moarte şi testament

Gloria, când moare, nu face testament în favoarea nimănui.

aforism celebru de Tudor Muşatescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

frunzele moarte -
ca un gen de testament
al castanilor

haiku de Mario Benedetti din volumul de versuri Ungherul cu haikuuri (Rincón de Haikus) (1999), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

testament

Testamentul

Act legal de partajare
Al averii, la cei care
Ca să-şi însuşească partea,
Îţi doresc mai grabnic moartea.

definiţie epigramatică de Sorin Beiu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul lui Păstorel

Iubiţi prieteni, după moartea mea
Să-mi construiţi o lespede frumoasă,
Rotundă sau pătrată, ca o masă,
Să zac o veşnicie "mort" sub ea!

epigramă de Virgiliu Slăvescu din Antologia umorului românesc, 2005 (1941)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

Aş vrea a mea înmormântare
Să fie-acasă în grădină,
Să vină noaptea pe-o cărare
Din când în când câte-o vecină.

epigramă de Petru Miloş (2010)
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Certitudine

Când vei muri - să mori e inerent -,
Spre groapă te-or boci mergând cu toţii...
Vrei să te plângă sincer şi nepoţii?
Nu le lăsa nimic prin... testament.

epigramă de Marţial din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament (Pentru cei de-ai casei)

De voi muri, să nu mă plângeţi,
Nu vreau afişe, telegrame;
Mai bine-n jurul meu vă strângeţi
Şi declamaţi-mi epigrame.

epigramă de Vasile Vorobeţ din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

noi suntem propriul nostru testament
atingerea ta deschide cerul
şi cerne aleatoriu vise

regenerăm în moartea detaliilor
într-un dans de respiraţii
păstrate
în testamentul dăinurii

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Necunoscut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avarului Orgon

O dată va ofta, când va muri;
"Nimic" va scrie - testament pe-o coală
Şi, să nu strice stropul de cerneală,
N-o să mai pună punctele pe... i.

epigramă de Denis Diderot, traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din testamentul procesomanului

Stă scris, acolo, ultima sa toană
... Şi-i dau în judecată pe dricari,
Pe popă, dascăl cum şi pe gropari...
Motivul: "sechestrare de persoană"!

epigramă de Liviu Popescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înaintea morţii fiecare vrea să scrie un testament...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mortul vesel

Într-un tărâm de seve şi de moluşte plin
Îmi voi săpa eu însumi, cât mai adânc, o groapă,
În care mâine osul bătrân să mi-l alin
Dormind întru uitare ca un rechin în apă.

Urăsc şi testamente şi lespezi de mormânt.
Decât să cer mulţimii tristeţea şi regretul,
Cu mult mai bine corbii îi voi pofti, pe rând,
Să-mi cureţe de cărnuri, flămânzi, întreg scheletul.

O! viermi, tovarăşi fără de văz şi de auz,
Un mort voios şi liber destinul v-a adus;
Voi, fiii putrezirii şi filozofi ai sorţii,

Cutreieraţi-mi leşul cu hămesite guri
Şi spuneţi-mi voi: oare, mai sunt cumva torturi
Pentru-acest trup netrebnic şi mort printre toţi morţii?

sonet de Charles Baudelaire, traducere de Al. Andriţoiu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul lui Păstorel

"Iubiţi prieteni, după moartea mea,
Să-mi construiţi o lespede frumoasă,
Rotundă sau patrată ca o masă,
Să zac o veşnicie "mort" sub ea!

epigramă de Virgiliu Slăvescu din Păstorel, politice şi apulitice (1941)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înţelepciunea celui condamnat să moară

Am înţelepciunea celui condamnat să moară,
nu posed nimic, aşa că nimic nu mă poate poseda,
mi-am scris testamentul în propriul sânge:
" O, locuitori ai cântecului meu, aveţi încredere-n apă" ;
eu dorm săgetat şi încoronat de ziua de mâine...
Am visat că inima pământului e mai mare
decât harta acestuia,
mai clară decât oglinzile lui
şi decât spânzurătoarea mea.
Mă pierdusem într-un nor alb care m-a ridicat în slavă
de parcă-aş fi fost o pasăre
şi vântul însuşi aripile mele.
În zori, chemarea paznicului de noapte
m-a trezit din visul meu, din limba mea:
Vei mai trăi o moarte,
prin urmare revizuieşte-ţi testamentul,
ora execuţiei a fost iarăşi amânată.
Am întrebat: Până când?
Mi-a răspuns: Aşteaptă până vei muri un pic mai mult.
Am spus: nu posed nimic, aşa că nimic nu mă poate poseda,

[...] Citeşte tot

poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Requiem

Sub cerul verii înalt şi plin de stele
O, sapă-mi groapa în noaptea morţii mele;
Din iarbă şi rouă venit, să mă-întorc la ele.
– Mi-i gata testamentul cu vremea să se-înfrunte,
Iată şi-epitaful care mă încape:
"Aici el zace să vă fie aproape;
Acasă-i marinarul, acasă de pe ape,
Şi vânătorul acasă de pe munte. "

poezie clasică de Robert Louis Stevenson din Lăstăriş, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din testamentul unei curtezane

Dragii mei, când oi muri,
Să fiu arsă mi-aş dori
De-un fochist mai priceput
Că şi-n viaţă mi-a plăcut!

epigramă de Stela Şerbu Răducan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

carte

Cartea este testamentul unei generaţii către alta, ea este sfatul unui bătrân care moare către adolescentul care intră în viaţă, este ordinul transmis de sentinelă schimbului său.

definiţie de Aleksandr Ivanovici Herzen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul unui beţiv

De mor, prieteni, în sicriu,
Să-mi puneţi sticla cu rachiu;
Drept cruce, mă bazez pe voi,
La cap să-mi puneţi... un butoi.

epigramă de Loghin Alexeev-Martin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul gândului

Iară scriu şi-aud afară Întunericul de smoală Şi salcâmul ud oftând, Cu frunzele delirând.
Plouă-n noaptea toamnei gri, Udă frunze zeci de mii Şi-n sicriele de fier, Aşez gânduri de rebel.
Mai curg rimele pe foaie Una, trei, zece, şiroaie, Iar prin ochii reci deîndat' Plânge cerul frământat.
Rătăcind prin amintiri Văd cum fostelor iubiri, Nu le pasă de-al meu vers, Eu alerg prin Univers.
Şi rămân în ploi şi vis Doar cu masa mea de scris, Mâzgălind pe-un pergament, Al gândului testament.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

Mă cârpesc cu vorbe, cu substantive,
îmi cos rana cu un verb.
Nobile paleative
de serv.

Îţi scriu cu trupul meu viaţa
şi mersul stelelor ţi-l scriu.
Vocala cea mai lungă este aţa
în care mortu-l cos, de viu.

Căci trebuie să dăm şi mărturie,
altfel nimica n-ar mai fi,
în dulce scriere târzie
ţinând alături morţii şi vii.

Tu ombilic din care curge
vorbirea numai altor guri
fără să ştim unde ne duce
în care dalbe viituri.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!