Citate despre testament și viață
citate despre testament și viață (inclusiv în versuri).
"Testamentul" absolventului aventurier
"Bobocilor" le las, de-acum, mustața
Și pletele, ranchiuna pe decan,
Că dincolo de cursuri va fi viața
De mare specialist... aerian!
epigramă de Ștefan Buzărnescu din ziarul "Viața Buzăului" (29 aprilie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Testament
Mă cârpesc cu vorbe, cu substantive,
îmi cos rana cu un verb.
Nobile paleative
de serv.
Îți scriu cu trupul meu viața
și mersul stelelor ți-l scriu.
Vocala cea mai lungă este ața
în care mortu-l cos, de viu.
Căci trebuie să dăm și mărturie,
altfel nimica n-ar mai fi,
în dulce scriere târzie
ținând alături morții și vii.
Tu ombilic din care curge
vorbirea numai altor guri
fără să știm unde ne duce
în care dalbe viituri.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


Testament
Eu mă duc, mă duc din viață
Și las bișnița din piață;
O las altor pricepuți,
Mai venali și mai corupți.
epigramă de Victor Becheanu (25 decembrie 2009)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din testamentul unei curtezane
Dragii mei, când oi muri,
Să fiu arsă mi-aș dori
De-un fochist mai priceput
Că și-n viață mi-a plăcut!
epigramă de Stela Șerbu Răducan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

- carte
- Cartea este testamentul unei generații către alta, ea este sfatul unui bătrân care moare către adolescentul care intră în viață, este ordinul transmis de sentinelă schimbului său.
definiție de Aleksandr Ivanovici Herzen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul meu
Avere dacă nu am strâns,
Urmașii n-au motiv de plâns,
Căci n-am trăit în viață-n van:
Tot le-am lăsat un... Gologan!
epigramă de Ionel Gologan din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plictiseala
Plictiseala este lucrul inventat de om,
Când n-are preocupare simte-al ei simptom.
Chiar de e o neplăcere și-i aduce chin,
Omul leneș o adoră, gustă-al ei pelin.
Înțeleptul, omul harnic, nu se plictisesc,
Fiecare clipă-a vieții înmiit trăiesc.
Și când va veni o vreme să dea socoteală,
Testamentul va fi plin de-a loră osteneală.
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Willie Gingrich: Dar cum rămâne cu doamna Cunningham vs. Baltimore și Ohio Railroad, U. S. District Court, Eastern District of Ohio, nr. 89/27. Doamna Cunningham, în drum spre Cincinnati, ca să-l viziteze pe unchiul aflat pe moarte, rămâne blocată în toaletă din cauza unei încuietori defecte. Mașina e atașată unui alt tren și ajunge în cele din urmă în San Bernadino California, moment în care unchiul e deja mort iar ea nu figurează în testament. Așa că dă în judecată Căile Ferate pentru despăgubiri. Îți sună cunoscut?
O'Brien: N-am auzit în viața mea!
Willie Gingrich: Deloc-deloc? Ei, bine, domnilor, dumneavoastră ați reprezentat Căile Ferate în instanță.
O'Brien: Da?
Willie Gingrich: Și ați pierdut.
replici din filmul artistic Prima de asigurare (19 octombrie 1966)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Testamentul" absolventului aventurier
Bobocilor le las, de-acum, mustața
Și pletele, ranchiuna pe decan,
Că dincolo de cursuri va fi viața
De mare specialist... aerian!
epigramă de Ștefan Buzărnescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declarație testamentară
De multe generații urâm continuu
La noi ura ține loc de icoane
Ne modelează și ne împlinește destinul
Ne ține adesea de sete și de foame.
Astfel ura a devenit un titlu de noblețe
De aceea am început să urâm de plăcere
Cu ură noi ne dăm dimineața binețe
Cu ură transformăm plăcerea în durere.
De aceea din ură ne-am născut
Să ducem ura pe mai departe
Din ură noi copii ne-am făcut
Ca moștenirea să nu se piardă-n parte.
Dacă noi nu am urî precum se crede
Ea s-ar împrăștia printre voi fără speranță
Dozele noastre obișnuite de ură, v-ar ucide
Iar viața voastră nu ar mai fi viață.
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tu, fiule, iubește această țară!
(Pentru Teodor Cătălin)
Străbunii mei, prin tata și prin mine,
Ajunseră, fiule, până la tine,
Că așa se întâmplă în viață și cu toți;
Părinții ajung prin fii la strănepoți.
Ei străbătură timpul ca o torță,
Arzând în ei speranțe, crez și forță.
Iubirea de moșie neîntreruptă,
Unitu-i-a în muncă, ca și-n luptă
Și ne-au sădit o dragoste firească
De Țară și de glia strămoșească,
Să ne aducă aminte în orișice moment
Că e dorința lor și testament.
Tu ce-ai primit de la străbuni să lași
La fiii tăi, iar ei la ai lor urmași.
Tu, fiule, păstrează această Țară,
Leagănul nostrum, vatra milenară.
poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Noi oamenii
când vremea testamentului
va alunga minutarul de pe cadran
noi, oamenii, vom fi încă aici
respirând greu și aproape fără suflare
versuri mai albe ca aburul locomotivei.
cândva poștașul bătea de două ori
iar sârma ghimpată mai despărțea
gardul vecinilor de câmpul cu maci.
problema întotdeauna este o ecuație
cu o necunoscută sau două,
viața,
Iisus răstignit pe troiță
plânge cu lacrimi de sânge
satul ce-a rămas în copilărie
parcă nu mai este nici măcar
în pietre de hotar
la marginea lumii.
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri
De poți trăi din amintiri,
Uitând existent din prezent
Și mori răpus de accident,
-Deci viitor nu va mai fi-
De ce n-ai drept la retrăiri,
Căci tot ce-a fost e evident,
Definitiv, rămas fluent,
Neîmpiedicat, fără opriri?!...
Chiar mintea de-are îngrădiri
Și se destramă inerent,
Chiar de nu-i scris în testament
Să moștenim vis de copii,
Maturi, bătrâni, părinți și fii,
Cu toții odată -slab, potent-
Eterni am fi, memorial ardent...
Ești prin absență din cei vii,
În nevăzut făr-a se ști,
Măcar arhivă, experiment,
Câștig deja,
Nepieritor; că nu mai piere
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de gânduri
Livada mea de vise ne-mplinite,
Azi a înflorit neașteptat,
Un mare-abis de gânduri împletite,
Redat-am viață cu suflul meu treptat.
Și-n zborul meu de lungă căutare,
M-am tot lovit de tunete și mare,
M-am înecat într-un amurg ușor,
Udându-mi aripile, am încetat să zbor.
Și-atunci în taina fină a morții,
Am scris un testament lăsat în pragul porții,
Și-am părăsit grăbit această lume mută,
Luând încet chemare la lumea neștiută.
poezie de Mădălina Boca (21 martie 2013)
Adăugat de Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiții de Buna Bestire
Vremea revarsă căldură
Peste ninsorile de flori,
Și-mpodobește natură
Cu petale-n mii de culori.
La nuntă de primăvară,
În sărbătoare creștină,
Cântă cucul prima oară,
Anunțând veste divină.
O taină, limba dezleagă
Păsărilor cântătoare,
Și mit străvechi se încheagă
În legendă grăitoare.
În această sărbătoare,
Sacru și mistic se-mbină,
Ca prin vremea trecătoare,
Mituri străvechi să revină.
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Vol. "Tradiții creștine și ritualuri românești" / 2008 (25 martie 2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înțelepciunea celui condamnat să moară
Am înțelepciunea celui condamnat să moară,
nu posed nimic, așa că nimic nu mă poate poseda,
mi-am scris testamentul în propriul sânge:
" O, locuitori ai cântecului meu, aveți încredere-n apă" ;
eu dorm săgetat și încoronat de ziua de mâine...
Am visat că inima pământului e mai mare
decât harta acestuia,
mai clară decât oglinzile lui
și decât spânzurătoarea mea.
Mă pierdusem într-un nor alb care m-a ridicat în slavă
de parcă-aș fi fost o pasăre
și vântul însuși aripile mele.
În zori, chemarea paznicului de noapte
m-a trezit din visul meu, din limba mea:
Vei mai trăi o moarte,
prin urmare revizuiește-ți testamentul,
ora execuției a fost iarăși amânată.
Am întrebat: Până când?
Mi-a răspuns: Așteaptă până vei muri un pic mai mult.
Am spus: nu posed nimic, așa că nimic nu mă poate poseda,
[...] Citește tot
poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cuvintele
cuvintele nu sunt singure
niciodată
le dă viață poetul
să-i socotim fapta
cu pistolul la tâmplă
cu un deget pe trăgaci
ușor să nu i se descarce
amurgul în brațe
l-am găsi nepregătit
fără ultima dorință
cu volumele încă nepublicate
construind cetăți
în fața necunoscutului
să-i găsim metaforele
scrise pe frunze de toamnă
rătăcite asemeni filelor unui
testament pe apă
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul lupului alb
Nu vreau să fiu în haită și flămând,
Prefer să-l văd pe cel ce mă împușcă,
Să știu că timpul trece ca un gând...
Și el flămând... Să simt că viața-mi mușcă...
Zăpada iernii-i uneori prea mare,
Și drumul, singur, nu mai pot să-l fac,
Însă mi-e greu și nu mai am răbdare,
Și-aștept ca timpul să-mi găsească leac.
Prin fața mea trec haite-nflămânzite
Spre un himeric țel neînțeles,
Mânate de-ale simțului ursite...
Instinctualul drum către regres.
Zăpezile sunt mari și cad întruna,
Mutând hotare înspre necuprins,
Iar dacă uneori răsare luna,
Presimt că-i vremea să m-arăt învins.
[...] Citește tot
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Anonim mereu (17 iulie 2008)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frig de nedreptate
eu sunt acel căruia îi e foarte foame de-adevăr
eu sunt acel ce fură când i-e frig de nedreptate
eu sunt umilul obligat la traiul auster
când omul e neliber de prea multă libertate
voi mi-ați dat lecții de democrație importată
de niște imbecili cu aere de-aristocrați
și pleacă conștiințele din nou la facultate
să-nvețe echitatea celor care nu-s bogați
și dacă nu mai știm cum se învârte iar pământul
și ne împarte crunt între avuți și-ntre săraci
când va fi să-și refacă omenirea testamentul
noi umilimea, vom trăi în trupuri de copaci
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Către contra
Eu copilul din flori al zăpezii
cu sufletul de viscol plin
frate de vers cu Arghezi
îmi încep testamentul cu amin
Cu sufletul de viscol plin
și-n gând cu flori de gheață
mai trag de dușcă o oală cu venin
și-mi vine iarăși chef de viață
În gând cu flori de gheață
frate de vers de-o poezie cu Arghezi
scol Psalmii dis-de-dimineață
eu copilul din flori al zăpezii
Cu sufletul de viscol plin
primăverii tale mă închin
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre testament și viață, adresa este:
