nuferi

Trezeşte-te, femeie....

Nu da uitării ceasul ce ţi-a-nviat fiinţa
Când urme de speranţe zadarnic întremau,
Şi-ţi măcinau suflarea, şi-ţi spulberau dorinţa,
Străină ţi-era calea şi anii ce urmau.

Sforarii tinereţii ţi-au reclădit iubirea,
Timidă l-a-nceputuri, hulpavă mai apoi,
C-un ochi priviră-n urmă, cu celălalt trăirea,
V-au invitat la valsul ce-avea să fie-n doi.

Şi ritmul îl păstrară-ţi, dar se răciră polii,
Gheţarul se-ntrepuse ca insulă-ntre voi,
Un uragan nevrotic vă răscoliră-orgolii,
Iar micul lac cu nuferi l-aţi năucit de ploi.

Nu-i da nefericirii vreo palmă ca osândă,
Ea-i parte din întregul ce viaţa n-o trădează,
Îşi va lua cu timpul greşeala ca dobândă,
Trezeşte-te, femeie, curândul întomnează!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Ţara de Sus

(cu gândul spre Mihai Eminescu)

Trecând, nu poţi să nu opreşti,
Ajuns din zările albastre,
Să poţi vedea la Ipoteşti
Icoana poeziei noastre.

Săruţi, îngenunchezi uşor,
Faci semnul crucii spre Iisus,
Te duce gândul la izvor
Şi la LUCEAFĂRUL de sus.

Spre LACUL cel cu nuferi plin,
Înconjurat de falnici tei,
La FLOAREA-ALBASTRĂ, la suspin
Adânc pornit de dragul ei.

La buciumul din vârf de deal
Ce sună-a jale uneori,
La FĂT-FRUMOS, făr' de egal,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea risipită

Unde este dragoste, acolo sunt eu
S-a sfârşit prea devreme vara târzie din maci
Se închid cărările şi volburile apei
Prin mâna mea trec păsări şi uneori copaci,
Ce singuri stau de veghe
Doar cerul e senin.
Zâmbeşte aurora a poartă către toamna
Mirosul de gutui te poartă în două glastre
Ce miros a iubire în amintirea ploilor cu nuferii cei albi
S-a prins să ningă iară pe caldarâmuri
Plopii se scutură spre a naşte visuri
Poveştile sfârşitului de primăvară, dezbrăcată de aripi
Dăm sărutul galben de aur când zâmbeşte
Şi pune în atmosfera ghiocul şi tipsia
Şi verdele şi albul şi păsări, ciripind îmbătate cu mine
Cu must din trei izvoare când treci prin trecători
Eu oi fi murit de atâta plâns în zare.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă-mă...

Iubitul meu, când pentru prima oară mi-ai şoptit...
Că dragostea e tot ce ne-ncojoară,
Am tresărit precum o floare rară sub adieri de vânt răzleţ,
ce-şi caută un loc sub soare...
Tu ştii că dacă într-o zi petalele-mi vor fi atinse
şi raze mă vor risipi în nori,
Iubirea mea să o păstrezi aievea,
cu împletiri de rozmarin şi dor...
Nu vreau să plângi când vei citi ce-am scris,
Un dor nebun am... doar să te-ating
şi te iubesc la fel de mult,
ca trandafirii scurşi pe trupul gol...
O lacrimă de-ţi ştergi discret
o simt cum arde în eter
şi ploile o sting mereu, nu-ţi fie teamă de-o să pier...
Te las... să-mi plâng iubirea mea cu flori de nufăr şi parfum
şi ştiu că nopţile-ţi vor fi
la fel de albe şi pustii!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce păcat!

Nişte aşteptări
m-au minţit că pielea vântului
este o ie
ţesută chiar de crengile dudului
cu galbenele-i rădăcini
înfipte în cer!
Alteori, m-au implorat să cred
că ia purtată de vântul
hoinar printre crengile dudului
este un zmeu
lăsat în voia zborului departe
de scrâşnetele norilor...
Ce păcat:
am crezut că burţile rechinilor
ascunşi de fluidul încrederii
în tainele plutirii
n-o să-mi scufunde bătăile inimii
în lacul cu lacrimi de nuferi.
Jocul stâncos
de-a-notul pe spate

[...] Citeşte tot

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zimbrii

Zimbrii pădurilor prăfuite
De aducerile aminte
Îngenunche timpului-ieri.
Vuieşte pământul sub copitele lor,
Gânduri se-ascund, plâng şi dor...
Închid ochii... Înnouratele pleoape
Plutesc peste ale clipelor ape.
Nuferi îndepărtaţi inundă zarea pustie...
Muguri de păpădie.
Tăcere apoi... aceeaşi cenuşă.
Plouă peste frunţile pudrate cu rouă.
Inorogi scormonesc
În schiţa pământului-mâine
Un alt colţ de prezent....
Amazoana luminii aruncă
Ca un văl de mireasă,
O mătasă albastră...
Se-ncinge cu brâul curcubeului-tată.
Ce zi minunată!
Este o zi sau este numai un vis?!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul pe tâmplă

aş săruta toamna pe tâmplă
şi-n prag i-as asterne doar nuferi
să-i fie alean si odihna
cand eu hoinaresc prin nesomnul din lujeri.

i-as deschide ferestre in stuhuri
şi magica soapta i-as lasa in pervaz
să uite s-adoarma in frunze
să-şi uite vesmantul pe-al zarii talaz.

i-aş închide lacate cu cantec
şi ciucurii ploii i-as chema in pacat
obloanele noptii le-as trage pe ceasuri
şi gustul iubirii i-as stoarce indat.

din tihna din vara i-as prinde margele
şi timpul s-alunge in alt anotimp
s-o cunun cu fiorii inimii mele
şi sărutul pe tâmpla l-aş cere la schimb.

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută-mă

Caută-mă... în nopţile cu lună,
Sărut să pun pe-a-tale pleoape,
Pe frunte să pun o cunună,
Din flori de nuferi, de pe ape.

Caută-mă... în visele tale,
Când dormi să uiţi amarul,
Să fiu eu, perina cea moale,
În somn când treci hotarul.

Caută-mă... în lacrimile tale,
Ploaie ce udă aridul pământ,
Să crească flori pe o cărare,
Să vin pe ea... să te alint.

Caută-mă... în vântul ce-adie,
Să-asculţi şoapte de amor,
În zborul florilor de păpădie,
Am să te mângâi cu mult dor.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Lihăt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să te-nvăţ...

Am să te-nvăţ să mă iubeşti
Cu cerul tot pe un prag de stele
Să-mi pui pe umeri dintre aştri
Doar ochii tăi cu doruri grele
Să mă mângâi cu primăveri
Să-mi faci altar pe sâni din rouă
Să-mi plângă nuferii din ierni
Când inima mi-o rupi în două
Să mă săruţi am să te -nvăţ
Să-mi pui pe buze mirul verii
Să mă-nveleşti într-un răsfăţ
În seara tainică a plăcerii
Amurgului răsfrânt în noapte
De plânsul ochilor din inimi
Şi de cutremurul din şoapte
Când umbra mea-i topită-n chinuri.
Am să te-nvăţ să mă iubeşti
Să mă cuprinzi înr-o tăcere
Când toamne-n gând îmi împleteşti
În veacul care-ncet ne piere

[...] Citeşte tot

poezie de Valentina Ştefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de albastru

prima ta muşcătură mi-a ucis pudoarea m-am întins ca o lebădă
pe canapeaua din sufragerie
(visam că mă aflu printre nuferi şi ţin între aripi întreg universul)

cu ochii sprijinind tavanul
mi-am cusut palmele sfâşiate de prejudecăţi
ca să nu le mai vad să nu le mai aud strigătul
în timp ce-ţi întindeam cheia de la intrarea în ape

şi de pe buze ţi-am cules urzici
cu care mi-am biciuit inima până la sânge
şi apoi până la rădăcinile copacului
ce-mi surâdea prin fereastră ca printr-o Biblie întredeschisă

pentru că mă ustură mângâierile tale am atâta nevoie să plouă
că invoc norul din glastră să-şi reverse nemărginirea
pe care n-o mai ştiu de acum două mii de ani de
când te-am cunoscut atât de albastru şi atât de sălbatic în mine

poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, Minunea mea!

(pentru Paula)

Se scutură floarea de tei peste frunţi
Şi-n palme adun anii scurţi şi mărunţi.
Pe tine te-aş ţine, în loc, să mai stai,
Să-mi faci din chilie, grădină din rai.

Un nufăr să-mi creşti pe sub pleoapă, când plâng,
Să-mi fii lună plină în oghiul meu stâng.
Şi zâmbetul tău, să m-aline când strig
În nopţile albe, cu lacrimi şi frig.

Aprinde-mi lumina din ochii-ţi verzii,
Că nopţile-s grele şi-n mine pustii,
Se-adună doar ierni cu troiene de dor
Şi timpu-n suspine şi lacrimi măsor.

În prag când apari, anotimpuri dispar
Şi-i vară în casă şi din calendar,
Mai fur înc-un an, sau cât pot să apuc,

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria-i un fluviu...

Istoria-i un fluviu cu-nvolburări spumoase,
O bandă-ncet rulantă ce-alunecă etern
Venind din ceruri parcă să curgă-n văi pâcloase,
Iar azi e-n dreptul nostru... Putea-voi s-o discern?

E-atâta frământare în tulburele-i valuri
Când orizontul negru o-apasă-n chingi de fier,
Când lungi ruine cară lovindu-se de maluri
Şi sufletul ni-l sfarmă privind spăimaţi spre cer.

Nimic nu ne desfată când undele-s cu sânge,
Când umbre de rechini las urme fumegând;
Când fluviul se revarsă şi tot ce-i viu înfrânge -
Istoria e-o dramă ce nu piere nicicând!

Şi totuşi, câteodată - dar rară-i întâmplarea -
Fluviul se-mbracă-nuferi şi-i clar - multicolor!
Cerul coboară-n ape schimbându-le culoarea
Şi-atunci din nuferi zboară îngeri cântând în cor...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarăşi... iubirea

patima aceasta credeam că o ştiu
mistuie
cascadă ce-şi arde până la alb aripile
os pătruns în cerdacul dorinţei de-a fi
doar acela ce este
nenumit corodat în magie
şirag de perle ce şfichiuie visul
că lumea e rană
că pacea ce doarme acum
e candelă-nfiptă pe crucea luminii

îmi iau desaga uimirii
să scriu cu ochii cât nebuloase de nuferi
cuvânt pentru clipa
când lespedea primei mirări
încrustare de taine-n iubirea ce toarce
galaxii spiralate şi pline de viul uimirii
cu toate cuprinse-ntr-o singură rază
celulă gigant
împânzind torentul de gol

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Pop
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoarea albă

îmi plâng genunchii-o
doină călătoare
de muşc din plânsul
verii-n plină iarnă
şi-mi intră-n
carne-o ultimă ninsoare
când Dumnezeu decide
să mă cearnă

din lumi închise
traversând adâncuri
mă-ntorc la mine
printr-o-nrâurire
trec cu pofidă
umerii prin smârcuri
şi-mi curăţ
nuferii de clevetire

în carne flori de gheaţă
mi se-mplântă

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre paşi de-argint

printre pasi de-argint, primăveri trecute
îşi arunca fluturi si-adieri de vânt
printre bucle blonde de copii zănatici
trec încet şi nuferii ce rad pe rand.

prin poteci albastre de lavande mandre
se strecoara macii, parca-nlacrimati
cu obrajii rumeni, imi aduc aminte
chiar si flori de colt, zane-n muntii 'nalti.

mă imbraca zorii-n roua albastrie
şi-mi saruta talpile fierbinti
mă strapung indata de odinioara
reci fiori de tine, simt cum ma inalti.

picuri reci de ploaie, amintirea-i vie
mana-ti curge-ncet peste trupul meu
un parfum discret, puf de papadie
azi iti simt chemarea, doru-ti este greu.

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua

cărările mă trag în adânc
o umbră se stinge în alta
nu'i nimeni aici, nicăieri
pădurea tăiată gâfâie stins
a fost ieri, ieri...
cuţitul mă doare şi plâng
uneori păşesc peste ape
cuvântul mi-e catarg
bolta o sparg himeric în larg
mă cheamă cuvântul rămas
retina poartă zăpezile polare
e întuneric în lume şi frig
mă apropii de mine
mi-e teamă şi fug
tăcerea asta mă omoară
mă nărui tăcut într-un gând
aici timpul a dispărut, tăcând
aş pleca de aici, aş pleca departe
tremură lumina pe cioturi de viaţă
mi-e sete de cer

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radioul

Velele devenind tot mai mici în vâltoarea vântului
sunt tot ce reţine memoria din acea zi.
Parfumul pinilor şi tăcerea
vor alina rana
făcută de navigatorul care se-îndepărtează –
sclipirea fulgurantă-a lipanului în râu,- a dumbrăvencii în aer.
O, femeie rămasă fără mângâiere,
ascultă recviemul vântului.

Potirul de aur este gol,
soarele-a devenit o rufă
la gâtul unei femei de vârstă mijlocie,
care tuşeşte fără contenire –
amintirea verii-n care el a plecat o întristează...
atunci ea avea aur la mâini şi în pântece.
O, femeie cu priviri pierdute,
ascultă cântecul orbului.

Se întunecă; închide ferestrele –
fă-ţi flaut din trestia zilei de ieri,

[...] Citeşte tot

poezie de Giorgos Seferis din Sturzul, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre mine

Mi-au înmugurit rănile de-atâta ninsoare,
Fug înspre mine şi cad în picioare,
Mi-a îngheţat lumina pe-o pleoapă,
Pe cealaltă, întunericul e apă.

De-atâta floare, frunzele mă dor,
Durerea se-adânceşte-n ochi de cal.
Sub clopote, copite, umbre mor,
Sfârşitul se apropie de mal.

A-nceput şi timpul să miroasă a gutui,
Rugina visului s-a-ngroşat,
Pământul e ca zmeul, ca zmeul nimănui,
Venit din apele ce-n tâmplă îmi bat.

Din lacrimile pietrei, nuferi cad
Şi-n ochiul verde-al iernii curge-o noapte,
În somnul ce îmi este rai şi iad
Aş vrea să mă zidesc în mii de şoapte.

poezie de Cătălina Creţu
Adăugat de Eduard Zalle
Comentează! | Votează! | Copiază!

MIhaitza, reciciteste scena din "Crima si pedeapsa" cu stalcirea in bataie a unui cal jigarit, si fii atent (tot faci [...] | Citeşte tot comentariul

Într-o noapte

uneori strângeam stele în palmă
să nu se rătăcească în galaxii
mă aveai, eu visam
clădisem un monument pe ăst tragic pământ
mă întrebam mereu cine sunt
treceai printre stele, suavă ca ele
erai senină şi pură iubito
te frângeai între gânduri, eu păşeam printre spini
erai primăvară, fecioară...
îmi era atâta dor de tine, dor de casă
să vin, să mă întorc astăzi acasă
dar lupii ăştia mă omoară, nu mă lasă
şi dacă tu...
atunci eu...
ce labirint al sufletului croisem într-o noapte între noi
e trist că n-am ştiut atâta timp de noi, noi, doi nebuni
noi, amândoi, în şir de doi
începe tu, eu...
tu mă strigai în noapte, chemarea era mută
plutea pe lac un nufăr, iar tu plângeai prin colţuri

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză - variantă 2019

Vreau să mă transform în soare
prin raze să îţi vorbesc..
ori să mă preschimb în lună
noaptea să te învelesc...

Vreau să reajung o stea
tu să redevii luceafăr
să-ţi şoptesc iubirea mea
ascunzându-ne prin nuferi...

Şi de-am fi nuferi pe lacul
dezmierdat de ceru' albastru
un poet în vers măiestru
ne-ar aşterne pe hârtie
prefăcuţi în poezie...
să fim două puncte negre
cu miros de iasomie
să ne gâdile peniţa
ca o vrajă ameţitoare
ca să devenim apoi

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!