Citate despre nuferi, pagina 13
Textele de mai jos conțin referiri la nuferi, dar cu o relevanță mică.
Iubire-n fața apei
Sub o frunză nemișcată
Fără valuri într -un lac
Viața -i era fermecată
Aștepta tăcut un leac
Într -o zi zâna cea rea
Fără trup și fără suflet Pocnete dintr-o curea
Blestema un suflet
El e prințul fermecat
S-ascunde de vrăjitoare
El iubea lumea curat
Îndrăgostit de o floare
Nu a vrut să se supună
N -avrut să -i fie bărbat
În broscoi l-a transformat
Până apare -o fata bună
Lacrimi curate a vărsat
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De pe mal
Lacurile cele mai cuminți
Se visează râuri în cascade,
Vânturi, ca ieșitele din minți
Își doresc, noian din cer să cadă...
Apa mea e cel mai liniștit
Iaz, cu nuferi albi, fără talaz,
Cu pescari pe margini, ațipiți
De frumos, de tihnă, de răgaz...
Vântul bălții mele vreau să fiu
Și să mă transform în uragan,
După care să-i arăt că știu
Cât este de mare, de ocean,
De potop, iar eu ce Noe sunt
Și ce arcă mi-am făcut pe mal,
Ascunzându-i, însă, că-s cărunt,
Iar pe fața ei... nici semn de val.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (22 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar Dumnezeu...
De ce-aș fi importantă eu
Și unde ar conta cât sufăr,
Dac-a pus bunul Dumnezeu
Atâta frumusețe, într-un singur nufăr?
Atâtea-nfrângeri și căderi
N-ar trebui să-mi curme dorul;
Furnica duce mari poveri,
În timp ce păsării i-a fost dăruit zborul!
Nu dor lacrimile mele,
Când îngeri plâng, cu-atâtea ploi
Și-atâtea suferințe grele
Îndură lumea; de ce-am crede c-am conta noi?
Suntem doar fire de nisip,
Ne scurgem în neființă,
Într-o clepsidră fără timp...
Doar Dumnezeu are dreptul la suferință!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru inima mea
inima mea bate ca un clopot de turn
trezește la viață fiecare celulă
face să vibreze gândul taciturn
să zboare printre nuferi ca o libelulă.
inima transmite sângele spre glezne
energii din suflet mă pun în mișcare
strivesc sub picioare tenebre și bezne
în lumini astrale găsesc vindecare.
inima primește doar iubiri selecte
se armonizează cu ritm și cadență
nutrește veșnicia la zeci de proiecte
față de Dumnezeu crează dependență.
inima nu urăște e plină de afecte
dar duce lupte dârze pentru existență.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub cerul semantic
liniștesc emoții pe o bancă în parc
atinsă pe umeri de raze măiastre
poveștile trecutului treptat le descarc
în lacul cu nuferi cu unde albastre.
îmi pare că-s sosia salciei plângătoare
sufletul meu este cuib de pescăruși
nu îmi rupe ramul poetic mă doare
în umbra lui timpii sunt recompusi.
primăvara vine în cântec de harpă
muguri șușotesc pe ramurile noi
spactacolul verde curând o să-nceapă
cu iubirea soarelui vibrând în zăvoi.
mierla și cinteza în duet romantic
umplu cu rapsodii cerul meu semantic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflecții de vis
pe lacul cu reflexe de smarald
de nuferi înfloriți mă simt atrasă
și de scăldatul când îmi este cald
de peștișori de aur prinși în plasă.
pe câmpul florilor au înflorit bujorii
e luna când fecioarele se-ndrăgostesc
când prind în mreaja sânilor feciorii
stelele în ochii lor se-adăpostesc.
ce mult mi-aș dori să mai fiu jună
să simt fluturi năstrușnici în stomac
din splendoarea macilor să-mi fac cunună
mândrului meu iubit să-i fiu pe plac.
astăzi momente de iubire se adună
în poezia mea de nostalgic cirac.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de vâslă și de lotcă
e seară și răzbate cântecul de lotcă
valuri de speranțe dansează o polcă
cele trei brațe îmbrățișează marea
cât vezi cu ochii albastră-i zarea.
pe Danubiu s-a scurs frumoasă iubire
mereu influențează nuferi la înflorire
corăbii cu lumină poposesc în deltă
pasiuni de viață amplu se dezvoltă.
raiul de apă mai vreau să-l străbat
ca o libelulă cu chipul schimbat
minunile deltei au ajuns picturi
schimbă chipul artei și trec în culturi.
e seară și răsună cântecul de lotcă
pescarul soarbe o cincizeacă de votcă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arunc din mine
floarea răului cu gâtul lung
care seamănă cu o pasăre
unde trag două linii
prinde rădăcini vulgare
pe solul mâlos plin de nuferi
ca o firimitură de pâine
înghițită de un porumbel
vânat de-o acvilă în picaj
secerată de vânătorul care renunță
la viață și se sinucide
fără reclame și reflectoare
cu floarea răului în suflet
a crescut acolo unde a prins
un teren neocupat
a înfipt steagul ca un căutător
de aur autentic pentru făcut sigilii
mă simt gol după eliberare
un trup de piatră
șlefuit după posibilități
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aspecte de vrajă
mân turma de vise pe pajiștea nopții
luna o păstorește în albe odăjdii
cerul e prietenos, la marginea sorții
adun din stele speranțele mlădii.
izvoarele din gânduri vor ajunge râuri
primind de la sfinți sacre învățăminte
am câștigat cu viața câteva pariuri
cu primăveri prospere aduse-n simțăminte.
pe lacul cu miraje zbor că o libelulă
invelind uimirea cu petale de nufăr
frumusețea zilei vibrează în celulă
amintiri, senzații aranjez în cufăr.
nu mă las atinsă de a lumii hulă
topesc în raze clipele când sufăr.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu mine
Salvează-te cu grija mea
Când ochii mi se-ascund în peșteri
Lucind, vei știi că voi urma
Un soclu ridicat de meșteri.
Te voi atinge doar cu gura
Prin palme voi săpa tranșee
Să te ascund de vânturi reci
Prin păr să-ți curgă orhidee.
Ești toată fulg de păsări rare
Te port prin gând să nu te supăr,
Atunci când pielea ți-o ating
Mă simt întins în somn pe nufăr.
De te vei naște înc-o dată
Să plângi mai tare să te-aud,
Ca eu din drumuri puse-n viață
Să te feresc de solul crud.
[...] Citește tot
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucium de nufăr
Crezi că te-am uitat academie
Când Steaua ce lumina o Românie
Ti se părea ție doar nebunie
Si l-ai condamnat la Veșnicie
Eu m-am reintors aici pe nufăr
Să aduc lumina lui in bucium
Peste al vostru crud stârv de uium
Să infing iar razele de Luceafăr
Căci din Banat, El aici m-a chemat
Să continuu ce voi ati ingropat
Cântând nedreptatea neîncetat
Până când la ospiciu o să fiu băgat
Să scriu pe zidurile României
Să-mi trăiesti in fața nemerniciei
Si condamnată să fii vesniciei
Visul de fier aurind Mare Românie!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă secular peste noi
Plouă secular, peste noi
Cu picături disonante, șiroi,
Primăvara scârțâie din încheieturi,
Nopțile se transformă în răsărituri.
Rafale aurii și roșii de lumină
Inundă a sufletului grădină;
Pășești în lumea țintată de vise,
Aduni în mănunchi gândiri ucise.
Căldura ta, atinge flacăra mea,
În noi adoarme lin fericirea;
Cu fiecare bătaie din inima ta,
Mă arde pieptul, nu pot respira.
Timpul își scutură tăcut nuferii,
Ne îmbrăcăm în nuanțele iubirii,
Pașii se caută în nemărginire
Sub a cerului înălțătoare privire.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acorduri de harpă
am strâns cu grijă amintirile-n salbă
și cântece candide de harpă și vioară
am transformat în versuri noaptea albă
și am dansat cu fluturi în lanul de secară.
am suspinat de dor și de durere
când visele s-au rătăcit în noapte
nu m-am lăsat cuprinsă de tăcere
ascultând vrăjită a stelelor șoapte.
am atins infinitul cu gândul
vântul mi-a adus veste din curcubeie
ploile m-au mângâiat zile de-a rândul
lumini mi-au îmbrăcat chipul de femeie.
m-am întomnit uitată de un zbor nestins
pe petale de nuferi tristeți am învins.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanță violet
mi-ar plăcea să fiu un sunet de argint
într-un cântec vesel pur și minunat
înconjurat mereu de vorbe de alint
cu lumini stelare sublim încununat.
mi-ar plăcea să fiu un cântec de vioară
cu tandrețe mângâiat de un arcuș
să concep o serenadă în miez de seară
în inimi iubitoare să îmi fac culcuș.
mi-ar plăcea să fiu un nufăr pe lac
curtat cu drag de fluturi și de libelule
dar sunt femeie și nu am ce să fac
decât să înmulțesc dorințe în celule.
îmi trăiesc viața cu bune și cu rele
trec cu stoicism și prin vremuri grele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lan de caprifoi
cresc nuferi galbeni pe lacul verde
cerul albastru se oglindește-n noi
noaptea cosmarelor în lumină se pierde
în zori beau rouă dulce din caprifoi.
romantismul roz în mine se dezvoltă
am strâns sublimări din vast univers
steaua a așezat peste tâmple o boltă
ca un curcubeu zămislit de vers.
melancolia neagră se destramă în cântec
doina pădurilor vibrează în sânge
dezolarea cenușie tare-aș vrea s-o spintec
cînd sufletul trist suspină și plânge.
gânduri bune cu rele în minte amestec
iubirea de viață în slovă se distinge.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cântec a trecut prin zidul de piatră
Un cântec a trecut prin zidul de piatră
Singur așteptând toamna
Ca și cum ar aștepta un vis de ceață,
O alta viață sau ce-și dorea. Să nu întârzii -- îți spune.
Printre potecile luminate de lună
Neîntrupându-se frunzele zboară spre alte gări,
Ca un tren fumuriu în care urci fără să știi,
Spune-mi e mult prea târziu în timpul nostru?
Mereu lumină și umbră, mereu noi plutind de dincolo de timp,
Mereu el e steaua și ea barca ce-și caută țarmul.
Iată vezi copacii ce te-au îmbrățisat odată cu el,
singuri și galbeni, nocturni și sfioși cum ți-era zâmbetul,
Vei înțelege mai târziu, poate mult mai târziu...
Închide ochii, deschide palma să-ți înfloresc nuferii,
La poale-ți sunt și vântul și izvoarele,
Un nor cu petale plouă peste ei cu flori,
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt
Sunt zâmbet de mare
și mângâi hotare.
Sunt ochi de pământ
și învăț tăcând.
Sunt suflare de vânt
și-mprăștii cuvânt.
Sunt piruetă de foc
și ard când invoc.
Sunt pădure de taină
și ca veșnică haină
a măicuței pământ,
verde crud îmi e sfânt.
Sunt rază de soare
pe drumul de vale.
Sunt dor de lumină
din marea grădină.
Sunt arc de culoare
curcubeu de floare.
Sunt dansul de fluturi,
zâmbetul când te bucuri.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Sărbătoare (25 decembrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradis exotic
fac sub palmieri meditații de yoga
să atrag lumini și liniștea din raze
pe valuri de smarald se leagănă piroga
fericirea senină se strecoară în fraze.
ascund supărarea în desiș de stuf
să nu crească înalt către luceferi
irișii albaștrii îi spăl de zăduf
strângând în celule miresme de nuferi.
înot printre corali în laguna albastră
mirările târzii le ascund în cochilii
se ramifică-n alge prietenia noastră
transpusă în slove pictată în vitralii.
vise mii, exotice am adunat sub pernă
stele să le sfințească în iubirea eternă
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plutire
[Exercițiu de relaxare III]
Să te întinzi încet pe spate într-o barcă,
atunci când simți că parcă mintea-ți s-a-necat
și că ar fi, de-ai strânge-o-n palme, udă leoarcă,
dar o poți stoarce și-o poți pune la uscat.
Să te sărute geana soarelui în palmă,
când al tău braț vrea să adoarmă-ngreunat
și simți a mării unduire tot mai calmă,
când de povești îți este pieptul îngânat.
Să îți vorbească numai liniștea pe buze,
atunci când zgomotul din tine-a devenit
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg pe cai
Amurg pe cai cu seri de fum, subțire
Cu galben de câmpie descântată
Prin care știi c-ai mai trecut odată
Și o desprinzi acum din amintire
Halucinează bălți de nuferi albi
Din care ursitoare ies bizare
Ni s-au închis ieșirile la mare
Zăpezile cad roată peste Alpi;
Se cerne seara pe lambriuri joase
O dublă confruntare ne pândește
Din menghina ursitei ca un clește
Suav teroarea ne-a pătruns în oase
O sevă dulce timpuriu se lasă
Pe ochii adormiți pe jumătate
Se-aude vag un clopot care bate
Și cad vrăjiți în somnul de melasă.
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre nuferi, adresa este: