Citate despre nuferi, pagina 15
Textele de mai jos conțin referiri la nuferi, dar cu o relevanță mică.
În armonii plenare
trăiesc pe o frecvență cu lumina astrală
în zona de cunoaștere găsesc numai iubire
un lac plin cu nuferi, o grădină florală
cu ochi de copil mirări port în privire.
mereu mă las cuprinsă de miracolul vieții
de peisaje cu codrii care îmbracă munți
vântul se joacă-n arborii cu zorii dimineții
secunde plenare suav mângâie frunți.
natura îmi crează în suflet un tezaur
de splendori pe care le port cu mândrie
sunt copilul vieții am crescut un faur
din ample admirații compun o simfonie.
gust din seva infinitului cu arome de laur
mă-nclin în fața gliei - leagăn de armonie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pășind prin tristeți
m-am ascuns într-o zi
fatidică zi
toamna colora frunzele cu roșul aprins
de sânge scurs dintr-o rană
port în mine reflexele tardive ale trecutelor zile
a fi ceea ce nu este
după ce am pierdut la ruleta vieții
tot ce am avut
stau pe țărm
pustiit de gânduri
oare am avut odată ceva
retorice întrebări, doar întrebări
m-am întors în sensul lucrurilor, multe nespuse
pășind prin tristeți, am ajuns la capăt
azi fără rost
gândurile erau murdare de vopseaua timpului
pierdut și niciodată regăsit
trecuse odată pe aici
pe lac, doi nuferi
s-au trezit să vadă
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antonimi
Toamna
ce se așează, o desenezi abstract,
cu maci prin lanuri de porumb,
în flori de primăvară o îmbraci,
când frunze ruginite
doinesc suave spre pământ.
Îmi spui ca sunt copacii plini
cu flori de liliac,
mirosul lor te-mbată prin suspin,
eu văd doar crizanteme,
nuferi roz pe lac,
o toamnă blândă ce se așează
iar primăvara ta
ecou cu sunet antonim.
Din negrul cât era în jur,
am strâns lumini
și dorurile le-am împletit cu alb,
iar tot ce văd
că-i toamnă și-i sublim acum,
tu vii să-mi spui
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aspecte de vară
păstrez splendorile verii într-un verde cufăr
speranțe vise amintiri s-au deprins cu iubirea
magia romantismului e ca floarea de nufăr
scăldată în valuri împroaspătând gândirea.
fermecate gânduri transcend într-o romanță
imită ciocârlia cu cântecul ei mândru
pâini de lumină cu dulceagă substanță
le savurez și noaptea cu un pahar de cidru.
urmată de speranță meditez pe un pisc
ocolind pericolul. prăpăstii s-au deschis
din templul muntelui, nu vreau să risc
să pierd din viață zborurile din vis.
ecoul rapsodiei îl imprim pe un disc
gustând din pomul vieții fructul interzis.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor! ...
Mi-e dor de veri cu lacuri nesfârșite
Ce-n flori de nuferi au sădit lumina,
De crinii ce-au înmiresmat grădina,
De flori de mac prin lanuri rătăcite!
Mi-e dor de trandafirii albi din glastră,
De tufele albastre de verbină,
Să văd ciorchinii grei de la glicină
Ce îmi aduc seninul la fereastră!
Mi-e dor de râurile de petunii
Care-au făcut risipă de culoare,
Pictând cu-o nuanță fiecare floare
Și împletind o punte-n noapte lunii!
Mi-e dor de veri cu zvelta lor lavandă,
De spicele ce freamătă-n câmpie,
Să gust din tihna răsărind din glie,
Pierdută-n balansoarul din verandă!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem făcuți mai mult din noapte
Suntem făcuți mai mult din noapte.
Prezentul cu scânteia lui nu poate
să lumineze-abisurile toate
Și veșnicul amurg din noi.
Din când în când doar ies din adâncime
Ca niște vietăți din fund de mări
Necunoscute amintiri
Ce parcă nu sunt ale noastre,
Fragmente dintr-o viață pe care n-am trăit-o,
Crâmpeie care-ncearcă zadarnic să se-adune;
Un braț, o țeastă, lacul unui ochi
Cu nuferii pe care nu-i cunoaștem
Și-o luntre ce ne cheamă cu vâslele de vis.
În marii munți de-ntunecime
Sunt osândit să sap necontenit:
Ce voi găsi în adâncime,
Comoara unui gând nemărginit
Sau vechea stearpă-ntunecime?
[...] Citește tot
poezie clasică de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Denigratorilor lui Eminescu
Din ce lumi voi ați venit
Și aici v-ați pripășit?
Pentru ce-ați venit la noi
Și-aruncați tot cu noroi?
Unde vreți voi să ajungeți?
Nația vreți să o distrugeți?
Vă numiți voi literați
Și pe toți îi criticați;
Filozofi vă mai ziceți,
Cine credeți că sunteți?
Eminescu pentru voi
E de lada cu gunoi.
Din cultură-l aruncați.
Locul lui vreți să-i luați?
V-a avântați la fruntea sa,
Laurii pentru a-i lua.
Voi degeaba încercați
Locul lui n-o să-l luați!
El făcu odinioară
Limba noastră o comoară.
[...] Citește tot
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2015)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie verde
(poeților Traian T Coșovei, Mariana Marin și Ioan Flora)
trupul mi-e o boltă cu fiori de nufăr
în adâncul meu dialoghează stele
mă învață să sper ca să nu sufăr
când rătăcesc prin lume gândurile mele.
sclipiri de smarald cresc în ochii plânși
am pierdut prieteni moartea i-a luat
poeți ai speranței la cenacluri strânși
cu sufletul de doină și versul minunat.
am lăsat în urmă toți anii mei
câți au mai rămas o să vină pe rând
cu parfum de trandafiri cu arome de tei
îi aștept să treacă prin mine cântând.
melosul arborilor răsună pe alei
nostalgia verde îmi transferă în gând.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Trestia de condeie taie
Fila trupului-n văpaie,
Ea le încremenește
Și-n crini le înflorește.
Sălbatici în miresme
Prin a le mele fantasme!
Cu adierile de poeme
Lângă lacul călimarei.
Când ca o lebădă trece
Printre valurile fresce,
Inima o limpezește...
Când tandru-mi recitește.
Recitându-mi salciile
Inflorite în nuferi!
De rime ce le suferi
In biciuri cu versurile..
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte
Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte
De casa-n care m-am născut, revăd adeseori
Fereastra micuță prin care soarele
Se strecura sfios în zori;
Nu-ntârzia, nici nu făcea prea lungă ziua
Care de cei dragi nouă ne desparte,
Dar acum, doresc ca noaptea
Să-mi fi dus suflarea cât mai departe!
Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte
De trandafirii albi și roșii, de crinii
Parfumați, de violete și de-ale nuferilor cupe,
De toate-acele flori, fiicele luminii!
De liliacu-n care-și făceau cuib prigorii,
Unde frate-miu-n lumina aceea care unește
Atârna de ziua lui flori galbene de salcâm
Acel arbore încă mai trăiește!
Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte,
Era acolo un balansoar
[...] Citește tot
poezie de Thomas Hood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aniversarea răstignirii
Din pulberi de stea și lacrimi de dor
Coacem cozonaci în formă de nor,
Pentru Ziua Sfântă ce începe-n noapte,
Candelă eternă-n Infinit de șoapte.
Șoapte muritoare, preschimbate-n cântec,
La-nvierea lumii, ca într-un descântec,
Risipesc tristeți adunate-n veacuri,
Îmbrăcând în alb nuferii din lacuri.
Lacuri care-ascund adâncul de Iad
Ce-nghite și azi, suflete ce cad.
Separând nădejdea, de grea nebunie,
Am primit, cu toții, viața-n Veșnicie.
Veșnicia mea și a orișicui
A plătit-o scump, cu Sângele LUI.
Răstignit, zâmbind spre călăi ce tac,
Spunea: "TATĂ, iartă-i, că nu știu ce fac!"
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mozaic de cuvinte
e primăvară iar, zâmbete înfloresc pe obraz
lumina sublimă lin se așează pe pleoape
lacul mă ademenește cu valul turcoaz
nuferi albi și galbeni sunt scăldați de ape.
boboci de liliac șușotesc la fereastră
fluturi îndrăgostiți mângâie lalele
iubite eu veghez la dragostea noastră
izvorul tămăduirii dezamăgiri să spele.
bogăția mea de gânduri o unesc cu universul
cu percepții înțelepte îl slăvesc pe Dumnezeu
lumea mea e amprentată cu câtecul cu versul
cu splendorile de viață mă îmbogățesc mereu.
următorul pas mozaic de cuvinte anticipând demersul
de a-mi urma visul oricât ar fi de greu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nufăr sus pe bolta nopții
Și de mi-ai fi ultima moarte,
O viață lângă tine aș vrea,
Sperând că poate, dintre toate,
Tu ai să-mi fii ultima stea
Iar dacă raza nemuririi,
Va scrie peste mine... pleci!
Prefer din brațele iubirii,
Să trec în lumea celor reci
Și chiar de-am să devin luceafăr
Pe bolta unei lumi târzii,
Am să aștept precum un nufăr,
Pe apa nopții să-mi revii
Cu riscul de a pierde totul,
Te voi iubi mai mult ca ieri,
Aici simt eu că-mi este locul,
În sărutarea ce mi-o ceri
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
Frunze de rugină aruncate-n vânt.
Trist i-afară, cu nori ca de plumb
Și vântul azvârle o ploaie haină;
Sufletul meu e ca o floare străină.
În zări îndepărtate țipete de corb se-aud.
Prin covoarele de frunze nu se-aude al greierilor cânt.
Și soarele ca un june palid strălucind,
Pe cerul cel albastru ca o panseluță
El își aruncă ultima rază călduță
Spre pământul îngălbenind.
E toamnă, sufletele se deschid,
Precum a nufărului dulce floare
Când e primăvară sau când citind O tristă sau veche scrisoare.
E toamnă! Frunze de rugină aruncate-n vânt,
Prin frunziș nu se-aude al greierilor cânt.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contur curbat
Durerea când e lacrimă sub geană
și se prelinge pe umăr de obraz
o frumusețe stranie înflorește-n priviri,
de se vor strînge mănunchi de lumini
fără să-și numere razele.
Aromele trupului tău îmbată
piersicile zemoase sub piele și puf
frăgezind culori calde de nufăr
într-un contur curbat cu linii subțiri,
cuvintele devin gesturi sublimate
la răspântia înțelegerii faptelor,
metamorfoze ale transformării gândului,
alipirea dragostei de conținut
prin împerecherea factorilor opuși.
Cât să mai poți intui când totul devine ascuns,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lebăda
nu priviți lebăda
niciodată de-aproape
eu am văzut-o ieșind la mal
înfulecându-și prada
și guițând porcește
grăunțe tăvălite
în prundul umed
și trupul gras și dezechilibrat
de pe-un picior pe altu-i cade
și aripile scurte îi atârnă jalnic
și ginii i se leagănă dizgrațios
cu ondulări de șarpe de mocirlă
lebăda are pe cap
coroană subțire de aur
și-și poartă pe ape
dumnezeește săgeata și e
zveltă din cale afară
numai privită-n amurg
de la mare distanță
printre nuferii moale pocnind
[...] Citește tot
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gandul copil
inotam amandoi
printre delfinii clipei
cu gandurile vopsite
in cruci ferecate
si inima ritm ascuns
intr-o scoica
departe
am uitat numarul
ce ne scrie rima
la dans
lacrimare de-argint pe nisipuri
aproape de noi
ne desfacem
saruturi din buze de vis
azi e abia liniste
vezi?
copilul din noi
trece descult
[...] Citește tot
poezie de Marius Pop
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepăsarea
Mă curtează nepăsarea, să îmi spună tot ce știe:
"Hai să te-nvăț cum se face să rămâi aparent vie!
Alfabetul meu e simplu, îl deprinzi într-un minut,
dacă scoți din tine firea și exiști ca vas de lut,
având grijă să îl păstrezi gol, secat de conținut,
strecurându-te prin lume, adunând doar timp pierdut.
Treci ușor prin cartea vieții și dai foaie după foaie,
și trăiești făr-apăsare, mărind turma cu o oaie.
Supărări n-ai să cunoști și pe nimeni n-ai să superi
când te bălăcești, senin, în băltoace fără nuferi.
Vis ferice de iubire va fi-ntreagă viața ta!
-Doamne, sun-atât de bine! Vreau și eu trăi așa!"
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de Eminescu
Mi-e dor de susur de izvor ce clipocește-n vale,
Mi-e dor de turmele ce stele li se-aprind în cale,
Mi-e dor să te privesc, să te ridic de subsuoară,
Mi-e dor de un sărut sub un salcâm cu frunza rară.
Mi-e dor de codrul cu păsărele ciripind pe ramuri,
Mi-e dor de marea ce spumegă talazurile-n maluri,
Mi-e dor de toamna ce foșnetul de frunze il așterne,
Mi-e dor de mama ce mă cheamă din negură de vreme.
Gândul mi-e curat precum nuferii ce-ncarcă lacul,
Auzul mi--e mângâiat, cântă-n codru pitpalacul,
Limpede îmi e privirea când privesc cerul albastru,
Liniște-mi aștern în suflet când citesc versul măiastru.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin
(dedicație scriitorului și prietenului meu din noua generație, Raul Alexandru Mitruți)
De-atâtea ori ne zbatem sau plângem în zadar,
Ce rost e să te vaieți și ce folos să suferi,
De frunza care cade, de negrul nor hoinar,
Când ceru-i plin de soare și lacu-i plin de nuferi!
Nu-ți risipi iubirea în rozele ce mor,
Nu-ți azvârli nădejdea în visuri efemere,
Tu ești acea sămânță ce s-a născut din dor,
Ce din pământ rodi-va, redăruind plăcere!
Destul că ucizi timpul, în fiecare clipă
Și-arunci în blasfemie tot ce e mai curat,
Respectă măcar zborul, ce-n tine se-nfiripă,
Când simți destinul nobil, ce pe pământ ți-e dat!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre nuferi, adresa este: