Citate despre portocale și religie
citate despre portocale și religie (inclusiv în versuri).
Dumnezeu nu a făcut sucul de portocale. El a făcut portocalele.
citat din Jesse Jackson
Adăugat de Madalin Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna e ca o portocală aruncată de Dumnezeu într-o doară pe cer.
Dan Bujor Dragomir în Din Exil (2011)
Adăugat de Dana Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la portocale și religie, dar cu o relevanță mică.
Colinda închisorii
treisprezece pași
de la gratiile ușii până
la cele de la fereastră
colind
colinda cu "lerul era ler"
zăbovesc la fiecare pat doar cât
să-mi împlinesc rostirea
... unul încearcă un zâmbet
altul caută în traistă un măr
strălucesc ochi
care pe dinăuntru plâng
își amintesc acești oameni colinda
copilăriei lor fără de cusur
sfârșesc unsprezece colindări
aproximative
am strâns patru mere, o portocală
pachetele cu țigări le-am refuzat
chiar dacă fumez o carte
de rugăciuni subțire, subțire
am mulțumit și am avut
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcatul
Pomul pe care Domnul îl oprise
Făcea de toate, și caise,
Smochine, chitre, pere moi și prune,
Cari de cari mai grase și mai bune,
Castan cu fel de fel de crăci,
Cu flori, miresme și murmure. Căci
În Paradis se îmbinau deodată
Tot bunătăți din lumea toată.
Să nu te-ndemne gândul: "Ia și papă!".
Să nu îți lase gura apă
Și să mai ții porunca minte
A sfântului și bunului Părinte?
Înger să fii, și tot și-ar fi dat brânci
Inima vai să rupi și să mănânci,
Necum să fii băiat și fată,
La pomul care da și ciocolată.
Ei se uitau la poame, iar pe
Copac se-ncolăcise ispititorul șarpe
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moment de admirație în fața frumuseții
chiar dacă timpul se strecoară
ca un hoț viclean
printre oameni
furând zâmbete și fericire
tu vei rămâne mereu în sufletul meu
ca o adiere de mare
într-o livadă de portocali înfloriți
chiar dacă timpul șterge cu nori
toate drumurile cerului
tu vei rămâne mereu firul invizibil
pe care sufletul meu urcă
precum un paing
să-și coasă pânza
la colțul lunii
chiar dacă timpul mă privește
cu ochi de piatră
și îmi cere cu dobândă
uitarea
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul aluat
(Dedicată pictorului Liviu Șoptelea)
Un cuțit portocaliu în colțul mâinii.
În turla bisericii dospește
pâinea neagră cu holuri prin ea
și miros de portocală cu sertare.
Peștele doarme în coada lacului pe cumpănă.
Magii treieră aerul crucificat.
Îngerița plânge la porți după sare.
Sub cruce crește albastru din pământ un aluat.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Divina... Italie
Am cam uitat DIVINA COMEDIE
Dar am râvnit mereu la PARADISUL
Italian, cel plin de nostalgie.
Deci, după ce am obținut permisul...
De zbor fără motor, prin fantezie,
M-am și decis să-mi văd cu ochii visul.
Clonând subtil, pe-o foaie de hârtie,
Un Pegas, din păcate iluzoriu,
Am decolat pe-aripi de voioșie.
Condus, pe un traseu aleatoriu,
De o zeiță brună și candrie
Am evitat și... vama-PURGATORIU.
Cuprins de-o stare de euforie,
Am străbătut, plin de elan, eternul
Sălaș al frumuseții ce îmbie.
[...] Citește tot
poezie de Eugen Deutsch din Codul lui Eugen
Adăugat de Eugen Deutsch
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moș Crăciun
Mă uit la filme de Crăciun
Și mă revăd copil de școală
Când mă veghea un înger bun
Cu aripi mici, de poleială.
Singur acasă eu n-am fost,
Frați și surori aveam o droaie,
Atunci vedeam al vremii rost:
Ninsoarea se năștea din ploaie.
Priveam pe geam, cu ochii mari
La oameni, păsări, animale,
Geamgii și iaurgii, coșari,
Eroi ai vechii mahalale...
În sfânta seară de Ajun
Împodobeam, cu toții, bradul,
Ce forfotă! Ce dans nebun!
În lumi de basm treceam noi vadul.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (6 decembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică dimineață
I
Satisfacțiile oferite de moliciunea capotului, și cafeaua băută
Mai târzior, și portocalele savurate pe scaunul însorit,
Și cacaduul verde de pe covoraș, și libertatea
Amestecate pentru a risipi
Sfânta liniște a străvechiului sacrificiu.
În reveria ei simte asediul
Întunecat al acelei vechi catastrofe,
În vreme ce acalmia se-adâncește printre luminile apelor.
Portocalele aromate și aripile verzi, strălucitoare,
Par lucruri dintr-o procesiune a morților,
Șerpuind deasupra apei întinse, fără sunet.
Ziua-i asemeni apei întinse, fără sunet,
Calmă-n așteptarea trecerii pașilor ei visători
Peste mări, spre tăcuta Palestină,
Dominionul sângelui și-al mormântului.
II
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Augustus Hill: Dumnezeu a pus atâta culoare in apusuri și tot Dumnezeu a creat caii de curse care zboară ca vântul. Dumnezeu a făcut portocala, mărul si capșunele, dar cea mai mare creație a Sa este femeia. Nu vreau să fiu grosolan sau ceva de genul, dar... poți să păstrezi tu toate toate apusurile, toți caii și toate fructele care există, mie dă-mi toate femeile din lume. Drace, nu am nevoie de toate, doar una pe zi. În fiecare zi.
replică din filmul serial Oz Închisoarea federală
Adăugat de Oana Romanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă vreau copil, Moșule, de Crăciun. Vreau să sar în zăpadă și să pun globuri în brad, chiar dacă le sparg și mă ceartă mama. Vreau să știu doar că e rău să n-asculți de părinți și să-i las pe ei să decidă culoarea pijamalelor când le cumpără să le așeze sub brad. Vreau să cânt colinde la fiecare ușă și să primesc nuci pentru că iar am făcut-o pe doamna aia drăguță să plângă... de drag. Vreau să mă rostogolesc în zăpadă și să intru în casă cu țurțuri în păr, să mă certe mama și să-mi spună că mâine nu mă mai lasă, iar eu să mă cuibăresc morocănoasă pe cuptor, plângând că cele 6 ore de strigat în iarnă nu mi-au fost de-ajuns. Vreau să fiu copil, Moșule. Să râd cu toată inima când vii cu barba de câlți la biserică și să-ți cânt colinde pentru pachețelul cu ciocolată, banane și portocale. Așa m-ai obișnuit... Și să-mi spui că te mănâncă barba, iar eu să râd și să le dau ghionturi copiilor din jur, ca să te audă cum te plângi de bătrânețe.
Gabriela Chișcari (18 decembrie 2011)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
În orașul făcător de minuni
mergeai alături de mine.
mă întristase ninsoarea ce-mi brăzda părul,
de parcă ar fi trecut o zi fără să aud vorbindu-se românește,
priveam în gol cu mâinile mamei împrumutate, să mai simt
încă o dată
căldura nașterii.
devenisem al tău prin omisiune,
mă durea faptul că te iubeam și cuvintele acoperite cu un strat de indiferență
tăceau sub mantia unei timidități contagioase.
repetam numele unei lumini orbitoare
obsesiv
puneam la îndoială cuvântul familie,
neîncrederea cuprindea pereții asemenea umbrei în asfințit,
nu credeam până nu vedeam scris
negru pe alb:
tot ce trebuie să faci, să nu-ți mai fie frică, este să stai lângă mine.
- atâta tot?
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florența e liberă
stătea o nălucă fără permis de tre
cere pe ponte vecchio
se ridicase de
asupra orașului eliberat
de familia
medici știa că e infernul
scris de dante printre portocali
sau
măslini - știa de purgatoriu -
decolând pe un pegas sau un ducati
îi prevede moartea lui machiavelli
năluca e cu
prinsă de o spaimă
primește ajutorul lui virgiliu
poetul din divina comedie
e ghidul spiritual
fac checking pe ponte vecchio
poetul e nălucă și năluca e poetul
fac un film documentar
ultimul medici alungat fuge
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comori
Doi ani, am risipit, zi după zi,
IUBIRE-n viață, vis și poezii,
și m-am plimbat, în zorile albastre,
cu gândurile întâmplării noastre.
Prin amintirile demult uitate,
am colindat plângând, pe înserate,
sorbind un ceai călduț, de portocale,
cu muza dragă, ce-mi ieșise-n în cale.
Din goana lumii vrând să dezertez,
am așternut în versuri al meu crez,
dar sufletu-mi șoptea, cam prea târziu,
c-a obosit, că este încă viu.
Prea credincios, păstrase bucuria
ce îmi fusese toată bogăția,
iar visele-i stăteau cuminți, la pândă,
să îmi hrănească inima flămândă
de mângâiere și Lumină Lină,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mie de sărutări și o zi
suflu în buricul degetelor
convins că iarna greu recunoaște
mirosul puternic de portocală
în casa bunicilor sărbătorile vin mai devreme
cineva îmi șoptește din ușă
fragil
și-l văd pe Dumnezeu tânăr
din moment ce nisipul nu poate întări
nici măcar un perete
cred în sânge și-n mesajele din univers
ne urmăresc ființe puternice
atunci când muzica este făcută de-un alb și un negru
suntem în egală măsură orfani
dansăm până trupurile devin transparente
precum dungile unui oftat fac aerul să lacrimeze -
vampir ucis de ninsoare
orice ar spune chimia roșul vinde cel mai ușor
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florida
Un paradis terestru vibrând de cânt și flori,
Peninsulă de aur, etern scăldată-n soare,
Plonjată în Atlantic și beată de splendori,
Cu palmieri în freamăt și crânguri șoptitoare...
Culorile din aer, topite în amuguri,
Se-adună în arome de fragezi portocale,
Se diluează dulce peste moderne burguri
Sau se revarsă-n fierberi pe plaje vesperale.
Din tine, Terra-ntreagă palpează universul
Cu trenuri de rachete și-astronauți în zbor;
Prin ei, trimit în cosmos mesajul meu și versul
Ce-ți cântă măreția în ritm triumfător.
Floridă de surprize, Floridă parc-minune,
Floridă loc de basme, Floridă triumfală,
Floridă-amețitoare cum nu e alta-n lume,
Floridă înflorită cu-americană fală!
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piața
Intrăm triști, grăbiți în piață
atragem atenția subretelor
spânzurate în galantare
cât să intre privirea prin urechile acului
și să evadeze în delir,
zilnic grijile lustruiesc balustrade,
sânii mamelor plâng,
pe maidanul aglomerat victime naive
verze împăiate,
roșii trofee vegetale,
portocale acrite,
nuci înverzite,
flori supuse travaliului de a naște timp,
zilele mor în calendar să ajungă duminici
atunci se dezlănțuie iadul fructelor,
un țârcovnic cu barba înfășurată în stele aleargă spre coșul împletit
să pizmuiască toamna,
eu nu văd zâmbetul soarelui, decupez volte, croșetez frica,
pofte întinse la mezat,
meșteri ce poartă cocarde lasă zeului cântar uiumul,
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ar fi bine să uiți
- Ar fi bine s-o uiți! îi spuneam inimii,
uit-o, îți spun! Îi strigam furios,
așază lespezi înalte de liniște în urma ei,
uit-o!, suflând încet, dă zbor păpădiei străine...
- Ușor de zis! Mi-a răspuns nicicând
n-a fost dat nimănui a uita
focul în care piere arzând.
- Uitați-o! le strig ochilor pentru Dumnezeu,
alungați-o din lacrimă și din lumină,
uitați-o, vă spun!
- Eram niște cratere stinse, mi-au spus, lumina
nu mai găsea drumul spre noi.
Ca niște afumate răni de glonț,
spre lume aținteam
sticloase întrebări încremenite. Doar ea,
buzele ei, aburind ușor geamul subțire, uscat,
lumini reaprinse în ferestrele reci. Doar ea
lumini fierbinți, în mijlocul cărora
tolănită, domnește.
[...] Citește tot
poezie de Geo Dumitrescu din Nevoia de cercuri (1966)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spooniada
Despre John Cabanis și mânie, și despre lupta
Părților ostile, și despre refuzul de a fi de partea întunericului
Care a făcut ca oamenii simpli să fie în favoarea
Libertății în Spoon River, și despre căderea
Familiei Rhodes, a căror bancă a produs deznădejdi
Și pagube inconmensurabile atâtora,
Stârnind ura care a aprins torța din mâinile lui Anarch
Spre a incendia curtea de justiție, pe ale cărei înnegrite ruine
S-a ridicat un templu mai trainic care să lumineze calea Progresului
Cântă, tu, muză care ai dezmierdat cu zâmbete fața lui Chian
Și care ai văzut pe Greci și pe Troieni cățărându-se asemeni unor furnici
Peste Scamander, peste ziduri,
Vânători și vânați, și ruguri funerare,
Și hectacombe sacre primele ruguri aprinse din pricina
Elenei care a fugit cu Paris, sufletul pereche, la Troia;
Și furia lui Peleus,
Decis să piardă Chryseis, frumoasa ofrandă
Adusă războiului, și partenera iubită.
Spune primul,
Tu, fiu al nopții, pe nume Momus, de ai cărui ochi
[...] Citește tot
poezie clasică de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Earth Manager
Eu pot să împușc dintr-un glock 19 cu baloane,
apoi să șterg pereții de sînge, de parcă
am fost la război și totul s-a terminat tragic.
Pot crește la balcon portocali, povestind
tuturor că am moștenit acest har de la un duh
care a murit în blocul acesta prin 1914 și
acum se distrează și el cum poate. Pot să-mi
mai dau votul o dată platformei electorale
actuale, care scârțâie la fel de serios ca salteaua
bunicii la spital și nu ar fi o problemă,
dar bunica nu vrea să moară decât cu condiția
îndeplinirii acesteia, înainte de următorul scrutin.
Pot să mănânc pelin ca și cum aș mânca curmale,
lucru absolut necesar în rețetele de purificare
extraterestre. Pot să-ți recit o Biblie-ntreagă
sau un DEX, mult mai frumos decât aș putea
să-ți spun te iubesc. La final, pot și eu,
atât de femeie, să mă-nbăt și să fiu bărbată,
pentru tata, săracul, fiindcă el nici pân' azi nu poate
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre portocale și religie, adresa este: