Marte

Omul n-a provenit de la maimuţă. A coborât de pe... Marte.

aforism de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnule Păvălache, de acord cu cele spuse de Dvs. Domnule Vedetot, e imposibil să curăţi Pământul de păcate. De zăpadă [...] | Citeşte tot comentariul

* * *

Mă fascinează mâinile mele
mâinile care au mângâiat,
au alinat dureri,
şi au crescut vlăstare-copii.
Cu drag au muncit mâinile mele.
Privesc palma stângă,
cu atenţie o privesc,
de emisfera dreaptă este legată
şi seamănă
cu frunza de viţă-de-vie palmată.
Ca pe o hartă, în palmă,
sunt încrustate linii şi munţi:
linia vieţii, a inimii, a capului şi a norocului;
munţii lui Jupiter, Saturn, Marte, apoi
muntele lui Apollo, Mercur şi al Lunii...
Braţul meu cu palma-frunză
prins de-un arbore creşte-
arborele neamului,
iar dincolo de arbore
cresc rădăcini...

[...] Citeşte tot

poezie de Floarea Carbune
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marte

Marte? Este singura planetă unde doar te sufoci. Dacă îţi ţii respiraţia mult timp, nu vei muri de frig (vara la ecuator). Dacă rezişti ceva mai mult vei avea timp să te bronzezi total, dacă o baie de ultraviolete a fost recomandată de doctor.

definiţie de Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morarul

Melodiile, cupele pline,
Orele zilei, ritmate-n poeme
M-au gonit şi pe mine
Pentru o vreme.

Am găsit moara deschisă în sat,
Adică la marginea satului, scundă,
Moara cu glas răguşit şi cântat
În scrâşnet de piatră şi plânset de undă.

Plutea înăuntru o spuză amară
Şi-afară, la geam, luceau dulce caisele.
Mulţi oameni îşi mai macină-n moară
Grâul şi visele!

Morarul era un bătrân filosof,
Ştia ce-i în ţară şi ce-i mai departe,
În Lună sau Marte,
Şi nu cugeta la moarte.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obişnuim să atribuim culoarea ierburilor şi plantelor ofilite, care îmbracă fără îndoială câmpiile de pe Marte, nuanţa caracteristică a acestei planete, aşa cum este vizibil cu ochiul liber, şi care a condus anticii pentru a personifica această planetă cu un razboinic.

citat din Camille Flammarion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferent de existenţa vieţii pe Venus ori Marte, tu continuă aici, pe Terra, să înveţi carte, să pui bani deoparte, să investeşti timp, energie în variate meşteşuguri, arte: iată obiceiurile cu arome de tarte care te pot duce inimaginabil de departe, dacă deţii ale rugăciunilor paşapoarte!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua Pământului

Nu vreau cadouri mari de ziua mea,
Felicitări sau rugăciuni sau torturi,
În schimb, vă spun cinstit că mi-ar plăcea
Să vă întoarceţi repede la corturi!

Să nu mai scormoniţi aşa prin mine,
Spre-a face combinaţii otrăvite,
Să nu-mi tăiaţi pădurile virgine,
Să nu distrugeţi gâze, flori şi vite,

Să nu îmi umpleţi apa de gunoaie,
Să nu topiţi gheţarii – mi-s plămânii -
Să nu iscaţi conflicte şi războaie,
Cu bombe hotărându-vă stăpânii!

Puteţi s-aveţi un Rai aici, pe mine,
Aveţi de apă şi de aer parte,
Iar dacă asta nu vă mai convine,
Căraţi-vă pe Venus sau pe Marte!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În simpla mea beatitudine

În simpla mea beatitudine
sunt fericit pe deplin,
plutind precum un gaz ilariant,
către lumea lui Marte.

În Marte voi găsii viitorul
stâlpului pilastru pentru care muncesc,
clădindu-l, dintr-un mousoleu plin
de cărţi adevărate, doar cu adevăr!

Divaghez cu velocitate în cyberspaţiu
ca un reper de informare,
ca un simplu ardent de lascivitate,
căutând orice segment al omenirii,
către lumea lui Marte.

poezie de Luigi Ungureanu
Adăugat de Pescăruşul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mormântul lui Marte

Zace-aici, cu spada ruptă,
Zeul crud, trufaş, rapace,
Sângeros răpus în luptă.
... Odihnească-se în pace!

epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura carte

Cu flori, hârtii şi fără intrigi
În lumea ta am apărut,
Tu te uitai doar înainte
Iar eu apusul l-am pierdut...
Cărţile vechi au numai praf,
Iubiri prea moarte şi stinghere,
Îl caut pe Dumnezeu sub raft
E vineri azi,
Mai vrei eclere?
În faţa mea am numai aripi
De ciori, furnici şi avioane.
Dar uite, numai eu visez
Tu te-ai ascuns printre baloane.
Cu aer cald eu te aştept
Să îmi arăţi drumul spre Marte
Şi dacă avem acelaşi gând,
Tu o să fii singura carte!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe pământ

Pe acest Pământ al nostru
Rotitor şi material
Ceva, fără îndoială,
E greşit fundamental.

E prea multă răutate
Oamenii sunt învrăjbiţi
Nu mai ştiu ce e virtutea,
Sunt rebeli şi ipocriţi.

Dacă am pleca pe Marte
Sau pe Venus ori pe Lună
Oare am putea să facem
O lume cu mult mai bună?

Sau ar fi mai indicat
Să sărim ca o gazelă
Printr-o gaură de vierme
Într-o lume paralelă?

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (21 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoare

Florile-au îngheţat pe lacul alb,
Nuferii-s sub stele de zăpadă,
Murmură sculpturi în bradul galb
Visătoare urcă-n escapadă.

Iar pe înălţimi, munţii, cât veacul,
Lunecând privirea, stele-şi lasă
Plete peste stânci, de-a berbeleacul,
Să ne fie iarna-n rai crăiasă.

Ard în cer adânci flăcări de stih,
Laurii-i cuprind în cânt, departe,
Îngheţate-n în versuri de distih

Lumi ce se iubesc veşnic pe marte.
Ninge-n vers, desculţ, un monostih,
Ninge cu simţiri ce nu au moarte!

sonet de Aurel Petre (17 ianuarie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centura de asteroizi

Cuprinsă între Marte şi Jupiter
E o adunătură de pietroaie interplanetare...
Nimeni nu-şi doreşte să-şi intersecteze
Traseul cu aceste pietroaie
Unele mai mari, altele mai mici,
Rareori sferice...
Asteroizi ameninţători

Distrugătorii dinozaurilor,
Ei devin apocaliptici,

Aştri rătăcitori,
Surse de scenarii SF,
Terifiante impacturi ce pot provoca
Extincţia definitivă a
Rasei umane de pe Terra...
Orbitând între cele două planete
Istoricul acestor asteroizi
Zămislesc şi alimentează povestea
Impacturilor nimicitoare.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea celor drepţi

(lui Mihai Eminescu
lui Nichita Stănescu
lui Traian T. Coşovei)

mă entuziasmez în lumea bravilor poeţi
sunt creatori de litere unite în cuvânt
vorbele lor răsună trec şi prin pereţi
ca să se întâlnească pe aripi de vânt.

idei şi principii fac viaţa superbă
poeţii cutezanţei vânează fantezii
mulţi au murit, florile plâng în jerbă
dar au lăsat în urmă rafturi de poezii.

vibrante personaje nu se tem de moarte
i-au compus şi imnuri cântate de rapsozi
faima şi strălucirea îi poartă departe
în zări aristocrate sunt ultimii lorzi.

în lumea cealaltă ne-om întâlni pe Marte

[...] Citeşte tot

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu putere şi dreptate Psalm 93

Cu putere şi dreptate Domnu-mpărăţeşte
Şi ne-mbracă-n lumină să-I slujim ca fii
Nu se clatină pământul dacă El păzeşte
Domnul nostru-i Dumnezeul, Tatăl celor vii.
Timpurile nu pot spune câte sunt de toate
De când scaun de domnie Tu Ţi-ai aşezat
Anii să-i înşir la număr, Doamne, nu se poate,
Dumnezeul nostru marte, sfânt şi-adevărat.

Râurile, atâtea râuri s-au pornit deodată
Să vuiască şi să crească parc-ar încerca
Să ne mistuie în apă cum a fost odată,
Însă Dumnezeul nostru nu ne va lasă.

În adâncurile marii nu vom sta de pradă,
Dumnezeul nostru-n ceruri Tu împărăţeşti
Mărturiile-Ţi şi astăzi stau ca şi dovadă,
Pentru veşnicie, Doamne, Dumnezeu ne eşti...

poezie de Adriana Cristea (3 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filă nescrisă

Dă, Lună, cortina de stele-ntr-o parte,
Luceafăru-ţi murmur-un cântec de dor!
Îl prinde de mână, v-ascundeţi pe Marte,
Să freamăte cerul pitit dup-un nor!

Mi-aprind lumânarea să-mi pâlpâie-n noapte,
Căci vise furişe mi-aleargă-n pridvor,
Un vers de iubire-l încui într-o carte
Să doarmă în pace un somn mai uşor.

Mă-nvăluie gânduri cu "dacă" şi "poate",
O poftă de ducă m-apasă-n picior
Să-mi pun, cu dorinţ-o desagă în spate,
Că drumul spre tine mă cheamă de zor,

Iar inima friptă-n cuptor mi se zbate
Cu voce pierdută cerând "ajutor",
Mi-s martore luna şi stelele toate
Că-s gata, la tine în braţe să zbor.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (26 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lampioane

aceeaşi fată cu pantofii în mână mereu cu inima zdruncinată precum o eclipsă de soare sau de lună îţi caută
cravată cu dungi verticale şi rupe
cu mâinile reci umbre culcate pe asfalt ireale
erai cu sufletul împărţit între două emisfere harta scrisului tău mi se pliase în palme şi aş fi înghiţit-o să-mi rămână fidelă
să nu umble cu parapanta prin lume să nu poată sări în nicio stratosferă

acele teiubescuri longiline surâdeau ca pe Marte iar eu mă temeam de război şi de mările roşii negre sau moarte sau de ani de război de cactuşi de amalgamul iubirii galactic
pictam în ulei ramura de măslin şi încercam să mă obişnuiesc cu firescul de a contempla lumea furnicilor tinere

anii trecuţi ziceam că ne sunt poveri anii ca nişte lampioane ce se înalţă triumfător dar peste orice iubire timpul trece cu şenile nu mor decât ceasurile
amintirile înfloresc c lujeri ai nopţii înfipţi în pământ care cresc şi descresc

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E natural ca odată cu bătrâneţea să vină moartea? Da, e foarte natural. Pe măsură ce caşcavalul, roşiile şi bulionul, mai exact corpul îmbătrâneşte, devine teribil de evident că această închisoare plină de boli, este mult prea strâmtă pentru Spirit şi el doreşte să se elibereze prin moarte de ea. Prin ceea ce fals mintea, datorită fricii de extincţie, numeşte moarte, pentru Spirit e cea mai mare descătuşare şi întoarcerea la starea non-duală originară dinaintea închisorii corporale, fals numită de minte, "naşterea mea"! Înţelegi acum, de ce spun că de fapt "Tu nu ai fost născut vreodată!", doar mintea visează o astfel de iluzie, exact ca într-un vis, în care visezi că te naşti pe Marte trăieşti 6000 de ani şi mori. Şi în visul tău, exact ca acum, tu nu te îndoieşti de asta! Ce simplu şi clar devine totul în prezenţa ta! E natural ca în Prezenţa Libertăţii, Libertatea să fie atât de simplă şi de o frumuseţe nepieritoare!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar aparent

Doar aparent, câte ceva se schimbă.
De mii de ani suntem la fel, îţi spun,
Doi ochi privind cum Soarele se plimbă,
Acelaşi trai, cu ambalaj mai bun.

Mai inventăm câte un tip de rană
Şi parca doare altfel, mai modern,
Sofisticată, noua noastră hrană,
Pavează drumul neted, spre infern.

Tot singuri ne uităm cum fluviul,
Se scurge. Trage după el încet,
Regretul, disperarea, dubiul.
Pluteşte arogant pe el, un pet.

Ne ninge rar, de obicei în marte.
Parcă avem un singur anotimp.
Greşeli mai vechi, aceleaşi şoapte,
Ce-au amăgit părinţii-n al lor timp.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Pădure (22 decembrie 2018)
Adăugat de Padure Gabriel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajuns preşedinte al SUA printr-un accident al istoriei şi neavând calităţi excepţionale prin care să rămână în istorie, Donald Trump va rămâne, totuşi, în istorie ca omul care a ridicat ziduri, între care un zid uriaş la graniţa cu Mexicul, deşi SUA nu sunt atacate de popoare barbare migratoare, ca China în antichitate. Trump e atât de megaloman şi de rupt de realitate încât, dacă se spune că Marele Zid Chinezesc se vede de pe lună, el vrea ca "Zidul lui Trump" să se vadă de pe Marte.

George Budoi în Reflecţii (15 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!