Emil Cioran despre inimă

În oraşe am întâlnit moartea în ochii oamenilor; în natură în freamătul frunzelor. Şi-am întâlnit-o şi mai des în tăcerile inimii.

Emil Cioran în Razne (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul are un câmp redus; el vede totdeauna în afară. Dar lumea fiind interioară inimii, introspecţia este singurul proces de cunoaştere.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golul inimii în faţa golului timpului: două oglinzi reflectându-şi absenţa faţă-n faţă, una şi aceeaşi imagine a nimicniciei.

Emil Cioran în Tratat de descompunere (1949)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt funebru în ţesuturi, horcăit cosmic în oase, păduri care ard în sânge... Doliul inimii e singurul imbold spre gânduri.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Musat Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să mă bocească fantome de îngeri căzuţi, pe frânturi de melodii culese din inima mea, acordată din naşterea corului lor.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţit de semeni prin soarta insulară a inimii, te agăţi de Dumnezeu ca mările nebuniei să nu-şi înalţe valurile mai sus de singurătatea ta.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de sickly_connection
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi mi-aţi rămas, focuri ale inimii şi aparenţe parfumate de deşertăciune, în lumea-n care flacăra m-a învăţat că: totul e zadarnic, afară de zădărnicie!

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt prea obosit de visurile unui sânge prea-ncercat şi-a unei inimi stoarse de şubrede fioruri. Cu ce puteri să mai extrag din trup acorduri incerte pentru nevoia chinului vag?

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş II (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrând-nevrând, suntem cu toţii psihanalişti, interesaţi de tainele inimii şi ale izmenelor, scafandri ai ororii. Vai şi amar de spiritele ale căror adâncuri sunt limpezi!

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, La izvoarele vidului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stadiu final al tristeţii: nu mai există deosebire între lacrimi şi pietre. Inima devine stâncă, iar pe sânge patinează dracii. Doamne! mai ai vreun loc prin paradis?

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vezi o inimă înflăcărată, poţi fi sigur că până la urmă îi vei cădea victimă. Cei care cred în adevărul lor - singurii care rămân în memoria oamenilor - lasă în urmă un şir de cadavre.

Emil Cioran în Tratat de descompunere (1949)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am cheltuit sufletul în zadar. Ce semen s-a învrednicit de flacăra lui? Şi ce semenă? De acum, voi împrăştia cenuşă pe primăverile altora. Şi însumi mă voi îngropa sub cenuşa inimii şi-a dragostei.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După orice conversaţie, eşti mai părăsit ca în mormânt. Ţi-ai uşurat spiritul şi ţi-a putrezit inima. Vorbele au zburat în vânt şi cu ele substanţa izolării tale.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de lady in black666
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori nu mă ispitesc presimţiri de extaz, de atâtea ori mă simt obiect. Pare că a îngheţat lumina pe creier... şi timpul s-a năruit într-o inimă moartă.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-ţi vine să te sfâşii de câte ori te apucă un acces de dragoste pentru viaţă? De ce atâta patimă după sânge când ţi se lumină inima? Să nu reziste "celula" la fericire? Aşa începe crima şi sfinţenia.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plictiseala e un fel de echilibru instabil între golul inimii şi golul lumii, o echivalenţă de vid, care ar însemna împietrire, de n-ar fi prezenţa secretă a dorinţei.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul: un şiret care-şi îngăduie să lâncezească după pofta inimii, care se încrâncenează în perplexitate, străduindu-se s-o obţină prin toate mijloacele. Apoi, naivă, posteritatea se înduioşează şi-l compătimeşte.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce ai adunat cu trudă şi cu hărnicie atâta izolare, sentimente de proprietar te-mpiedică să mori cu cugetul împăcat. Atât avut fără moştenitori! Spulberare este cuvântul pentru rosturile din urmă ale inimii...

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Succubus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoşti tu spaima fără leac sub care se zguduie legile trupului şi ale inimii şi care măreşte clipa pe conţinutul lumii? De nu, în zadar vei căuta pornirea rostogolirilor; străine îţi vor rămâne coloanele şi dărâmăturile lumii, fără spaima fiecărei clipe...

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori nu ni se întâmplă să pipăim timpul, să-l pierdem printre degete, în excese de intensitate care-l proiectează în conture materiale? Sau alteori să-l simţim ca o adiere subtilă prin firele de păr?. Să fi obosit? Caută el vreun culcuş? Sunt inimi mai ostenite ca el şi care totuşi nu i-ar refuza azilul...

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!