mere şi portocale

Culmea mărului

Să-l tai în două şi să fie portocală.

culmi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai avea trei portocale şi patru mere într-o mână şi patru portocale şi trei mere în cealaltă mână, ce ar insemna că ai?

Nişte mâini foarte mari.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gus Portokalos: Bine aţi venit la familia Portokalos şi Miller. Mă gândeam aseară, înainte de căsătoria fiicei mele cu Ian Miller că, rădăcina cuvântului "Miller," vine din grecescul "milo," care înseamnă "măr". Şi, după cum mulţi ştiţi, numele nostru, "Portokalos," provine din grecescul "Portocali," care înseamnă "portocală". Suntem cu toţii diferiţi, dar în final, suntem toţi fructe.

replică din filmul artistic Nunta a la grec, scenariu de Nia Vardalos
Adăugat de Ştefania Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când bat la uşa inimii tale colindătorii iubirii, primeşte-i în casă, umple-le traistele cu nucile, covrigii, portocalele şi merele mulţumirii, iar ei te vor purta pe notele muzicale ale fericirii!

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te poţi compara cu un măr sau cu o portocală. Ar cauza multe probleme de stimă de sine.

citat din Craig Sheffer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocolata

Simplă, dulce, amăruie,
Albă, neagră sau "căpruie",
Că-i tablete sau batoane,
Sau sub formă de bomboane,

Că-i cu lapte sau stafide,
Cu alune, arahide,
Afine, căpşuni, migdale,
Cu banane, portocale,

Zmeură sau marţipan,
Caramel, fistic, susan,
Cu iaurt, cireşe, mere,
Mure, merişoare, pere,

Că e cu sau fără cremă,
"Simfonie" sau "poemă",
Orice fel de ciocolată
E grozavă, minunată.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (14 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul tău să fie dulce ca un fagure de miere, vocea - energizantă ca nectarul de portocale şi mere, iar dragostea ta să nu aibă frontiere!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supremaţia vişinului (se dedică Iuliei Mirancea, admiratoare înfocată a vişinului şi a fructelor autohtone)

Am văzut c-aveţi pomi destui,
Nu beţi de portocale fresh,
Doar vişini, mere si gutui,
Sau o mai daţi după cireş?

epigramă de Alex Dospian (februarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gâlceava fructelor

Pe măsuţă, în salon,
lângă o chisea cu miere
şi-un pahar plin cu sifon,
rânduite-n fructiere,
roade, care mai de care,
coapte, dulci, aromitoare,
stau grupate după sort:
în prima sunt indigene,
în cealaltă, din import.

Când le vezi cum îşi zâmbesc
peste-un fir de garofiţă,
n-ai zice că pe sub gene
reciproc se socotesc.

Iar eu de-un minut întreg,
aşteptând să-mi vină gazda,
dusă după-o linguriţă,
mă întreb: Ce să-mi aleg?

[...] Citeşte tot

fabulă de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fruct

Piersici, pere, portocale,
căpşuni, cireşe, smochine,
mere, harbuji, cantalupi,
muzică a simţurilor mele,
plăcere binecuvântată a limbii...
acum, daţi-mi voie să vorbesc
despre fructul care fascinează
cu savoarea lui, cu culoarea,
cu parfumul silabelor:
mandarină, o, mandarină!

poezie de Eugénio de Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea anapoda

Paraşutistul cade şi nu moare
Indiferent e sclavul prins în lanţ
Se scutură cireşii plini de floare
Cei sănătoşi se prăbuşesc în şanţ,

Miroase a pădure şi Sahara
Cresc portocale pe la Polul Nord
Se poartă blănuri când e-aproape vara
Mor nou-născuţii de atac de cord,

Colindă invalizii continente
Octogenarii intră-n discoteci
Rachetele spre Venus sunt prea lente
În pruni cresc mere iar în meri dovleci,

Balenele devin sinucigaşe
Pe Hercule ologii-l iau în râs
O balerină vrea să se îngraşe
Gioconda şi-a schimbat ai ei surâs,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colinda închisorii

treisprezece paşi
de la gratiile uşii până
la cele de la fereastră
colind
colinda cu "lerul era ler"
zăbovesc la fiecare pat doar cât
să-mi împlinesc rostirea
... unul încearcă un zâmbet
altul caută în traistă un măr
strălucesc ochi
care pe dinăuntru plâng
îşi amintesc aceşti oameni colinda
copilăriei lor fără de cusur
sfârşesc unsprezece colindări
aproximative
am strâns patru mere, o portocală
– pachetele cu ţigări le-am refuzat
chiar dacă fumez – o carte
de rugăciuni subţire, subţire
am mulţumit şi am avut

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fructe...

De-ncepi ziua ca mămâie
Ce-l mai bun e o lămâie,
Acrişoară şi zemoasă
Ce te scapă de-adipoasă,
Ea te pune pe călcâie
O atletă de lămâie...
Un desert de dimineaţă
Bună-i para mălăiaţă,
Unge roţile la ceas
Treaba merge pas cu pas,
Iar din toamnă până-n vară
Nu-ţi lipsească din cămară...
Nu mai zic de cele bune
Este dieta cu prune,
Când aproape devii muică,
Prefăcută şi în ţuică,
Benefică la intelect
Pruna, ca un predilect...
Printre-atatea este una
Mică de-i zice căpşuna,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (8 decembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă treci râul Selenei

Dacă treci râul Selenei se face pare că sara
Deşi-ntr-a soarelui lume eternă noapte nu ţine.
E-o sară frumoasă - adormită deşi este ziuă.
Aerul ea vioriu, miroasele florilor mândre
Adormitor se ridică din oştile florilor mândre;
Într-un codru măreţ, unde arbor legat e de arbor,
De liane ce spânzură-n aer snopii de flori,
Unde prin vechii copaci-şi fac albinele stupii sălbateci,
Plini de faguri de miere, ce curge ca auru-n soare,
Cu de ghirlănzi uriaşe copaci, din a lor rădăcine
Până la vârfii din nori cu liane încolăciţi-s,
Care cu snopi de flori i-nconjoară, mărirea le-ngroapă.
Dacă prin codri pătrunzi dai de-o vale frumoasă şi verde
Pe-al căreia deal se întinde o mândră grădină.
Mari cireşi cu boabele negre, cu frunza lor verde,
Crengile-ndoaie de greul dulcilor; negrelor boabe,
Mari, cu merele roşii ca faţa cea dulce-a Aurorei,
Mişcă în vânt frumoasele, mari, odorantele roade;
Iară pe marginea mândrei grădini înălţată-i în huciuri
Viţa de vie cu frunza întoarsă ce umbră doreşte

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Augustus Hill: Dumnezeu a pus atâta culoare in apusuri şi tot Dumnezeu a creat caii de curse care zboară ca vântul. Dumnezeu a făcut portocala, mărul si capşunele, dar cea mai mare creaţie a Sa este femeia. Nu vreau să fiu grosolan sau ceva de genul, dar... poţi să păstrezi tu toate toate apusurile, toţi caii şi toate fructele care există, mie dă-mi toate femeile din lume. Drace, nu am nevoie de toate, doar una pe zi. În fiecare zi.

replică din filmul serial Oz – Închisoarea federală
Adăugat de Oana Romanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu năduf

În Bucureştiul iubit
Negura iar s-a ivit,
Gunoaiele's la tot pasul
Ca să le iei cu făraşul,
Viaţa s-a scumpit mereu,
Văleleu şi văleleu.
Leafa o priveşti nătâng,
Căci banii nu-ţi mai ajung,
Pensia-i atât de mică
Că nu mai poţi să iei nimica.
Carnea nu poţi cumpăra,
Că nu mai ai nici o para,
Mezelurile cu muştar,
Le priveşti în galantar,
Untul, brânza, ştii mata,
Au ajuns o trufanda,
Mărul nostru şi cu para
Mai scumpe-s ca portocala.
Doctoriile, bădie,
Au ajuns bijuterie.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După fructe se cunoaşte pomul (Iisus): fiecare specie face fructe şi seminţe după felul ei

În stejari nu cresc măsline,
Nici în roşcovi mandarine;
Nu fac brazii portocale
Şi nici carpenii curmale.

În salcâmi nu cresc cireşe,
Nici în plopi nu cresc măceşe;
Nu fac paltinii banane,
Nici mestecenii castane.

Nu fac gârniţele prune,
Iar din tei n-aduni alune;
În goruni nu cresc căpşuni
Şi nici piersici în aluni.

Nu fac viţele smochine
Şi nici duzii clementine;
Nu cresc rodii în anini,
Nici lămâile-n măslini.

[...] Citeşte tot

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (15 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi bine să uiţi

- Ar fi bine s-o uiţi! îi spuneam inimii,
uit-o, îţi spun! Îi strigam furios,
aşază lespezi înalte de linişte în urma ei,
uit-o!, suflând încet, dă zbor păpădiei străine...
- Uşor de zis! Mi-a răspuns – nicicând
n-a fost dat nimănui a uita
focul în care piere arzând.

- Uitaţi-o! le strig ochilor – pentru Dumnezeu,
alungaţi-o din lacrimă şi din lumină,
uitaţi-o, vă spun!
- Eram nişte cratere stinse, mi-au spus, lumina
nu mai găsea drumul spre noi.
Ca nişte afumate răni de glonţ,
spre lume aţinteam
sticloase întrebări încremenite. Doar ea,
buzele ei, aburind uşor geamul subţire, uscat,
lumini reaprinse în ferestrele reci. Doar ea –
lumini fierbinţi, în mijlocul cărora
tolănită, domneşte.

[...] Citeşte tot

poezie de Geo Dumitrescu din Nevoia de cercuri (1966)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de sărbători

Bradul îşi desface a sărbătoare aripi degerate,
monotoniei sparge ochii cu ace parfumate,
în plămâni revarsă, pure, ameţeli din albe zori
şi cu verde crud sfinţeşte nou alai de sărbători.

Cum pluteşte-a bucurie de la prag până-n unghere
binecuvântat Crăciunul, sufletului mângâiere,
steaua pruncului Iisus ne pândeşte a minune,
către-a Tatălui iubire duc cărări de-nchinăciune.

Cum miroase-a domolire de regrete veştejite,
a iertări cu umezi gene, unse-n rugă, pe şoptite,
a îmbrăţişări, ce mână sângele a palpita
şi-a gutui, ce-n cuib matern ştie vis a lumina.

Mai miroase şi-a vin fiert, în butoaie odihnit,
a pahar cu vorbă-aleasă, lângă focul domolit,
suav-adie a scorţişoară şi a miere limpezită
din pălmuţe de nepot, şi-a iubire infinită...

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tragediile noastre ruseşti

Toate cântecele tale triste se întind pe pielea mea sărată.
Ferestrele tale albe de odinioară îmi sfâşie aproape adormind, şuierând
visul sovietic cu păpuşi şi cu urşi pictaţi în porţelan.

Visul de când eram copii amândoi, ascunzându-ne după perdele albe, dantelate
cu aceiaşi ciorapi albi, cu aceleaşi dulceţuri de căpşune
cu aceleaşi sărutări de la părinţi, grăbite ca bătaia aripii de flutur.
Dintr-un horn suspinau atipic fuioarele de fum
îmbălsămând cadavrul unui ceas prăbuşit la pământ
din ziua din care-am rămas fără timp
într-un pod prăfuit şi plin de poze vechi.

La fel de copil mă priveai în ziua când îmi năruia vântul poalele rochiei cu buline
pe acel tăpşan înalt şi plin de fân în care îţi sângera ultima rană
chiar înainte să-ţi laşi sufletul arestat de soldaţii inamici
ai bătrâneţii tale mult prea tinere...
Carul mare a căzut de pe cer, mai mic, în acea zi, deodată
eliberând stelele din cadranele lor strâmte
chiar de dinainte să răsară luna de-a binelea.
ne privea un singur Luceafăr, râzând ironic

[...] Citeşte tot

poezie de Marieva A. Demetrescu
Adăugat de Marieva A. Demetrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!