Când te gândești la grandoarea patetică a tristeții muzicale în "Simfonia a III-a" a lui Beethoven unde tristețea crește în dimensiuni atât de mari, încât leagă lumile, construind deasupra lor o boltă sonoră, un alt cer atunci finalul trist al operei lui Mozart nu depășește dimensiunile unei inimi, nu înfrânge cadrele unui suflet.
Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Senzația asta stranie și chinuitoare de curgere a vidului în nopți singure și nemiloase... Ce teroare tăcută îmbibă întunericul, îmbracă inima și paralizează creierul? Sau parcă se despică în bucăți imensitatea neagră și se prăvălesc stânci de întunecime peste incendiul ascuns al pământului... Fiecare noapte este un univers în doliu, o măreție de ireparabil.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolia exprimă toate posibilitățile de cer ale pământului. Nu-i ea apropierea cea mai îndepărtată de Absolut și nu-i ea o realizare a divinului prin fuga de Dumnezeu? În afara ei, ce-am putea opune Paradisului, când de lume nu ne mai leagă decât faptul de a trăi în ea și golul pozitiv al inimii.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De îndată ce te lași în voia unei pasiuni, fie ea nobilă sau sordidă, ești sigur că vei trece dintr-un chin în altul. Însăși aptitudinea de a simți cu patimă arată că ești predestinat să suferi. Iubim doar pentru că în mod inconștient am renunțat la fericire. Spusa brahmanică este inatacabilă: "De fiecare dată când îți creezi o nouă legătură, îți înfigi în inimă, ca pe un cui, o nouă durere."
Emil Cioran în Căderea în timp, Despre boală
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi credința un leagăn cald, s-ar mai naște vreun exces și-am mai cunoaște nebuniile fără nume ce o însoțesc? A fi înșelat de Dumnezeu! Decepțiile amorului ceresc, trădările repetate ale Amantului suprem întrec dramele erosului terestru! Aș prefera să am o mie de inimi de cavaleri medievali nefericiți în dragoste decât una cu flăcările lângă indiferența Divinității. Cruntă răzbunare va răsturna tăriile!
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adesea mi-am luat rămas-bun de la viață. Îmi ziceam întru inima mea: firea e pecetluită. Ce să mai cauți în ea? Pentru tine nu e loc: desparte-te de toate, fă o cruce pe ce ai fost și una și mai mare pe ce-ai fi putut să fii, trântește-ți trupul de pământ, sfâșie-ți veștmintele și fostele credințe, smulge-ți părul dintr-o galvatană asasină de speranțe și, cu brațe crâncene deznodând încheieturile suprimă pomenirea întâmplării tale.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea-i o ispitire de înec, o tentație de adâncime. Prin aceasta seamănă morții. Așa se explică de ce sentimentul sfârșitului îl au numai naturile erotice. Iubind, scobori până în rădăcinile vieții, până în prospețimea fatală a morții. Nu sunt fulgere ca să te lovească în îmbrățișări, iar ferestrele dau spre spațiu pentru a te putea arunca prin ele. Este prea multă fericire și prea multă nefericire în suișurile și scoborâșurile iubirii și inima e prea îngustă dimensiunilor ei.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Distanța de lume o putem verifica doar în iubire. În brațele femeii, inima se supune instinctului, dar gândul rătăcește în preajma lumii, fruct bolnav al dezrădăcinării erotice. Și de aceea în clocotul senzual al sângelui se înalță un protest melodic și sfâșietor ce nu-l distingem totdeauna, dar e prezent în spațiul unei licăriri, amintindu-ne în treacăt vremelnicia duioasă a voluptății. Cum am culege altcum moartea trandafirie din fiece sărut, învăluiți agonizant de îmbrățișări?
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scârba, ce te invadează la spectacolul devenirii omenești, te obligă să renunți și să te purifici de "sentimente". Ele sunt sursa aderențelor stupide, a acelui "da!" pe care îl strigă inima realității împotriva tuturor evidențelor. Furia îți dă "accese" de sfințenie laică. Adică o inaderență totală, fără "ieșirea" lui Dumnezeu. Și în astfel de "accese" spiritul nu-ți pare decât strădania de a-ți concepe propriul epitaf, început prin întâiul act de gândire și sfârșit prin ultimul suspin. Să trăiești adică toată viața ca o variațiune pe motivul "aici zace"...
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezintoxicarea de sfinte este lucrul cel mai greu, deoarece, refuzând toate vacuitățile existenței lor, nu ne putem sustrage farmecului lor divin. Și dac-am reuși să trecem și peste acesta, mai rămâne și atunci un farmec echivoc, de care nu ne putem dispensa fără să deviem de la pendulațiile vieții noastre. Este în candoarea sfintelor o solemnitate care te îmbie să-ți răcorești inima în potire, iar zâmbetul lor este învăluit în parfumuri ce ne amintesc de culori întrezărite în alte vieți.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priviți un arbore într-o zi imobilă cu soare și când frunzele par broderii ale unei inimi în primăvară și veți înțelege că toate problemele devin fade în fața creșterii indiferente a naturii, a inconștienței ei, în afară de care totul e durere, blestem și spirit. Sau când ai norocul și nenorocul să privești zilnic un brad ce se înalță în fața casei ca o tăgăduire și o demonstrație a vieții împotriva ei însăși, inutilitatea efortului îți apare zdrobitoare, și ai vrea să te subjuge viața fără de nume a naturii. Cine n-a invidiat niciodată plantele, nu știe ce înseamnă teroarea conștiinței. Slăbiciunea pentru natură pleacă din oroarea de conștiință. Spiritul nu-ți mai spune nimic și iubești atunci lipsa de întrebări și de răspunsuri ale plantei.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce a adus nou creștinismul în lume nu este nici iubirea, nici păcatul, nici pe Dumnezeu și nici măcar pe îngeri. Toate au fost înainte și oamenii au trăit și au murit cu ele. Dar ei n-au trăit și n-au murit cu voluptatea de a muri. Sub toate inimile creștinismul s-a instalat ca un spin. Și ele s-au dilatat de câte ori înțepăturile lui nu le atingea marginile. Căci petele roșii au fost totdeauna deliciul ascuns al creștinismului, și martirii lui n-au făcut decât să transfigureze cosmosul într-o mare de sânge. Ei au plâns lacrimi roșii, ca tot creștinismul de altfel. Sinistrul înfrânge sublimul în această religie de amurguri incendiare.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să fiu o floare pentru a nu ști de Dumnezeu sau Satana pentru a-l disprețui. Dar să mă chinui cu ură și cu iubire în preajma lui, într-un leșin ceresc lipsit de taină?! Obsesia divină evacuează iubirea terestră, încât Dumnezeu trebuie să conteze mai mult pe răzbunarea femeilor iubite. Dimpotrivă, cu cât femeia ocupă inima noastră, cu atât el este aruncat mai spre periferie.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la inimă, dar cu o relevanță mică.
Între neamurile bolnave, noi suntem cei mai bolnavi. Bolnavi de o sterilă sănătate. Plusul nostru de vitalitate, neavând direcție, suferim prea-plinul ca un minus. Ciobani decadenți - țăranii; fleacuri sceptice, domnii. Iar între ei, câțiva inspirați, ce doresc moartea ca să scape de năpăstuirea osândei generale. - Mai bine am muri cu toții, decât să fim atât de puțin! Să dăm foc inimilor noastre, să ne secerăm întrezăririle, să ne salvăm printr-o pieire vrednică! Să geamă spațiul sub vijelia sângelui nemângâiat! De-am lăsa măcar o pată, vastă, de strălucire, care să fie îndemn pentru acei ce-ar fi cândva ca noi! Ce suntem și ce-am fost, nu mai putem să fim.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș II, Despre nenoroc (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Emil Cioran despre inimă, adresa este: