poezie şi verb

Să punem şapte coroane nu pe capul poetului, ci pe verbul versului.

aforism celebru de Nichita Stănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Lui Miguel Hernandez

Miguel Hernandez, poet
De înaltă sensibilitate,
Poezia-ţi are farmec
Şi ingeniozitate.

Poet de mare valoare,
Începutul elegiei tale:
În poezia cu aromă
Înmugurită pe bolta palatină.

Balade cu ţigănuşi;
Emfatic în exprimare:
Verbul poeziei tale
Nimeni nu-l va egala.

Poet de mare renume,
La o vârstă fragedă:
Metrica bine o ştii

[...] Citeşte tot

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o limbă de împrumut eşti conştient de cuvinte, ele există nu în tine, ci în afara ta. Acest interval între tine însuţi şi mijlocul tău de exprimare explică de ce este greu, chiar imposibil, să fii poet într-un alt idiom decât al tău. Cum să extragi o substanţă din cuvinte care nu sunt înrădăcinate în tine? Noul venit trăieşte la suprafaţa verbului, el nu poate traduce, într-o limbă învăţată tardiv, această agonie subterană din care emană poezia.

citat celebru din Emil Cioran (1987), traducere de Marius Ghica
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţi! Să facem ca Verbul să fie omniprezent; secure să fie dar şi pansament.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gramatică

Toate verbele numai la viitor şi toate
substantivele moarte - printre flori de hârtie
mişună ajectivele harnice culegând nectarul
şi muştele invadează gramatica unsă cu miere
excrementând-o cu alfabetul lor enigmatic
şi poetul îşi linge degetele
ca în vechiul proverb.

poezie celebră de A.E. Baconsky din Fluxul memoriei (1987)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cui prodest?

În
uterul
abundenţei
înnobilat cu lotuşi,
starea de fapt e anomia –
sub falduri
de purpură
zorii de zi
lăcrimând
pe pământ v e ş n i c i a.
Cui ar folosi poezia?!

Prin magia cuvintelor
îmi construiesc umila mea aventură
în ordinea cosmică.

Să vrei să fii poet universal –
în jilţul tău de gânduri visând voievodal,
nu-i deloc o dorinţă deşartă sau josnică.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Găleşanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţa mea, verbul a citi a fost mult mai important decât verbul a trăi, atât de important, încât - folosind un foarte mic artificiu poetic - mărturisesc că n-aş putea să mă imaginez trăind fără a citi, dar nu mi-ar fi deloc greu să mă închipui citind şi după moarte.

Ana Blandiana în Autoportret cu palimpsest (1986)
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniul, floare rară (acrostih)

Mijit ca sâmburele-n rocă,
Izbuc, al verbului tribun,
Hotar cuvintelor, epocă,
Amnar, iubirilor stăpân,
Ivit spre pildă, temelie
Eternă harului străbun,
Monumental, ca o solie
Intrată-n opul ce compun;
Noian de stihuri, când poeţii,
Emuli pigmei şi vanitoşi
Se străduiau să-nvingă sorţii
Cântând din lira lor, făloşi,
Un bulgăr de cenuşă-amară
Lăsau în urma lor, prejos,
Umbriţi de geniul, floare rară
Crescut al lumii scump prinos.
E tare limpede fântâna
Adăpătoare în amurg,
Fermecătoare codrul, stâna,
Aduse-n scris de Demiurg;

[...] Citeşte tot

acrostih de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2000)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ora poeziei

La ora poeziei
conjug verbul limbii române
să-mi fie martor
împerecherii de cuvinte -
poame coapte
cu sâmburi cât gonadele,
metaforele juisează versul,
o bucată de adevăr
cu dinţii sparţi
îşi face loc în faţă,
rimele se-aleargă şi se-mping
la margine de vers, ideea
ca o dâră
se prelinge iradiind lumină.
E un du-te vino de sensuri
ce se întregesc în tine, cel care
în gând rosteşti sfios
această sarabandă de sunete şi har.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniu floare rară

Născut din doină şi din dor
El a făcut să înflorească
În suflet bun de cald popor,
Eterna slovă strămoşească.
Primind în dar făclia rară
A stihului cu sacră vervă,
Fior de dor ne împresoară
Căci poartă a neamului său sevă.

Cu un condei muiat în aur,
Pătruns de dragoste de ţară,
El ne-a lăsat un scump tezaur
Clădit cu drag odinioară.
În Panteonul cu poeţii
Cei mari ai lumii-are lăcaşul
Şi bardul ce de-a lungul vieţii,
A ilustrat în verb sălaşul
Din Univers ca o lumină
Ce ţine trează melodia,
Plecând din lira sa creştină,

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza (10 ianuarie 2024)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plec între nu şi da

răsucesc timpanul verbului
până la static.
în colţul cuvântului
aştern culoarea.
în spatele albului,
tâmpla dreaptă,
zvâcneşte dureros,
până la adormire.
mintea-mi dansează
în sacul în care,
dorul şi teama
rescriu versuri
pe un petec de iarbă.
reinventez liniştea.
tot o iluzie.

poezie de Anne Marie Bejliu (17 decembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aerul captiv e-aceeaşi înălţare
Teama de abis fluid, destin
Când versurile sunt ca-o-ntrebare
Şi verbele se rostesc mai puţin

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia nu a murit, – nu va muri, pentru că ea este o componentă esenţială a sensibilităţii umane; – ea îşi are locul discret în adâncul fiinţei umane, un modus vivendi a naturii noastre. Aşa credea şi poetul naţional al românilor, acum mai bine de un secol, aşa crede azi şi un tânăr poet al vremii noastre Claudiu Dumitrache, – pe acelaşi meridian, cu alt limbaj, cu alte orizonturi ale recepţiei lirice, cu alt conţinut în vălmăşagul realităţilor contemporane! Lumea cuvintelor încărcate de înţelesuri e purtătoare de mesaje ale poetului care mai crede în miracolul poeziei, în arta sublimării adevărului subiectiv, dar care vorbeşte inimii semenilor săi. Astfel, în "Boemia unui mort" descoperim aceste versuri puse într-o matrice însuşi existenţei poetului, a percepţiei sale. (...) Lirism, modernitate, expresivitate autentică în densitatea şi culorile verbului, poezia lui Claudiu Dumitrache este mesajul unui talent literar în configuraţia tinerei lirici de azi...

Christian W. Schenk în Confluenţe Literare (1 septembrie 2020)
Adăugat de Ionel Cioaba
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Poetul
este conjugarea
verbului "a cânta"
la trecut
prezent
şi viitor
este o reflecţie metaforică
venită din peştera sufletului
izvorul cuvintelor
decantate în rime
şi-n aşternuturi albe
pentru încântarea
inimilor devoratoare
de frumos.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tremolo

cuvintele mi s-au încurcat într-o relaţie
le scap noaptea pe drumuri
pe la serate cu diverşi poeţi
ambientul le prieşte răsună
în urechile acestora capodopere
se lasă cu aplauze între două strofe
şi chiar îmbrăţişări de rime nu mai vorbesc
au ceva astral lovesc din plin inimile
şi câte stele nu se aruncă de la mansardă
pentru o iubire cum e poezia
dintre atâtea suflete aerul alege unul
şi mi-l trimite ca tremolo
eu îl aşez titlu
şi-apoi leg toate cuvintele de un curubeu
priviţi lumea se înseninează
norii sunt metafore se prefac
în aceste ploi de sensuri
am să rup un colţ de cer
cu albastru voi scrie fiecare secundă
din carnea poeziei se muşcă nervos

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Braconierii de frumuseţi

În lumea nemiloasă şi atee
Şi pofta morbidă de carne
Şi goana acerbă după trofee
Goleşte pădurea de coarne...
De cerb!
Eu fierb...
De ciudă că ei, nemernicii făptaşi
Pot face-n codru iarăşi crime
Lăsând ciute fără miri şi naşi
Şi pe poeţi fără de rime
Sau verb!
Eu fierb...
Când văd pâlcul de ciute bătrâne
Ce adulmecă mereu schitul
De parcă ar face o rugăciune
S-audă iar boncăluitul...
De cerb!
Eu fierb...

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia – copilul meu fidel

în seva timpului fără iubire nu aş fi ceea ce sunt
verbul dimineţilor
în raţiunea universului curgător nu aş fi înălţimea zborului
versul iubirii

acum ştiu
este frumosul ce putea să mi se-ntâmple
emoţiile în doi
visul din ape prin semnul din ceruri
cuvântul iubirii

visul de sidef din miracolul cu numele tău
în ochii ce înnoiesc imagini
dezvelite-n strălucire pe şevaletul pictorilor
în bucuria de a fi un întreg
solfegiul din zi – seară – noapte
poemul iubirii

trăiesc infinite dorinţe într-atâtea versuri
iubita mea cu drumurile vii

[...] Citeşte tot

poezie de Vali Niţu din Izvorul nesecat de sete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara în burta unei feline

Se-aud tuşind poeţii în peştera cuvântului
pe zi ce trece verbele din ouă
se sparg pocnind în fierberea de rouă
morile vântului
scăldate în catrene
schimonosite valuri cu catarg
copacii pasc din toamnă prin bărbile de lene
cotoiul ce aleargă prin valuri către larg...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul

Spirt de cuvinte
la modul inteligent
şi intransigent
care se joacă cu ideile
în mediu festiv
şi inventiv
şi născoceşte expresii
cu verbul la decent
până la inocent.

poezie de David Boia (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul cu un vultur în deget poezie

[chei spre nemurire]

mâna arcaşului
degetul de rubin al vidului
verbul a fi struneşte aprig coarda vieţii
inima ţipă
dezgolită de pleoape

în oasele mele vulturii îşi înghit morţile
cu o foame uscată

priveşte
îndărătul lui
ochiul sferic tatuează zboruri pe văzduhuri ardente

limba mea
pârjoleşte cuvintele

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!