peşti şi păsări

Ţipă păsări
primăvara pleacă
peştii plâng şi ei

haiku de Matsu Basho, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul modern a învăţat să zboare ca o pasăre şi să înoate ca un peşte; nu-i mai rămâne decât să înveţe şi să trăiască precum... un om.

citat din William Penn
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un peşte poate să iubească o pasăre, dar unde ar putea trăi împreună?

citat din Drew Barrymore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştii din apă-s tăcuţi, dobitoacele de pe pământ sunt zgomotoase, păsările din văzduh cântă. Omul însă are într-însul tăcerea mării, larma pământului şi muzica văzduhului.

Rabindranath Tagore în Păsări răzleţe (1916), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercuri

În mine stau frânte
toate cercurile pe care
voiam să-mi ies împotriva.

Dar fiara se întoarce
în pasăre,
pasărea în peşte.

Eu însumi mă retrag din faţa mea
într-un leu împăiat.

poezie clasică de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama ţine la copil aşa cum peştele ţine la apă sau pasărea la cuib.

proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde este apă, acolo sunt şi peşti. Unde sunt copaci, acolo sunt şi păsări.

proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţie

Trebuie să învăţ cum se moare
căci de trăit, omul trăieşte oricum
să învăţ de la păsările care dispar în cântec
de la cerul albastru care alunecă în trandafir
şi de la râul ce trece nepăsător dispărând
peste banii peştilor.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştii nu învaţă să înoate, înoată pur şi simplu. Florile nu fac eforturi ca să înflorească; înfloresc pur şi simplu. Păsările nu învaţă să zboare, ci zboară direct. Aceasta este natura lor inerentă.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luare-aminte

Sava se varsă destul de bine
Rapid şi precis în Dunăre.
Dunărea trece foarte corect
Pe sub toate podurile,
Semnalizând cu ochi de peşti
Care fac cu ochiul valurilor lumii,
Păsările zboară peste poduri
Cu obişnuita dezinvoltură.

Belgradul,
La locul lui, bine înfipt
În Europa.

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate păsările mănâncă peşte, dar numai pescăruşul este bănuit.

proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum, când zburăm în aer ca păsările şi înotăm în apă ca peştii, nu ne mai rămâne decât să trăim pe pământ ca oamenii.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângem pentru strigătul unei păsări, dar nu şi pentru sângele unui peşte... Ferice de cei cu voce.

citat din Mamoru Oshii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiceşte unde-i greşeala: balena nu e un peşte, liliacul nu e o pasăre, unii oameni nu sunt oameni.

citat din Gianni Rodari
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai văzut vreodată...

Ai văzut vreodată vreo pasăre
s-o usture aerul pe care-l zboară?
Crezi tu, iubito, că peştele
se zgârie de apa lui sărată?

Putem noi doi să credem oare
mirosului că nu se simte bine în nări?
Poţi tu, obositor să crezi că fără mine
ai naşte un răsărit de stea?

Haide, ne face pe piele băşici
behăitul caprelor pe care le mulgem.
Vrei tu să rămânem flămânzi?
Spune da, şi rămânem.

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Măreţia frigului (1972)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci

Numai pentru că gândeam
caii îşi întorseseră capetele spre mine,
arborii toţi se răsuceau
izbiţi de crivăţe sublime.
Numai pentru că visam
crescuseră aripi la peşti
şi stelele iluminau
cu păsări cereşti.
Numai pentru că tăceam
piatra începuse să vorbească cu izvoare
câmpia începuse să dea grâu şi porumb
lumina se înfigea în soare.
Numai pentru că muream
albul devenea negru
linia, punct
şi cuvântul fără de înţeles.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăcomia orbeşte chiar şi ochii înţeleptului; pasărea şi peştele sunt ademenite în plasă de însăşi lăcomia lor.

citat din Saadi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiune

Pasiunea copilului pentru un cer plin de stele
Deschide şi închide mâinile ca o carte cu chipuri.
Peşti galbeni, albaştri
Joacă-n acvariumul ochilor lui.
Viaţa arde un dram de înţelepciune,
Mireasma vieţii lui.
Întinde braţele,
Şi profesorul îl ascultă, astru încremenit
Femeia leşinând,
Lumea dispare.
Încet, magnetul soarelui
atrage o clipă de nădejde.
Inima cumpăneşte trupul,
Sângele, seva;
Creanga susţine pasărea.
Adevărul spânzură de razele lunii,
Şi copilul îl soarbe cu-o răsuflare
La marginea unui cer sfâşiat.
S. O. S. Frumoasa corabie-şi întoarce pânzele,
Vis stins în spaţiu.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Edmond Vandercammen din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există păsări care şi-au pierdut însuşirea de a zbura, dar nu există peşti care şi-au pierdut însuşirea de a înota.

aforism de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om în mare

Dacă ai fi auzit măcar o dată, clar şi sălbatic, acel sunet de alarmă,
Dacă i-ai fi văzut pe cei din cart fugind, cu feţele-albite de spaimă,
Dac-ai fi auzit pleoscăitul apei şi scârţâitul bărcii de salvare,
Atunci ai şti ce simte marinarul când coechipierul lui cade-n mare.

Iar dacă n-ai auzit, şi numai pe pământ bătut sunt drumurile tale,
Departe de drumurile marinarilor, ar fi bine când vântul în rafale
Noaptea-ţi loveşte hornul să nu te sperii, nici când în cercevele
Izbeşte ploaia-n miezul nopţii sau lapoviţa iernilor grele.

E un pat gol sub teugă; am împărţit între noi sărmanul lui avut*
Iar el, rămas departe-n urma navei, în al spumei alb aşternut,
Se leagănă pe valuri încoace şi-ncolo, îmbrăţişând oceanul câtu-i,
Cu păsări plutind deasupra şi cu sumedenii de peşti dedesuptu-i.

Jimmie i-a luat tabacul; Joe, pelerina de piele unsă cu ulei;
Neddie, fularul care-i învelise gâtul vesel cu călduros temei,
Eu cizmele marinăreşti; acum picioarele-mi pot să înfrunte,
Gerul. Aş fi-ngheţat, desculţ, dacă el mai surâdea azi pe punte.

[...] Citeşte tot

poezie de Bill Adams din VÂNTUL ÎN VELELE GABIER, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!