Citate despre poezie și voluntariat
citate despre poezie și voluntariat (inclusiv în versuri).
Ambientală
Ai lăsat în lumea de afară
gândurile amputate ale febrei
cu care întorci spatele prizonier
voluntar
aceluiași recviem, nu contează împreună,
se aseamănă visele în fețele oglinzii
în spatele serii
pustiind în palme
rimele cu care te iubesc, ușa lumii de afară
sinteză la boală,
atacuri de panică în neputința
nu ai cuvinte.
poezie de Iulia Mîndrean din Valsurile omului de gheață (30 aprilie 2015)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la poezie și voluntariat, dar cu o relevanță mică.
Testament
Te voi lăsa, iubire într-o zi
Și mă voi duce căci așa e vrerea,
În urma mea furtuni de vor veni
Să nu le lași să-ți fie mângâierea.
De soare m-am rugat ca-n mersul lui
Să-ți lumineze colțuri de odaie
Și în lumina zilei cea dintâi
Să nu te prindă cu a ei văpaie.
De ploaie m-am rugat încetișor
Să plângă ea adesea pentru tine,
Căci lacrima din cer e mai ușor
Să cadă chiar și-n nopțile senine.
Pe păsări le-am rugat ca-n zborul lor
Să-ți ducă dorul cât pot de departe
E pătimaș și știu că nu-i ușor
Să stau cu el de vorbă-n miez de noapte.
[...] Citește tot
poezie de Luiza-Adriana Grama din Risipitor de albastru
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus
În curte, vrăjiți de lăptosul amurg bolnavii vin,
Prin brunele de toamnă firavi și moi pătrund.
Timpuri de aur tânjesc ochii de vacs rotund,
Împliniți de visări, de liniște și vin.
Neputința lor se închide în stafii meschin.
Stele răspândesc tristețea albă-n străfund.
În gri plin de-amăgiri sunete de clopot pătrund,
Privește cum groaznic se risipesc deplin.
Siluete batjocoritoare fără formă-ngenunchează
Și flutură pe-ncrucișate negrele poteci.
O! Umbre de doliu pe ziduri se așază.
Iar celelalte evadează prin negrele arcade;
Și înnoptări din roșii-nfiorări pătează
Vântul de stele, asemeni furioaselor menade.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia
Nu-i subalterna nimănui
E numai o independență sinceră
Un simptom pur ideatic
Cu multe alternanțe
Și mai multe variabile și variațiuni
Pe teme multiple
Flacără debordantă
Luminând cu ardoare
Pe steme fără număr
Pe drapele ce flutură
Voluntar dar cu lirism angelic
Un vector de lumină
Iubire în sine fără egoism
Până la stadiul de ideal
De inspirație divină.
poezie de David Boia (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Riscul
Nu încerca să faci mai mult decât poți, riști să reușești.
Nu încerca să-ți trăiești viața, riști să te bucuri de ea.
Nu încerca să riști, riști să câștigi.
Nu te încrede să crezi numai în tine, riști să nu mai crezi în nimic.
Nu iubi, riști să te îndrăgostești.
Gravitație implacabilă, ireversibilă,
Unul cade, altul este împins
Cu patul armei, fumează ultima țigară,
Ca pe un poem, în rotocoale simetrice,
Un cariu cu antene circulă prin oraș,
Străpunge pereții inconsecvenței noastre,
Falsii pereți, dușumele din foi de Biblie,
Mă identific cu ultimul om,
Fericiți cei săraci cu duhul,
Mă-nscriu voluntar.
Râsul, o explozie nucleară,
Gravitez în jurul poemelor încă nescrise,
Paralele cu mine însumi.
poezie de Boris Marian Mehr (13 ianuarie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caii
Abia trecuseră douăsprezece luni de la
Războiul de șapte zile care-adormise lumea,
Era după căderea serii, când au apărut năstrușnicii cai.
Noi deja făcuserăm legământ cu tăcerea,
În primele câteva zile totul era atât de-încremenit...
Ne-ascultam respirația și eram îngroziți.
A doua zi
Radioul a amuțit; am căutat pe toate frecvențele; nici un răspuns.
A treia zi o navă de război a trecut prin fața noastră spre nord,
Grămezile de cadavre umpleau puntea. A șasea zi
Un avion a plonjat pe deasupra noastră-n mare. Apoi, liniște.
Știri de nicăieri:
Și totuși radiourile erau acolo, în colțurile bucătăriilor noastre,
Încă deschise-n milioane de încăperi din întrega lume.
Dar astăzi dacă ele-ar trebui să retransmită,
Dacă pe neașteptate ar trebui să vorbească iarăși,
Noi am refuza să le-ascultăm, nu le-am permite să învie
Vechea lume cu toată răutatea ei, lume care și-a înghițit, hulpav,
Într-o secundă, copii. Asta nu se va mai întâmpla încă o dată.
Uneori ne gândim la națiunile cufundate-n somn adânc,
[...] Citește tot
poezie de Edwin Muir,1887-1959, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescadorul de la Lowestoft
În Lowestoft a fost lansat la apă-un pescador,
Bagă bine la cap ce-ți spun!
Construit pentru negoțul cu hering, de mare viitor,
Dar nava a dispărut hoinărind, hoinărind, hoinărind,
Dumnezeu știe pe unde!
Guvernul i-a livrat cărbunele făr-ai impune ruta
Și tunuri cu tragere rapidă la prova și la pupa,
Lăsând-o să hoinărească-n voia ei, etc.
Căpitan era un tip de pe clipere1, plin de snagă și curaj,
Care omora câte un om în fiece voiaj,
Obișnuit să hoinărească, etc.
Secundului un paracliser din Țara Galilor cu barbișon de țap
Îi plăcea să lupte-n frac și cu joben pe cap,
Foarte credincios, deși hoinărea, hoinărea, etc.
Mecanic era un tip de ani cincizeci și opt2,
Întotdeauna gata să-și accepte soarta, mort-copt,
[...] Citește tot
poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șșș...
[dedicată Irinei Lazăr, inspiratoare (in)voluntară de versuri]
Irina vorbește despre băiatul cu tăcerea cred că-l știe demult eu nu eu
încă învăț să tac despre mine
prea mult am lăsat să m-acopere cuvintele
să curgă liniștea zic
acum fac poze nud am prins curaj
uite ce inimă strălucitoare am
puțin sclipici multe culori
nu mi-e teamă îmi port inima în față trofeu
o las liberă uneori
capturată nu în lesă nu-i place tu știi
la raionul cu oameni goi nu-i nimeni ca mine
ca mine nu-s nici măcar eu
poezie de Anca-Iulia Beidac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arca de voluntar
La cinci p. m. când englejii combină ceața cu
aburii ceaiului de la five o'clock, os-ul(n-aveți
de unde ști, Ofițer de Serviciu, nu ciolanul
soldei militare plus norma de hrană) ne-a adus
un braț de regulamente, răstindu-se la nou:
"Soldați, atenție la mine, adineauri s-a prezentat
la poartă numita Guernica!"... din senin se
iscase o agitație ca și cum s-ar fi dat alarma,
zgomot de bocanci, arme și injurii... pe când Regii
își așezau dublura la coroană pe cap, de teama
teroriștilor de a le sălta aurul autentic, Luna nu
mai era călcată de americani, fiindcă ONU interzise
printr-o rezoluție solemnă ofensarea în spațiu a
Poeziei, iar scriitorii, tot mai numeroși, grafomani,
veleitari și prea puțin băgați în seamă făceau
grevă japoneză pentru plata drepturilor de autor...
Iar eu mă prefac a nu-l auzi pe bossu'-osu', de furie
roșu, și visând că-mi va apărea cât de curând
op-ul, dau cu mopul pe mozaicul spălătorului.
parodie de Constantin Ardeleanu, după George Florin Cozma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu poți fi poet...
Nu poți fi poet, până nu pândești primele sulițe ale razelor de soare, răsărind din culcușul orizontului, inundând gratuit cărările spiritului omenesc și pe cele ale pământului roditor, ca o sfântă binecuvântare matinală.
Nu poți fi poet, până nu vezi cum crește firul ierbii sub roua dimineții sau deșteptarea ciripitorilor din frunzișurile verzi și crude, purtând cu ele trilurile libertății spre marea cerului primitoare de frumos.
Nu poți fi poet, până nu întâmpini valsul capricios al vântului pe mare, printre miresmele florilor de câmp, pe alei cu trandafiri înfloriți sau lângă perdelele ferestrelor deschise, pentru a invita imunitatea naturii să-ți intre în casă sau să-ți însoțească bucuria întâlnirii, fredonând o melodie.
Nu poți fi poet, până nu asculți cascadele picăturilor de ploaie, căzând peste tăcerea amintirilor sau pe fața omului îndrăgostit, care le-ar gusta la nesfârșit jocul ud, adunat în podul palmelor calde de melancolie sau fericire.
Nu poți fi poet, până nu înțelegi plânsul iedului flămând urcând crestele munților după țâța caprei, până nu rămâi uimit cum îngenunchează stânca sub copitele sprintene ale țapilor furioși sau până nu surprinzi bucuria din privirile drăgăstoase ale copiilor, față de tot ce le este lor drag.
Nu poți fi poet, până nu săruți cu privirea iscoditoare clarul lunii pline, enigmatică în nopțile liniștite de iubire, până nu culegi buchete de stele din simfonia zodiacului ceresc sau până nu guști amprentele sării de pe buzele iubitului, iubitei, ieșit din valurile mării.
Nu poți fi poet, până nu-ți lași amprenta îngerească a trupului tău pe o plapumă de mărgăritare înzăpezite, în joc ca de copii, până nu dai mâna cu cerul de pe crestele munților inhalând aerul rece și curat, plăcut spiritului înălțător și până nu sfidezi ecourile munților lor cu cele ale fericirii tale.
Nu poți fi poet, până nu înfrunți gerul despărțirii de cineva drag și până nu înveți, că toate frământările vieții, bune sau rele sunt daruri necesare șlefuirii tale spirituale, spre liniștirea sufletului împovărat de păcate, cu voie sau fără voie.
Nu poți fi poet, până nu ești cinstit față de semenii tăi, așa cum ai vrea să fie ei față de tine și până nu îi ajuți să își corecteze defectele sau până nu le binecuvântezi altruismul voluntar, în funcție de necesitate și împrejurări.
Nu poți fi poet, până nu iubești, dăruiești sau ești om, în adevăratul sens al cuvântului!
poezie de Valeria Mahok (30 mai 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Canoane
Camionul calcă pietonul,
Pietonul încalcă regulile,
Pietonul este orb,
Însoțitorul său este orb,
Însoțitorul însoțitorului este orb,
Toți suntem orbi,
Camionul are dreptatea lui.
O ciută ciudată, un lingușitor în culori,
Talaz lângă talaș, în mișcare miș-maș,
Cum să-ți scutur, prietene, inima,
Ca pe o mână-nghețată?
Votca poemului curge
Pe gâtul Golemului.
Tablou schizofrenic, frenetic,
Franz!
Nu încerca să faci mai mult decât poți, riști să reușești.
Nu încerca să-ți trăiești viața, riști să te bucuri de ea.
Nu încerca să riști, riști să câștigi.
Nu te încrede numai în tine, riști să nu mai crezi în nimic.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre poezie și voluntariat, adresa este: