Citate despre ozon și poezie
citate despre ozon și poezie (inclusiv în versuri).
Ar fi prea trist
Să n-ai în tine apă și să doară,
Nervurile din frunze în dogoare,
Să n-ai o clorofilă de culoare,
Chitarei care cântă-n subțioară,
Să n-ai destul răsuflet, să n-ai boare,
Metaforele să le vezi că zboară,
Să n-ai un ochi curat de căprioară,
Să te îmbeți cu-o tulbure licoare,
Ar fi prea trist, să n-ai atâtea rime,
Să prinzi izvorul ce-a mocnit sub frunte,
Să mergi pe stele galbene de crime,
Când ai un suflet gata să le-nfrunte!
Ar fi prea trist, ca versurile prime,
Să n-aibă aer cu ozon de munte!...
sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apocaliptică
Stratul de ozon se tot subție,
Toate cele vii, pe Terra, pier:
Încă-un debutant, c-o poezie,
A făcut o gaură în cer!...
epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ozonul se duce...
Azi cerul mi se pare pătat
Aerul mi se pare poluat,
Are mai puțin ozon
Și mai mult monoxid de carbon
Mă face să par azi stupid.
E cerul noros, o zi fără soare
O ploaie acidă
E tot ce mă doare.
Doar, omul mai schimbă ceva
Cerul e la fel, fără oxigen.
Nu găsesc rima
Cuvântului toxină
Ozonul se duce
Tu cumperi benzină.
poezie de Eugenia Calancea (25 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
«Privitor la elementul Aer din fundamentul universului nostru, esențial este nu să stăpânești toate sursele de ozon de la descărcările electrice, fără a exclude cumva pe cele datorate diverselor "aparate de aer condiționat", ci a nu-ți da / vinde aerul curat (cf. DEX, 14) al Daciei strămoșești, ceea ce-i dintotdeauna "la mintea cocoșului"...» ‒ 9 martie 2022
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» ‒, Timișoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 20).
Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic», Timișoara, Editura Wa, ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» ‒ (9 martie 2022)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ozon și poezie, dar cu o relevanță mică.
Colț de rai
La Voinești -
Rimele nu-s necesare.
La-ntâmplare vin cuvinte
Ce spun totul, atât de frumos:
Munte, brazi, ozon, izvoare,
Păsări, jivine și fluturi,
Felurite flori și poame...
Și-o minunăție, Doamne!
Ghemotoc numai inimă
Ce se joacă-n jurul meu!
Pentru-o clipă uit că mi-este
Interzis efortul și...
Alerg după veveriță!
Pentru prima dată-n viață...
Simt cum mă roade invidia!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de ozon
C-un dor la rotisor
te-aș duce stăpână a liniștilor
in haita mea a demonilor
sus pe vârful munților
să ard carnea gândurilor
in ochii cu jar năucitor
în cascadele scânteilor
să fiu regele vulturilor
pe umărul cu liniștea cetinelor
cerbul țintat culmilor
arcuite ucigător
și lupul stăpân haitelor
de fior cu ador
de izvor tălpilor
și ozon săruturilor
pe lavița infiniturilor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Penultimul
Taciturn privește gongul
morții, așteptând poemul
ce-mi va fi penultimul
căci ea-mi scrie ultimul
dresând viermii-n adrenalină
să sară în tahicardii
de gheizere carantină
coroanelor de invidii
ce mă vor acoperi slute
în pomeni de măști mute
în hore cu giulgii negre
ca niște murene negre
sfâșiind trupul de delfin
înecat în tușul de abis
căutând carapace de vis
plină cu ozon de senin...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vise-mplinite...
Harta sufletului tău își deschide
Roua iubirii, primindu-mi inima,
Așa cum primește cutia poștală
Scrisoarea unde regina este rima
Dulce, fenomenală.
Am primit ozonul încercării
De două ori în aceeași clipită,
A treia oară o să fiu în ochii tăi
Curată și nesfârșită ispită
De-aprinse vâlvătăi.
Promit cu mână pe cartea sfântă
C-o să pun în mișcare caii putere
Și-o să te caut în aripi tocite
De zborul tămăduit în miere
De vise-mplinite.
Dulce, fenomenală
De-aprinse vâlvătăi,
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blue Monday
dacă oamenii sunt triști
înseamnă că terapia prin artă este un îndulcitor cu aspartam iar iubirea o coloană a infinitului
această diluție a clipelor în servituți
ne transformă în roboți megatronici
dar până și ei au eșecuri și dezechilibre financiare
într-o lume de voyeuriști
jucăm poker cu nestările noastre
pentru că emoțional suntem pe meridianul zero
lunea este ziua pentru decodificat sentimente
însă niciodată nu vom începe
să ne îndrăgostim cât vom fi răsărit delfin sau autism
numai roșul ne va vindeca de monologul albastru al decepției
roșul celor ce se nasc mai tineri în cuvânt
necatapultați în iubiri fără acele fibrilații
numite sentimente
fără ozonul care ție îți lipsește
când te reinventezi și inspiri în mod automat
pinkemoji
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai iarna m-a atins...
Ar fi trebuit să fie duminică, dar e marți, cu trei ceasuri delirante, nu cu clipe pentru harți...
Să mă bucur de iubire, când în gândul meu răsari și să mi te simt aproape printre anii solitari...
Mă frământ în versuri șchioape și mă doare că nu pot să te-aduc cât mai aproape, cu amurgul tău cu tot...
Îmi răsari ca o gigantă roșie, te prind în păr, eu o stea pitică, albă-ți luminez cu-al meu licăr
Drumul înspre fericire pe care-l refuzi constant pe un ton ce mi se-nfige ca un șiș, rece, distant...
Și te-aș exila-n uitare, nici măcar în amintire să nu te mai regăsesc, dar mi-e sufletul smintire și nu pot să mă opresc,
Să te-adun de prin sinapse unde ești mereu prezent, ca și cum ai fi din mine, deși ești mereu absent...
Mi te-am inserat în sânge, te respir ca pe ozon, fredonez un fel de viață după-al tău diapazon
Și e dulce-amară clipa când visez că te sărut, ca și cum aș gusta miere din poemul meu durut...
Dar, cum să obligi un suflet, să te ia-n rotundul lui, când ești ultima dorință în lista stăpânului?
Mi-ești stăpân pe trup și suflet, deși trupu-i neatins și de-atâta așteptare numai iernile m-au nins...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Taina munților se ascunde
Printre cetine și nori
Curg mistere cristaline
In suspine de izvoare line
Tămâiată-mi răsuflarea
Pieptul citește poezia de ozon
Luna stă pe o culme
Lupii o slăvesc cu urlete
Tainic mă cuprinde tăcerea
Peșterile-mi aud ecourile
Zvârcolite in mine
Lumea-i in depărtare
Zumzetul de fiere și betoane
Din adânc de munte se naște
Muntele tăcut privește
Taina măruntaielor se risipește
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nufăr călimară
Am o muză de petală
Diafană, suavă pe filă
Nufărul meu călimară
Cu cerneală de flacără
Sărutând-o cu condeiul
Să auresc în stele versul!
Răsărind drojdii musturii
In goluri de șampanii.
Din mâlul tușat inimii
Cu metafore mii, mii..
Din aripile muzelor
Ce-și smulg pene, cărării..
Pe care pășeste divin
Muza de sublim tanin
Ambru, ambru de albastru!
Cu ozonul de măiastru,
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ozon și poezie, adresa este: