religie şi vecini

Să fac ceea ce ştiu mai bine: să scriu! Şi nu în dorul lelii Maria, vecina mea de pat! Ci în dorul lui Dumnezeu! Vecinul meu din cer!

Costel Zăgan în Ce dor mi-e de tine, Doamne! (20 decembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Doamne, ce-o ieşi nu-mi pasă,
Dacă Tu, citindu-mi slova,
Mi-o aduci din nou acasă
Pe vecina mea... Moldova!

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

evanghelist

Evanghelist. Un aducător de veşti bune, mai ales (în sens religios) dintre cele care ne asigură de mântuirea noastră şi damnarea vecinilor.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima topică

Firesc

Poezia
extremă

Se
învecinează
cu
tăcerea extremă

Cu
moartea
adică

Nu

Cu
Dumnezeu

O

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (10 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu este vecinul nostru cel mai apropiat.

Bigotism

Nu-i un gurmand vecinul meu,
Mănâncă ce dă Dumnezeu
Şi bea, când soarbe vinişorul,
Ce dă Ion "Botezătorul".

epigramă de Mircea Pavelescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Mă rog la Dumnezeu cu foc
Să văd în zori din nou lumina,
Iar noului vecin din bloc
Să i se strice bormaşina.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata barieră care-i separă pe evrei de vecinii lor nu e nici politică, nici juridică. Ea e religioasă sau, mai precis, psihoreligioasă. Evreul va rămâne diferit atâta timp cât va fi, chiar cu numele, de religia iudaică. El nu se poate integra cu adevărat, să devină ca ceilalţi, decât convertindu-se.

Josy Eisenberg în O istorie a evreilor, Emanciparea: o revoluţie evreiască (1993)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem inferiori nu numai marilor ţări de departe, dar şi vecinilor noştri care n-au, ce e drept, o "elită" atât de rafinată, dar nici aspectul de trib uitat de Dumnezeu pe care ţi-l oferă periferia bucureşteană.

Victor Eftimiu în Popularul, 24 noiembrie 1937
Adăugat de Gheorghe Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori, Dumnezeu e ca vecinul de deasupra, care habar n-are, sau nici nu-i pasă că tu stai dedesupt.

Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu este un vecin faţă de exilul eului nostru, care ne face să ne căutăm pe alte tărâmuri şi să nu fim niciodată în apropierea noastră, prin soartă inaccesibili nouă.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Evlavioasă din născare,
Ea la biserică se-nchină
Şi-aprinde câte-o lumânare
Ca s-o ia dracu... pe vecină!

epigramă de Valentin Groza din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e nimic precum moartea. Moartea este cel mai bun lucru care se poate întâmpla în viaţă; dar cei mai mulţi oameni mor atât de târziu şi le ia atâta nemilos timp să moară. Dumnezeu ştie, vecinii lor nu-i văd niciodată ridicându-se dintre morţi.

citat celebru din William Blake
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la vecinul meu din iad

Mi-ai fost vecin şi cumsecade
Nu ne-am certat, nu ne-am urat.
Mi-ai fost prieten ca un frate..
De ce n-ai spus ca sunt pierdut?

Aveam incredere in tine
Si nu stiu alti vecini la fel..
Stiai de Dumnezeu prea bine.
De ce n-ai spus nimic de El?

Vecine bun, vecine draga
O vorba de mi-ai fi spus
Ce fericit as fi in slava
Si cum ti-as multumi de sus!

Dar vai, stateam pe-aceeasi strada
Si ma stiai ca-s pacatos
Stiai ca n-aveam mantuire
Si din pedeapsa nu m-ai scos!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când inima e spre rele, apoi velinţe de flori să-i semeni, că tot ciulini şi pălămidă dă şi, de n-o găsi în miere fiere, iepuri la biserică, câini cu covrigi în coadă şi apa Dunării prin curtea vecinului, atunci e atunci, să te mai ţii, Pârleo, că nu-şi mai vine în voie măcar de i-ai da tot mărunţişul şi pe deasupra şi toiagul lui vodă pe spinare.

Barbu Ştefănescu Delavrancea în Văduvele
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

creştin

Creştin. Cineva care urmează învăţăturile lui Christos până la punctul în care nu sunt discordante cu o viaţă de păcat. Cineva care crede că Noul Testament este o carte inspirată de divinitate, care s-ar potrivi admirabil cu nevoile spirituale ale vecinului său.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucerirea spaţiului

Într-un sat,
Fiecare casă e un templu,
Fiecare familie.
Pământul e dedesubt,
Cerul, deasupra.

La mine, la bloc,
Vecina de la etajul 4 e pământul,
Cea de la etajul 5 e cerul;
Şi gata.

Dacă mai continuăm aşa,
Doamne fereşte,
Vom ajunge la biserică,
Duminica, Sâmbăta
Şi-n alte zile sfinte,
Programatic.

Va exista o clădire de biserici,
Aşa cum există clădiri de birouri.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (20 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neamurile şi vecinii sunt daţi de Dumnezeu, prietenii ţi-i alegi singur.

proverbe româneşti
Adăugat de AMIKA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu-ţi cunoşti vecinul

Am crezut că e ateu
Dar în piaţă când se duce,
Cred că are Dumnezeu
Că prea des îşi face cruce.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată într-o pustie mare un pustnic, şi petrecea singur singurel. Vecinii săi erau fiarele pădurilor. Şi aşa era de bun la Dumnezeu, încât toate dobitoacele i se închinau, când se întâlneau cu dânsul. Într-una din zile se duse pustnicul pe marginea gârlei, care curgea pe-aproape de coliba lui, şi iată văzu că vine pe apă un sicriaş smolit şi încleit bine, şi auzi un orăcăit de copil ieşind dintr-însul. Stătu puţin de cugetă şi, după ce făcu rugăciune, intră în apă şi trase cu o prăjină sicriaşul la margine. Când deschise, ce să vază în el? Un copilaş ca de vro două luni; îl scoase din sicriu şi cum îl luă în braţe tăcu. Acest copil avea un baier atârnat de gât. Şi, dacă îl luă, văzu că într-însul era o scrisoare, o ceti şi află că copilul de faţă este lepădat de o fată mare de împărat, care alunecase şi ea în valurile lumei şi, care, de frica părinţilor, lepădă copilul, îl puse în secriaş şi-i dase drumul pe gârlă, lăsându-l în ştirea lui Dumnezeu. Pustnicul voia din toată inima să crească pruncul ce-i trimisese Dumnezeu, dară când se gândi că n-are cu ce să-l hrănească îl podidi un plâns de nu se mai putea sfârşi. Căzu în genunche şi se rugă lui Dumnezeu, şi o! minune! deodată răsări, măre, dintr-un colţ al chiliei sale o viţă, şi numaidecât crescu şi se înălţă, până la streaşina casei.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cu părul de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii

Te iartă, sigur, Cel de Sus,
Când faci amor, năbădăios,
Dar te vor înjura, nespus,
Vecinii care stau mai jos!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!