Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

nuferi și timp

Citate despre nuferi și timp

citate despre nuferi și timp (inclusiv în versuri).

Umerii cuvintelor

Unde sunt florile panicei?
Din mâinile tale n-a rămas decât
fantoma lor
și în păr reptila subterană a aromelor,
lamele săbiilor și câte femei goale
măcelărite de lună pe nuferi?

Apoi vine asfințitul pe panoplia lui de pluș
cu trifoiul umed al pașilor
cu apele îmbrățișându-se în întuneric,
apele de zăbranic ale nopții.

Pe acoperișele orelor
vântul joacă zarurile
din pietrișul clipelor.

poezie clasică de din Ospățul de aur (1986)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ospatul de aur" de Stephan Roll este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.90- 23.99 lei.

Vine o zi

Vine o zi când zidurile cad singure
fără să aștepți surparea timpului;

printre file plânse
găsești sufletul îngălbenit

aerul ia forma gurilor uscate
coși cămașa cu flori false
ieșind în lume
desculț
departe
sfâșiat
în zile impare

nu ai urechi pentru urletul deșertului
nici să privești înapoi
nu ai timp să numeri gânduri
nici să-ți faci mătănii

pașii trec dincolo de ruine

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Georgeta VișovanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adolescență

Vânt, dumbrăvi, și optsprezece ani...
Strada cu salcâmi sau cu castani,
primăvară-n balta renăscută,
zile ce-amintirea le sărută...

Fată cu mijloc de violină,
unde-i cartea noastră de latină,
mâzgălită, printre ablative,
cu distihuri șchioape și naive?
Adunai în ochii viorii
netraduse cărți de poezii,
și în mersul lin, de căprioară,
caligrafiai o rimă rară...

Dunărea-și plimba în funduri stele,
noi le număram, plutind cu ele,
amețea, de-atâția nuferi, luna
și-nvățasem vorba: totdeauna.
Se-arcuiau din sălcii catedrale,
luntrea noastră se pierdea, agale,

[...] Citește tot

poezie celebră de din Războiul (1954)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 27 decembrie 2016.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Un cântec a trecut prin zidul de piatră

Un cântec a trecut prin zidul de piatră
Singur așteptând toamna
Ca și cum ar aștepta un vis de ceață,
O alta viață sau ce-și dorea. Să nu întârzii -- îți spune.

Printre potecile luminate de lună
Neîntrupându-se frunzele zboară spre alte gări,
Ca un tren fumuriu în care urci fără să știi,
Spune-mi e mult prea târziu în timpul nostru?

Mereu lumină și umbră, mereu noi plutind de dincolo de timp,
Mereu el e steaua și ea barca ce-și caută țarmul.

Iată vezi copacii ce te-au îmbrățisat odată cu el,
singuri și galbeni, nocturni și sfioși cum ți-era zâmbetul,
Vei înțelege mai târziu, poate mult mai târziu...

Închide ochii, deschide palma să-ți înfloresc nuferii,
La poale-ți sunt și vântul și izvoarele,
Un nor cu petale plouă peste ei cu flori,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 25 septembrie 2018.
Distribuie

Ceas ocolit

Pecete e sărutul de sânge ars pe buze,
cu șoapte fugărite în noapte ca jivine,
în loc de nuferi marea se joacă cu meduze
și atât spațiu rătăcit în timp se întinde pân' la tine.

Drumul gâfâie în praf neștiind tu de unde vii
în paiete iarba tresare aprinzându-și licurici,
numai pe unde au mai trecut pașii tăi cei mici
din care a rămas doar ecoul cu rezonanțe arămii.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lacul avea o apă atât de limpede că puteai să observi orișice pietricică, orișice fir de nisip de pe fundul său. Peștișori colorați se zbenguiau în apa curată, la mal înfloreau nuferi, iar în nopțile cu lună perechile de lebede păreau niște bărcuțe care staționează.

în Împăratul cel bun
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O pleoapă peste lumea mea

Păstrează pleoapa-nchisă peste lumea mea,
nu vreau nicicum s-o văd cum moare,
aș vrea pe toate, eu, să ți le pot ierta,
chiar dacă știu, că sufletul, mă doare!

Închide ușa-ncet, s-acopere cărările spre tine,
n-aș vrea acum, în pribegie să pornesc,
nu vreau să văd cum înserearea vine,
ori cum lumina zilei, stelele-mi strivesc!

Din ploaie, picuri grei au început să cearnă
și-n ochi-mi triști, s-au strecurat ușor,
în timp ce genele timide, de dor se înfioară,
privesc visele mele și văd, cum ele mor!

Păstrează pleoapa-nchisă peste lumea mea
și poate, doar așa vor înflori iar nuferi
și-n albul pur, eu, să-mi sădesc o stea,
să nu mă văd, să nu te văd, cum suferi!

poezie de (30 august 2011)
Adăugat de Rodica CerneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înnoptare

m-aș cuibări în osul timpului
durerea îngenuncherilor aș asculta
înspre o altă lumină târându-mă
mi-aș lăsa numele scobit până la sânge
leagăn l-aș face fiilor pe nopțile mele
în somnul lor ar trăi flămânde patimi

secătuită mi-aș îngropa urmele
în carnea bătrână a pământului
aș răsări într-un miez de nufăr
mlaștinile pântec mi-ar fi încă o zi

mi-aș aprinde înserarea la căpătâi
îndurând nașterea ca pe o moarte
n-aș mai închide ochii la marginea căinței
osul timpului mi-ar fi deja mormânt

poezie de
Adăugat de Deea_deeaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Gențiana Groza

Confesiune

Mă împresoară chipuri stranii
De carnaval împărătesc,
Preschimbă zilele și anii
În nimb de suflet omenesc.

Se-adună-n cerc pe boltă norii
Deasupra boabelor în pârg
Și risipind din stol prigorii
Alungă clipele ce plâng.

Se oglindesc pioase-n unda
Cu nuferii nepieritori,
În apa limpede, fecunda
Izvorâtoare de fiori.

Sărută din icoane darul
Bisericuței dintr-un lemn,
Se-alină-n taină în altarul
Pătruns de-al cerurilor semn.

[...] Citește tot

poezie de din Sertanianul și alte povestiri (2007)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 11.99 lei.

Ipotești

Ce noapte albastră pe lac
Cu luna privind în oglindă,
Cu păsări ce-n noapte nu tac....
La mijloc de codru se-ntindă.

Nuferii râd către stele
Și-n mijlocul lor stă de mult,
Nemuritor și mai mândrul ca ele,
Luceafărul mândru, tăcut.

Veseli flăcăii râzând
Pe lac, printre nuferi, înoată
Spre insulă merg chiuind
Și par că rotesc lumea toată.

Doar florile-albastre mai stau
De martori la chiot și sfadă,
Doar ele putere mai au
Așa feerie să vadă.

[...] Citește tot

poezie de (8 septembrie 2005)
Adăugat de Ionel IvascuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Cratere de lună

Cununări de stele-n
Iubirea Soarelui
Grădină astrală
Bolte răsturnate
Lacuri de comete... astre..
Lebede de lună
Urlete de albi lupi inaripate
Nuferi albe buhe
Trestie lilieci negri
Apă albastră
Aburul săruturilor noastre
Sub cununii de astre... comete..
In grădina nocturnă
A lunii ce ne arde!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Arthur Rimbaud

Ofelia

I
Pe valul blând și negru cu stele înspumate,
Trece fantoma Ofeliei, mai albă decât crinul,
Și-n hainele ce-o poartă ca niște vechi păcate
Ecouri, din pădure, parcă o gâdilă cu spinul.

Trece de veacuri însăși Ofelia cea tristă,
Ca o fantomă albă plutind pe apa neagră,
Ce nebunie înseamnă sub val tot ce există
Și vrea la suprafață să iasă și să meargă?

Cu-aripile imense vântu-i sărută sânii,
Și parcă ieri fecioara abia dădu în floare,
Și azi durerea iată își răsădește spinii
Ce într-o clipă ajung pe fruntea visătoare.

Și nuferii ciudați sunt gata ca s-o plângă,
Pe fluviul somnambul cu val sinucigaș,
Fantoma unei aripi parcă-a zburat pe lângă
Un cuib de stele Doamne în pumn de uriaș.

poezie clasică de din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Le Bateau Ivre/ Corabia Beata" de Arthur Rimbaud este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 10.99 lei.
George Topîrceanu

Broaștele

Am ascultat din umbră cântarea lor înaltă.
Buchetele de trestii dormeau cu foșnet lin.
Era o lună plină în fiecare baltă,
Și-n fiecare undă o piatră de rubin.

Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapă
Când i-a-nchegat în tremur lumina unui val,
Păreau luceferi galbeni, căzuți adânc în apă
Să-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal.

Ostroave mari de umbră închipuiau corăbii,
Iar papura, mișcată în treacăt de zefiri,
Nălța mănunchi în aer tremurătoare săbii,
Prin pânza de lumină a undelor subțiri.

Și broaștele semețe cântau cu glasuri multe
Pe când, din înălțime, privindu-și fața-n lac,
Un nour singuratic stătea uimit s-asculte
Cum bat ca toaca toate și-o clipă toate tac.

[...] Citește tot

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.99- 9.99 lei.

Copil, nimic mai mult

Nesfârșit, un fel d-imensitate ce n-are vreun habar de termen,
nu vrea să știe de încotro, de-un ce va fi infantul germen
nevinovat, e doar sămânță cu încolțiri de-o moștenire
în fir plăpând, transport de timp recultivat în răsădire,
nostalgic viitor reîntors în poze de-un album de gânduri,
ce și-au uitat zilele lungi, vacanțe-n șiruri rânduri, rânduri,
pur până la iresponsabil, așa cum crezul în credință,
un nufăr alb, deschis impudic, plutind pe-un lin de suferință,
firul de puf de păpădie, din plopii, străjuind drumeaguri,
ce așteptă vânt să mute-n zbor vise cu fluturări de steaguri,
jurate sincer în candid ce se repetă în uitări
pe zi ce trece, pârâu, râu, rostogolind 'n sărate mări...
ce poate ele știu ce înseamnă s-aduni, cu sufletul umil,
în lacrimi inocente cursuri, izvor, de inimi de copil.

poezie de (7 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tăcerea nuferilor

Și m-am trezit cu nuferii pe pleoape,
Acoperindu-mi lacrima albastră,
Sub gene vise albe-mi sunt aproape
Și nuferi galbeni intră pe fereastră.

Și îmi șoptesc, așa, cum luna cântă
Deasupra apelor învolburate.
Ai crede că sunt flori și nu cuvântă
Dar, ce tăceri ascund și-n taină, poate,

În scâncetele albe mor cuvinte
Neînțelese. Doar în gând se-așază,
Iar eu privesc cum albul lor cuminte
În versuri se-mpletește și rimează.

Mi-e bine când pe gleznă mă sărută
Poemele cu nuferi în oglindă.
Sunt flori în care suferința mută
Un univers întreg poa' să cuprindă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Umbre de lacrimi

Peste lac, în toi de noapte,
Am văzut umbre de lacrimi,
Ce se prelingeau din lună
Și-l umpleau cu negre patimi.

Și curgeau în geamăt mut,
Spărgând luciul liniștit,
Trezind nuferii din tihna
Somnului neîmplinit.

Și-ncepură-n ropot greu,
Să plesnească-n lacul verde,
Lacrimi mari, rostogolite,
Transformate-n unde negre.

Lacul verde se-nnegrise,
Nuferii plângeau și ei,
Lacrimile lungi curgeau
De la stele în scântei.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Insomnii

Inima mea te cheamă din noapte
când dorm orologiile în piatră,
când stele se ating ca șoapte,
când tresar cărbunii pe vatră.

Ochii tăi se deschid în mine
ca doinele în veghile stânii,
ca nuferii în iezere line,
ca luna pe fundul fântânii.

Visul nostru de viață și moarte
ca iedera boltită ne îmbie
sub umbrarul ei de vecie
cu lanțurile-i prinse de soartă.

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbi
Tudor Arghezi

Doliu

Mai mult, tu nu vei mai vedea
Nimic, nici cer, nici flori.
S-au prăfuit din zarea ta,
Ca niște nori.
Nici zare nu vei mai avea,
Nici ochi cu care s-o măsori
În geamuri prin perdea.
De-acum străină mâna ta
Îți va ședea deoparte,
Ca un condei, pe undeva,
Alăturea de-o carte.
Și ochii tăi, de gura ta,
Vor trece mai departe,
Decât un nufăr de o stea.

Orbit-a viața și, cu ea,
Și cântecul și luna,
Și unda-n care strălucea
S-a stins pe totdeauna.

[...] Citește tot

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.

A nins cu Eminescu

A nins cu neastâmpăr, sublim ca-ntr-o poveste,
Cu ochi de căprioare la geamuri luminate
Și cu albastre păsări iubindu-se în viscol
Sau mistuindu-și visul în zboruri sângerate.

A nins cu Eminescu pe liniștea de ape,
În marmuri să lucească a limbii piatră rară,
Cu irizări înalte din frământate cronici,
Ca-n foșnetul de gânduri luceferi să răsară.

A nins fără pereche cu răbufniri de nufăr
Și codrii de neliniști au fremătat poeme,
Iar pe sub bolți de flăcări alaiuri de domnițe
I-au dat hlamida lunii s-o poarte peste vreme.

A nins cu dor de seară în plopii din fereastră,
Ca-n vremea când poetul, în mantia-i legendară,
Întotdeauna tânăr, strângea în palme cerul
Să cearnă în cuvinte ninsoarea lui stelară.

poezie de din Viscol de seară
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O, cât aș vrea...

Nimic nu e ca înainte,
nimic nu va mai fi ca azi,
și mâine-aducerile-aminte
când tu pe gânduri ai să cazi

Îți vor spori tristețea vie
ce-o simți în clipa care trece
când te îndrepți spre veșnicie
și nu vrei timpul a-l întrece...

O, cât aș vrea să nu mai suferi
și ochii tăi să nu mai plângă,
tu, lac acoperit de nuferi,
ce știi că mâine-n zori, să-i strângă,

Veni-vor cei ce nu se-așteaptă,
în viața ce prin ei trăiește,
s-audă-n clipa înțeleaptă,
pe care totul le-o vestește,

[...] Citește tot

poezie de din Unde ești, timp? (2007)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre nuferi și timp, adresa este:

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce frunzele coniferelor rămân tot timpul anului verzi? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!