nivela ca-ntr-un sicriu
din care iarăşi va renaşte primăvară

numai pustiu în jur, un alb pustiu
cu lupii pe fundal, urlând la soare
în limba lor, poemul încă viu
transpus pe intervaluri de ninsoare

numai pustiu în jur, un alb pustiu
imaculat pe întunericul din zare
pornit demult spre tine tot nu ştiu
din ce noian de vise vei apare...

poezie de Iurie Osoianu (17 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În derivă

S-au strâns laolaltă în haite ca lupii
Şi-atacă flămânde de bani şi putere,
Ne sfâşie-n toate pe marginea gropii,
Iar prada şi-o împart cu-atâta plăcere.

Ne vând pe nimic tot aurul ţării,
Ne joacă la zaruri - profitul să iasă
Trăim zi de zi la voia-ntâmplării,
Legate sunt vieţi cu sârmă ghimpoasă.

Ne mor în spitale părinţii cu zile
Iar tinerii-ajung doar slugi la străini,
Bătrânii devin chestiuni dificile,
Copiii-s ucişi în parcuri de câini.

Se leapadă iute şi-aruncă din vină,
Pe vremuri, pe noi şi chiar pe-animale,
Nu ştiu să conducă şi atunci ne dezbină,
Paiaţe urcate pe morţi - piedestale.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (12 septembrie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafizica verbului

Într-un fel cuvintele trebuie aşezate exact
acolo unde se aşază cuvintele
oaia la lup
muntele la cer
câinele la stăpân
păpădia la suflu
morţii la pomană..
Într-un fel cuvintele vorbesc despre noi
mai mult decât vorbim noi despre ele
Ele mor odată cu noi
Şi se nasc odată cu ele!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoaica

te aştept de-atâta vreme, inima o simt cum geme,
şi mă-ndepărtez de tine, fără cânt, fără sobor;
amintire, preţ de-o clipă, doar de lacrimi fac risipă,
te-am iubit, cu ce ardoare, mai ca-n luna lui cuptor;
printre gânduri se-nfiripă - o-ntrebare, de-am să mor,
mă vei ţine iar în braţe, să mă-nveţi din nou să zbor?
am să zbor doar cu-o aripă, cu cealaltă-am să cobor.

pretutindeni umbre mute - negrele necunoscute,
şi adorm ca-ntr-o poveste - de nescris, într-alt decor;
chipul tău, întreaga viaţă, mi-a fost unica povaţă,
chiar şi-n gânduri infidele, chiar şi-n gândul trecător,
da, am renunţat la stele - te-am ales în locul lor...
şi acum, o altă maică, mă va învăţa să mor,
am să te visez lupoaică în ţinutul lupilor.

dar în vise, porţi-închise, şi-o putere care-mi cere
să mă lepăd de durere, să rămân un privitor,
să te uit, să-mi curgă spume, să nu pot să-ţi spun pe nume,
să pândesc halucinante creaturi ce-n spaima lor

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!