imponderabilitate

Cuplul de balerini a transformat acel "pas de deux" într-un "pas de Dieu". Câtă imponderabilitate, Dumnezeule mare!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai că o funcţie sau o conştiinţă nu pot fi iubite, oricât de formidabile ar fi ele. Felul acesta al cuiva de a se insinua în tine printr-o parte a lui — chipul, vocea, felul de a gândi — nu face decât să-ţi deschidă fiinţa către momentul unor întâlniri viitoare, când ajungi să-l cunoşti pe celălalt "în carne şi oase", abia atunci urmând ca relaţia ta cu el să se aşeze în adevărul ei. Dar de câte lucruri imponderabile, de câte detalii, aparent nesemnificative, atârnă reuşita unei întâlniri!

Gabriel Liiceanu în Declaraţie de iubire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depărtări

Sunt unele depărtări
în stare duplicitară
altele în stare emoţională
existenţe determinante
în spaţiul eternităţii
iniţial ele duc cât colo
în spaţii intergalactice
pe urmă mult mai încolo
încât cresc exponenţial
şi se extind accelerat
aidoma universului
enigmatic privit
prin telescoape performante
de ultimă generaţie
culminând metaforic
cu depărtarea dintre noi
în stare de imponderabilitate
care nu se mai termină
aşa coexistă în forme relative
absolut misterioase

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (3 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imponderabilitate

Bine, bine,
Mi-am pierdut greutatea, plutesc,
Dar greutatea care s-a pierdut
Unde e?
Mi-a luat-o cineva în primire?
S-a tăiat chitanţă?

Pe mine nu m-a întrebat nimeni nimic,
Greutatea unui om
E o valoare, nu?
E o mare valoare în ziua de azi
Greutatea unui om - nu în aur, ci chiar
În greutatea lui.
Cine se foloseste de ea?

- Cârcotaş ai fost şi sub legea gravitaţiei
Cârcotaş eşti şi-n vid, nătărăule!
Să vezi ce greutate o să mai capeţi
Când o să-ajungi în cazanul cu smoală -
Asta e doar aşa, o tranziţie.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imponderabilitate

Bine, bine,
Mi-am pierdut greutatea, plutesc,
Dar greutatea care s-a pierdut
Unde e?
Mi-a luat-o cineva în primire?
S-a tăiat o chitanţă?

Pe mine nu m-a întrebat nimeni nimic,
Greutatea unui om
E o valoare, nu?
E o mare valoare în ziua de azi
Greutatea unui om-nu în aur ci chiar
În greutatea lui.
Cine se foloseşte de ea?

-Cârcotaş ai fost şi sub legea gravitaţiei
Cârcotaş eşti şi-n vid, nătărăule!
Să vezi ce greutate o să mai capeţi
Când o să-ajungi în cazanul cu smoală-
Asta e doar aşa, o tranziţie.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatră grea de încercare – credinţa, este încă în imponderabilitate. Într-un spaţiu de continuitate incertă,
susţinută sceptic de o oarecare relativitate.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joncţiune

(lui Nichita Stănescu)

când iau Cartea Ta pe genunchi
pe loc mă preschimb într-un înger,
devin imponderabilă, diafană,
sub piele încep să îmi foşnească
necuvintele,
precum nişte aripi.
lumina dinlăuntru meu întâlneşte
lumina dinlăuntru ei,
ochiul meu sărută
ochiul ei de hârtie.
lacrima, lacrima Ta
mi se prelinge-n alveolele sufletului,
umplând netăcerile,
alungând neiubirea.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zodia cumpenei

Dreaptă, ziua Cumpenei ne surprinde
printre roze: în cimitirul unde
cîteodată dragostea însoreşte
albele pietre.

Calm se-ndrumă spre cumpănire totul.
Zi şi noapte trag înjugate vremii,
amîndouă cu-nţelepciune-ncearcă
paşi deopotrivă.

Se măsoară, se cîntăreşte rodul
de argilă, visul şi umbra verii,
şi povara ce-i amintirea pentru
orice făptură.

Dacă din poveşti adevăr rămîne
că trăim prin imponderabil cei vii,
poate să mai umble cuvînt că trupul
este-o povară?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Ellisa Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imponderabil

existenţa ta era doar
un foşnet de primăvară
limpede
peste pietrele din sufletul oamenilor

nişte paşi de aer
curat
pe o apă înfiorată
de îngeri
ale cărei unde se pierdeau undeva
între mit şi imponderabil

existenţa ta era doar
un scâncet de cer
pe o boltă senină
o trecere de mătase
un voal de zână
un zbor nevinovat peste
o fantasmă de april

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba verde de acasă

La fel şi-n cer, dar totuşi diferit,
Ba poate chiar conform cu altă viaţă ‒
Înzdrăveniţi ne-om lua la fugărit,
Dar prin grădini nu va mai fi verdeaţă.

Şi ce păcat, căci am călca uşor,
Imponderabili, spirite plutinde,
Dar pământeasca iarbă de ogor
La Dumnezeu pe pajişti nu se-ntinde...

Acolo e lucernă de neon
Şi-s supraveghetori discreţi, angelici,
La megafoane, muzici de bon-ton
Şi diavoli feminini, cu ochi eterici.

Şi cât e raiul rai de lung şi lat,
N-o să găsim un fir de iarbă grasă,
Şi ne-om şopti, cu glas îmbălsămat,
Că tot mai bine ne era acasă.

poezie de Dragoş Niculescu din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zădărnicie

Prea multe cuvinte
ucid.
Cu bisturiul imaginaţiei,
crestez golul dintre cuvinte;
poate reuşesc să aflu acolo ceva!
Imposibil de surprins
frumuseţea imperceptibilă
a lumii
şi rumoarea imponderabilă
a timpului!

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste

Aş vrea să fii un grăunte de praf
Ca cea mai slabă adiere să te poată aduce...

Praf de dragoste, praf de nimic.
Praf nevăzut,
Totuşi - dragoste, mereu dragoste.

Lasă-mă să te ţin în palma
Imponderabilă, imperceptibilă,
Lasă-mă să cred că eşti în mine,
Ghemuită undeva, în mine.

Aş vrea să fii un grăunte de praf
Ca cea mai slabă adiere să te poată aduce...

Lasă-mă să te fac roditoare,
Cum primavara lujerului florii,
Ca să te naşti în mine,
Avuţie a dragostei, belşug al dragostei,
Rod al dragostei, plin de sevă.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Gane Todorovski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă înhăţase imnsitatea

cu cerul gurii înstelat de muţenie
inima morţii
se înconjurase cu muşchi de imponderabilitate
desprinşi
de pe oasele strigătelor mele
Cel ce fusesem avea în spate înfipte
grearele hăului mârâind
la o zbatere asemenea
nopţii-guşteriţe cu a cărei coadă
îi place necuprinsului să mă biciuie.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

Sunt asemeni unui cristal –
cuvintele.
Unele, un jungher,
Unele, o flacără.
Altele,
doar bobiţe de rouă.

Ele vin pe-ascuns, încărcate de amintiri.
Navighează lipsite de apărare:
bărcuţe sau săruturi
pe ape tremurânde.

Abandonate, inocente,
imponderabile.
Sunt ţesăturile luminii.
Sunt noaptea.
Şi, chiar pale,
ele amintesc de paradisul pierdut.

Cine le aude? Cine

[...] Citeşte tot

poezie de Eugénio de Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâini autoritare desprinse din armoniosul ritm al trupului. Mâini antene legate de-a dreptul de celule cerebrale, mâini fine, lungi, aristocratice, care căutau să prindă în aer o fărâmă din necunoscut şi din imponderabil, mâini care se avântau ca aripile sau se încleştau şi sfârşeau ca ciocul şi ghearele păsărilor de pradă.

citat din Constantin Argetoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trib XV

Şi parcă aveam un cuier cenuşiu în spate. Cu haine.
Cu multe haine şi multe braţe.
Cu urechi scămoase. Lungi.
Bălăbăneau toate hainele şi toate pălăriile.
Foşnind. Foşnind, învăluindu-mă
cu vocile lor moi, căptuşite.
Ca o salată de păianjeni pentru Dumnezeu,
Ca untdelemnul. Ori ca mierea.
Ca însăşi convalescenţa mea liliachie.
Urechile clămpăneau. Pe cuier
se urcau frigul şi gândacul.
Era un gândac de la ceilalţi.
Pasărea împăiată ciugulea ceva din liniatura orologiului.
O muzică tubulară restabilea cordialităţile cu viaţa.
Cu viaţa cui? a cui?
Bălăbăneau toate hainele. Scuturându-şi
toate scamele peste mine.
Peste creionul meu.
Şi sângele se făcea vâscos, tulbure, intoxicat.
O cretă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de luat aminte

fură de peste tot, fură în disperare
cuvinte-mperecheate, banul de-argint, o floare,
dar n-are habar furul că vorbele se nasc
din al înţelepciunii imponderabil teasc,
nici că banul îi poate aduce sărăcie
în cuget şi-n simţire, sărmanul hoţ nu ştie...

să fure, dacă vrea, de prin grădini prinosul.
întreb: dacă rupi floarea, îi porţi păstra mirosul?

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem lavabil

Un vers coagulat mi-apasa
Pe crucea visurilor moarte
Si epitetele pe coasa,
Se zbat sa intre intr-o carte.

Ma simt ca un imponderabil
Ce nu mai poate sa aleaga
Cucernicul cuvant, lavabil,
Din opereta geofala.

Nu mi-a ramas acum pe harta
Decat o tara fara nume,
Cu vajnica pecete sparta
Si ani voalati fara pronume.

Sarac de sange si de verde,
Ca un burete sterp si orb,
Sunt jocul care vesnic pierde
Din fabula cu-eternul corb.

[...] Citeşte tot

poezie de Stefan Al. Sasa din Polaroid (2001)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intenţionat primăvara

Intenţionat primăvara
imprimă
miracolul fiinţei
vis fluid
în faţa urletului
şi-a disperării
dispare
frâu imaginativ
baricadează senzaţii
te surmenează
plăcerea
trecerii:
-Aşa
condamnă-mă
nu am fost bun
cu cei răi
aşa
ucide-mă
mi-am asumat
imponderabilitatea

[...] Citeşte tot

poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În imponderabilitate corpul nu mai are greutate, pluteşte, dar se modifică circulaţia sanguină. Sângele nu mai este atras spre picioare şi prin sistemul cardiovascular să fie pompat uniform către organism. Când ajungeţi în spaţiul cosmic, dispare atracţia gravitaţională, inima funcţionează la fel, toate celelalte componente ale sistemului circulator funcţionează la fel şi sângele este pompat cu presiune spre cap. Începe să te doară capul şi să ai ameţeli.

citat din Dumitru Prunariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!